Comuna Bulzești, localitatea din județul Dolj al cărui nume a devenit renume datorită marelui scriitor Marin Sorescu, este astăzi una dintre comunele din România cu multe sate, dintre care unele mai au câțiva locuitori, cu multe curți pline de buruieni și case părăsite, cu ulițe pustii, dar cu povești și peisaje pitorești.
 

Foto: (c) MARIA MITRICĂ/AGERPRES

Ca întindere, Bulzeștiul este una din comunele mari ale județului Dolj. A cunoscut, însă, fenomenul depopulării. Situată în partea de nord a județului, la granița cu județele Vâlcea și Olt, comuna are zece sate în componență, toate cu denumiri pitorești: Gura-Racului, Bulzești, Seculești, Prejoi, Săliștea, Înfrățirea, Frățila, Poienile, Stoicești și Piscu-Lung. Cele zece sate, așezate liniar de o parte și de alta a drumului județean 643 D, se întind pe 25 de km, iar hotarele acestei cetăți, cum o vedea Marin Sorescu, nu sunt zidurile de piatră, ci superbele păduri de stejar și cer care se întind pe 1.550 de hectare, dealurile 'de unde vezi Craiova din car', văile, pâraiele sau 'zidurile diafane de orizont', spre care te uiți cu mâna streașină la ochi.

Foto: (c) MARIA MITRICĂ/AGERPRES

În 1990 comuna Bulzești avea circa 2.300 de locuitori, iar la recensământul din 2021 mai avea 1.269, adică populația a scăzut cu aproape 50%. Din 2021 până la 1 ianuarie 2025, numărul locuitorilor s-a mai redus cu aproape 100 de persoane.

Potrivit unui studiu realizat de Institutul de Sociologie (INSOC) al Academiei Române, pe tema declinului demografic în mediul rural și mic urban din județul Dolj, populația comunei Bulzești este una îmbătrânită, numărul persoanelor de vârsta a treia fiind în jur de 60-70% din totalul populației (peste 65 de ani, cu precizarea că mare parte dintre aceștia au vârste foarte înaintate). Dintre toate satele, satul Poienile avea cel mai mic număr de locuitori - trei persoane; Frățila - 35 persoane; Piscu Lung - 50 persoane, Stoicești - 100 persoane. Toate aceste sate sunt din nordul comunei și chiar dacă sunt situate pe dealuri, toate drumurile sunt acum asfaltate, deci accesul este destul de ușor.

Dacă în 2013 erau 220 de copii, în 2023, la o distanță de doar 10 ani, în cele 10 sate, mai erau aproximativ 100 de copii în toate cele trei structuri de învățământ de pe raza comunei Bulzești (gimnaziu și două structuri cu școli generale și grădinițe).

Sursa foto: Arhiva personală Adela Şerban

'Comuna Bulzești a fost una dintre localitățile din județul Dolj (...) în care echipa de cercetare a INSOC a realizat, în perioada septembrie-octombrie 2022, și o cercetare aprofundată, adică s-a mers pe teren, la fața locului, am stat de vorbă cu autorități, cu stakeholderi, cu medici, asistenți medicali, cadre didactice, preoți, dar și cu locuitori. Comuna Bulzești este, din păcate, una dintre localitățile mediului rural românesc cu spor demografic negativ accentuat, cu tendința de accelerare a coeficientului negativ din cauza vârstei înaintate și aspectului socio-economic al zonei', a declarat pentru AGERPRES, coordonatorul proiectului INSOC, cercetătoarea Adela Șerban.

Foto: (c) MARIA MITRICĂ/AGERPRES

Oamenii povestesc că se simt în siguranță în comună, fiindcă furturile și infracționalitatea sunt zero, însă numărul foarte mic de oameni pe ulițe și numărul mare de case nelocuite, cu curțile și porțile pline de buruieni, cu garduri rupte, fac ca peisajul să pară dezolant și neatractiv, iar liniștea să fie de multe ori una apăsătoare.

'Zona este frumoasă, aer curat, este liniște, nu sunt furturi sau alte infracțiuni, că nici nu ar avea cine să facă așa ceva. Cel mai rău este că nu mai sunt oameni în sat, mulți au murit, majoritatea sunt foarte bătrâni, copii nu mai sunt, pare pustiu. Populația este îmbătrânită, sunt foarte multe case în care nu mai locuiește nimeni, proprietarii au murit, nu mai stă nimeni. Majoritatea au copii, moștenitori, dar stau la oraș. Nici de vândut nu le vând, pentru că mulți așa le-au promis părinților: că au grijă de casă și n-o vând când ei n-or mai fi', spune o femeie de 56 de ani din Bulzești.

Foto: (c) MARIA MITRICĂ/AGERPRES

Asfaltarea drumurilor din comună, realizată în ultimii ani, a îmbunătățit condițiile de circulație atât a vehiculelor, cât și a pietonilor, reducând și timpul de deplasare până la orașele învecinare - Craiova sau Bălcești. Chiar dacă asfaltarea drumurilor poate transforma o localitate dintr-un spațiu izolat într-unul conectat și prosper, depopularea face ca acest obiectiv să fie foarte greu de atins.

'Avem apă potabilă, dar canalizare și gaze nu avem. Drumurile au fost refăcute, asfaltate și acum se poate circula foarte bine. Nu ar fi rău dacă am avea și canalizare și gaze. Ar fi altă treabă. Deși la cum au crescut acum facturile la curent și la gaze, nu știu cine își mai permite să plătească. Până în iulie plăteam 90 de lei la lumină, iar acum mi-a venit factura 430 de lei. Așa că ne gândim că e mai bine că nu avem gaze, că ne-ar fi frică să le dăm drumul, că nu avem de unde plăti. Ar trebui să avem și noi o pensie în raport cu inflația, cu scumpirile astea. Ar trebui să calculeze și ei: mă, are să plătească omul ăsta, să poată să mănânce, să plătească și dările? Da ei ne-au lăsat o pensie, mai pun din când în când 5%-10% și scumpesc prețurile cu 100%. Păi nu mai poți să trăiești. Mai ales noi, ăștia bătrâni, dăm atâția bani numai pe medicamente. Că acum nu mai găsești om sănătos care să nu dea bani pe medicamente. Ce să mai rămână să investești pe pământ, cu ce să îl lucrezi? Din ce să dai pe motorină, azot', spune o femeie de 67 de ani din Bulzești.

Pentru ea, Bulzeștiul era frumos 'înainte', când erau oamenii în putere și puteau munci, când familiile își puteau trimite copiii la școală.

'Am văzut acum că îți trebuie cel puțin 1.000-1.500 de lei să îți duci un copil la școală. Păi cel care are săracul 3-4 copii își permite dacă el, poate, nu are decât un ajutor social? (...) Iar tineretul are o problemă cu munca: pe de-o parte nu sunt locuri de muncă, iar pe de alta, o anumită categorie nu mai vrea să muncească. Merge la muncă, stă o lună și pleacă. Păi noi mergeam zi de zi la muncă și munceam câte opt ore. Dacă nu sunt locuri de muncă aici, unii apucă și pleacă prin străinătate', a mai spus femeia de 67 de ani.

Oamenii speră ca nepoții lor să se întoarcă să locuiască aici, datorită peisajelor și a mediului curat, dar cred că asta se va întâmpla abia atunci când vor fi la pensie, fiindcă acum nu au oportunități pentru surse de venit.

Sursa foto: Arhiva personală Adela Şerban

Cercetătoarea INSOC Adela Șerban afirmă că sunt cel puțin trei cauze suprapuse care au contribuit la accelerarea ritmului de depopulare și îmbătrânire în Bulzești: apropierea față de municipiul Craiova, slaba protecție a identității locale care a contribuit și la generarea fenomenului migrației și funcționarea satului ca un debușeu demografic și economic pentru zona urbană.

'Vecinătatea față de un oraș mare poate reprezenta fie o oportunitate, fie un risc pentru localitățile limitrofe, în funcție de viteza de modernizare și de dezvoltare economică a acestuia. În cazul comunei Bulzești, situată la doar 25 de kilometri distanță față de cel mai dezvoltat oraș al județului Dolj, vecinătatea nu a constituit un avantaj, ci s-a adăugat la presiunea de depopulare, din cauza faptului că municipiul Craiova nu exercită deocamdată teritorial o 'forță de extindere'', a explicat cercetătoarea.

Referindu-se la slaba protecție a identității locale, Șerban a arătat că în ultimele decenii în spațiul public s-a impus o direcție de asociere a satului cu 'reprezentări sociale destructurante și întârziate socio-cultural, prin prezentarea acestor concluzii ca de la sine înțelese, deși nu există argumente care să le susțină'.

'Trivializarea elementelor identitare și culturale sătești, asocierea lor cu spații de manifestare socială retrograde și rudimentare, construirea unei imagini sociale a satului ca un loc al stagnării, ratării, inculturii și primitivismului a contribuit în timp, prin agresarea stimei de sine, la demobilizarea populației, la slăbirea formelor comunitare de asociere și la pierderea capitalului uman profesional pregătit, înlesnind printr-un lanț vicios evoluția altor procese disfuncționale la nivelul micilor comunități. Legătura acestui proces de 'maculare identitară' cu migrația este una foarte strânsă, fiindcă populația tânără este în mod inevitabil atrasă de o identitate percepută ca fiind mai avantajoasă', a precizat Adela Șerban.

Foto: (c) MARIA MITRICĂ/AGERPRES

Aceasta susține că migrația nu este cauzată doar de dificultăți în planul nivelului de trai, ci și de nevoia de respect social, care la segmentele tinere, insuficient ancorate încă în mecanisme de apartenență, poate lua forma respingerii statutului de locuitor rural.

'Vecinătatea unui mare centru urban oferă posibilitatea unei relocări facile, ușurând concretizarea acestei respingeri, ceea ce poate fi constatat și în cazul comunei Bulzești. A treia cauză ține de faptul că satul românesc de astăzi funcționează ca un debușeu demografic și economic, preluând populația vârstnică a orașelor și constituind un suport pentru subzistența unei părți a familiilor tinere cu venituri medii din urban. Satul oferă familiilor extinse cu generații de tineri urbani și generații de bătrâni în sat (o categorie semnificativă tipologic în spațiul românesc contemporan) avantajul unei subzistențe mai puțin costisitoare financiar, deopotrivă pentru vârstnic cât și pentru familia tânără, mutând o parte din costurile împovărătoare ale vieții urbane în contul muncii gospodărești a vârstnicului rural. Procesul accelerat de îmbătrânire demografică din comunele învecinate orașelor are și această explicație', a continuat Adela Șerban.

Potrivit cercetătoarei, distribuirea diferențiată a resurselor și a dezvoltării în teritoriu întreține o mișcare de atracție a populației către localitățile mai ofertante.

'Analiza evoluției mărimii localităților rurale în timp indică două fenomene concomitente. În primul rând, constatăm o tendință de depopulare mult mai accentuată a localităților fără statut administrativ din cadrul comunelor. De regulă, în contextul unei presiuni migraționiste, pierderea de populație în comune se resimte mai puternic în localitățile îndepărtate, reședințele de comună compensând pierderile demografice prin atragerea înspre ele a populației din satele fără statut administrativ. Acesta este și cazul satelor componente ale comunei Bulzești, care au suferit în ultimele decenii un declin semnificativ de populație, iar în cazul unora dintre ele (Poenile, Frățila, Piscu Lung) contracția este alarmată, satele fiind practic în extincție', a declarat Șerban.

Ea a punctat, însă, că Bulzești ar fi putut să fie o comună dezvoltată, dacă municipiul Craiova ar fi avut o creștere economică mai puternică.

În prezent, activitatea economică în Bulzești se rezumă la activitățile agricole și deși există 10-12 ferme vegetale care lucrează între 60 și 800 ha de teren fiecare, numărul de angajați este mai mic de 30, pentru că fermele cu profil agricol sunt dotate cu utilaje și nu mai folosesc multă forță de muncă.

'Nici măcar partea de zootehnie nu este dezvoltată, deși este zonă colinară și are potențial în acest sens, efectivele de animale sunt în permanentă scădere. Comuna are circa 6.500 ha teren, din care aproximativ 1.600 ha pădure și 2.600 ha teren agricol arabil. Toată suprafața de arabil se lucrează, se exploatează de către arendatori, PFA-uri sau societăți comerciale. Foarte puțin din această suprafață se mai lucrează individual în gospodărie, în general se lucrează arabilul din intravilan, din aproprierea gospodăriei. Tot terenul din extravilan, în procent de 98-99% este dat în arendă. (...) La un moment dat aici s-a înființat o brutărie-patiserie, dar și-a încetat activitatea și s-a relocat în Craiova, din cauza problemelor cu desfacerea, a distanței și a forței de muncă. Au mai fost mici încercări de activități economice - o vopsitorie-tinichigerie, o firmă de construcții civile - drumuri, dar și-au încetat activitatea', a mai spus coordonatorul cercetării INSOC.

Foto: (c) MARIA MITRICĂ/AGERPRES

Principala sursă de venit a locuitorilor peste 65 de ani sunt pensiile din sistemul de stat, pentru că majoritatea au lucrat la fabricile din Craiova, iar femeile au pensie de CAP. Mare parte din persoanele active pleacă să muncească în alte țări din Europa.

'În Bulzești sunt foarte multe case nelocuite. Din datele noastre, ca număr de gospodării, în comună erau 1.400 roluri de gospodării, iar peste 55% erau nelocuite/părăsite sau locuite sporadic, cel mult de două ori pe an. Bulzeștiul ar putea deveni o comună de weekend, datorită peisajelor și faptului că oamenii nu înstrăinează proprietățile. De altfel, în comună foarte puțin teren s-a vândut, marile exploatații fiind constituite pe contracte de arendă. Brandul comunei Bulzești este Marin Sorescu, dar, din păcate, acest brand încă nu a fost exploatat. Casa lui Marin Sorescu, construită chiar de scriitor cu banii obținuți din premiul Herder, pe strada principală, pe un teren al familiei, nu este încă deschisă ca muzeu sau casă memorială din cauza unui șir mai lung de întâmplări', a mai spus Adela Șerban.

Coordonatorul proiectului INSOC consideră că, pentru comuna Bulzești, ca pentru multe alte comune ale României, motorul principal al dezvoltării îl poate constitui cultura, nu economia.

'Comuna poate deveni atractivă prin valorificarea unicității patrimoniului său cultural. Și nu mă refer aici numai la faptul că marele scriitor Marin Sorescu este născut în Bulzești, ci și la bogăția etnologică a unui sat ca Gura Racului, de exemplu, cunoscut pentru legendele sale despre strigoi, a 'arătăniilor din deal' cum le spun localnicii. Legenda a fost cuprinsă în volumul de poezii 'La Lilieci' al lui Marin Sorescu, aceasta fiind chiar denumirea sub care era cunoscută din bătrâni zona Bulzeștilor. Există amatori de neobișnuit care parcurg mii de mile ca să cunoască locuri încărcate de povești. Poveștile sunt și în satele românești, doar că nu beneficiază de un marketing adecvat care să le pună în valoare', a conchis Adela Șerban.

Foto: (c) MARIA MITRICĂ/AGERPRES

Chiar dacă în mai bine de jumătate din casele din Bulzești cântă cucuvelele, pe care le evoca Marin Sorescu în poeziile sale, iar cei mai mulți locuitori s-au mutat în 'La Lilieci', numele dat cimitirului, satul are încă răbdare cu oamenii. AGERPRES/(A, AS - redactor: Maria Mitrică, editor: Cătălin Alexandru, editor online: Anda Badea)