Sunt specializați în luarea urmei până la mulți kilometri, simt și descoperă drogurile ascunse de rău-făcători, salvează vieți și sunt incoruptibili, ascultând doar comenzile stăpânului, iar cea mai mare bucurie o au la primirea recompensei: hrană, dacă sunt mai mâncăcioși, sau o mică minge pentru cei foarte jucăuși.

Sunt de neînlocuit, pentru că niciun aparat nu poate lua urma și nici nu poate descoperi drogurile, așa cum o fac ei.

Sunt cei 37 de câini de frontieră ai Inspectoratului Poliției de Frontieră Timișoara, din rasele inteligente de ciobănesc german, ciobănesc belgian și belgian malinois, iar dintre aceștia, șase îndeplinesc misiuni în sectorul de la Jimbolia.

Cățeii sunt formați până la vârsta de șase luni la Școala de dresaj de la Sibiu, după care, în funcție de aptitudinile native și specializare sunt luați de agenții de poliție de frontieră de la Timișoara, care urmează împreună cu patrupedul un curs de pre-dresaj la Sibiu și apoi 'intră în pâine'.

Nala, Thor 1 și Thor 2 sunt trei dintre câinii care îndeplinesc misiuni pe frontieră, întotdeauna însoțiți de dresorii lor. Nu răspund decât la apelul nominal al propriului dresor, se joacă între ei, se bucură de oaspeții de bună credință, dar își dau viața, la propriu, pentru a-și apăra stăpânul, dacă este atacat.

Foto: (c) OTILIA HALUNGA / AGERPRES

''Școala de dresaj de la Sibiu ne ajută să formăm cățeii. Îi preluăm de la ei la vârsta de șase-opt luni, după care stăm cu ei în pre-dresaj până la vârsta de 11-12 luni, după care mergem la Sibiu, unde colegii de acolo ne ajută să-i formăm în funcție de abilitățile lor. Stăm cu ei acolo patru luni și facem exercițiile stabilite, apoi dăm un atestat și în funcție de abilități rămâne sau pleacă de la curs, după care ne continuăm serviciul la sectoare, unde avem misiunile pe care le efectuăm zilnic, antrenamente și căutări, după care, dacă și-a executat serviciul cum a trebuit, primește și recompensa. Pentru Nala, recompensa este mingea, de care se bucură enorm. Colegii de la Sibiu au un barem după care ei îi selectează, iar noi facem solicitare către ei și îi primim gata selectați pentru specialitatea de care noi avem nevoie. Eu mă ocup de un singur câine, al meu, este cățelușa Nala și o am de doi ani și patru luni'', a declarat, pentru AGERPRES, agent șef de poliție Cosmin Hriscu, dresorul și conductorul Nalei.

Câinii ''militarizați'' nu primesc grade, ci doar calificative, în funcție de abilități și de notele de la sfârșitul examenelor de la Sibiu. Nala a luat categoria a doua din trei, iar pe parcurs, prin antrenament și menținerea dresajului, se solidifică tot ce a învățat. Este extrem de jucăușă, dornică ''să stea de vorbă'' cu oaspeții, dar numai în prezența stăpânului pe care când îl vede că se apropie de padoc îl așteaptă răsucindu-se în salturi și dând din coadă, de bucurie. Eliberată din padoc, se ridică până la nivelul capului vizitatorului care vrea să se joace cu ea, dar numai în prezența conductorului.

Foto: (c) OTILIA HALUNGA / AGERPRES

Nala a participat la multe capturi din cadrul Punctului de Frontieră de la Jimbolia. Este specializată pe depistarea drogurilor. Fără panică, merge, cercetează, simte, revine la stăpân și găsește prafurile în locuri la care agenții de frontieră nici nu-și pot imagina, uneori.

Câinii de frontieră mușcă doar la ordinul agentului căruia îi aparțin. Când o fac, prind de mână, pentru imobilizare. În fața unui singur câine de frontieră, potrivit lui Cosmin Hriscu, grupuri de peste 30 de migranți se opresc brusc și nu mai îndrăznesc să facă nicio mișcare.

''A fost o persoană semnalată de Nala, noi am mers să facem controlul iar în zona ciorapului avea ascuns un mugure de marijuana, ceea ce înseamnă un gram de stupefiant. Nala a mai descoperit medicamente, pastile. Am fost cu ea la diferite evenimente unde i-am susținut pe colegii de la Jandarmerie și Biroul de Combatere a Crimei Organizate, în diferite misiuni. Mergem mult pe prevenție'', subliniază agentul șef Cosmin Hriscu.

Foto: (c) OTILIA HALUNGA / AGERPRES

Sigur, sunt și zile în care Nala, dar și ceilalți câini de frontieră nu sunt în formă, iar atunci nu sunt scoși în misiuni.

''Se întâmplă să refuze răspunsul la comenzi, în funcție de diferite situații. Femelele au perioadele de călduri, de două ori pe an câte două-trei săptămâni și atunci atunci e puțin mai dificil. Dar Nala nu refuză ordinele, pentru că iubește prea mult recompensa: mingea pe care și-o dorește enorm, orice ar fi, pentru minge face orice. Pentru alți câini, recompensa este gustoasă. Nala primește ambele recompense: mingea și hrana. Am încredere în cățel sută la sută pentru că dacă partenerul meu îmi spune că aici este ceva sau nu, eu trebuie să am încredere în ce spune. Aceste abilități le-a deprins la Sibiu, iar noi știm și trebuie să avem încredere'', arată conductorul Nalei.

Cosmin Hriscu s-a angajat în Poliția de Frontieră Timișoara în anul 2001, iar din 2006 până acum a preluat patru câini de serviciu.

Între om și câine se creează o legătură atât de puternică, încât acest atașament nu poate fi distrus niciodată. Când câinii nu mai pot onora misiunile, sunt retrași din activitate. Niciun conductor nu-și părăsește partenerul de serviciu, ci îl adoptă și îl ia acasă.

''În timpul activității, câinii au nevoie de hrană suficient de multă și de calitate, de apă, de curățenie, dar și de odihnă, pentru a ieși în cea mai bună formă pe teren. Li se face periodic și controlul medical de către medicul veterinar. Au o dantură puternică, perfectă, fără carii. Pe la vârsta de opt ani li se mai face o reatestare și în funcție de abilități, dacă permite condiția fizică, mai pot rămâne în sistem, cu revenire la un an. Când nu mai sunt activi, procedura ne spune că noi avem dreptul, ca și conductori câini de serviciu, să-i preluăm cu titlu gratuit. Eu nu am lăsat niciun cățel, au rămas toți la mine, în oraș. Părinții mei au un loc unde pot să-i țin. Cealaltă parte a procedurii prevede că se pot scoate la licitație, de către Inspectorat'', a relatat conductorul Nalei, Cosmin Hriscu.

Agentul șef de poliție de frontieră Alexandru Filip lucrează cu câinele Gheb (în documente), dar care răspunde la apelativul Thor (1) și pe care l-a preluat de la Sibiu la vârsta de o lună.

E un câine tânăr, dornic să iasă în acțiune, chiar dacă în această perioadă nu prea are de lucru, pentru că este o perioadă cu o migrație ilegală scăzută.

''Este cel de-al treilea câine al meu, specializat pe urmă umană. Depistează grupuri infracționale, persoane căutate, dispărute, în diferite circumstanțe, iar dacă are mirosul persoanei care a purtat o haină, un obiect, câinele poate urma traseul între 200 de metri și mai mulți kilometri, în funcție de cât de proeminent a fost mirosul persoanei respective. Dacă câinele ajunge la un obstacol, apă, și pierde urma, ne oferă totuși un indiciu de deplasare, iar echipa noastră operativă transmite informația echipei omoloage de dincolo de obstacol care va continua căutarea cu barca, cu avionul, cu orice și în funcție de obstacol continuă căutarea. Câinii sunt foarte buni la temperaturile optime de lucru. Dacă se depășesc 30-35 de grade, încep să aibă deficiențe, pentru că ei respiră pe gură, cu limba afară și automat nu mai folosesc mirosul. În anumite intervale orare de program, aceasta este deficiența lor. Au acuitate olfactivă maximă dimineața, după ce cade roua. Eu am urmat chiar toate tipurile de curs, am fost pe linia de droguri, opt ani, cu foarte multe realizări, ulterior am vrut să văd cum e să ai un câine de intervenție, cu foarte multe realizări, pentru că atunci a fost perioada migrațională foarte mare. Câinele a fost 'aurul' pentru mine, prindea chiar singur migranți de care nici nu știam, el îi găsea. Acum, Thor e începător în linia muncii, de cinci luni s-a reîntors de la un curs la Sibiu, cu categorie foarte bună de lucru și așteptăm momentele oportune, ca acești colegii ai noștri patrupezi să aibă mai multă activitate'', spune conductorul lui Thor, Alexandru Filip.

Foto: (c) OTILIA HALUNGA / AGERPRES

Una dintre cele mai frumoase și nobile misiuni a lui Gheb/Thor a fost în urmă cu o lună, cu câteva zile înainte de revenirea de la Sibiu, când s-a pierdut un cioban în jurul orașului ardelean. Și deși Tor încă nu avea cursul terminat, cei din Sibiu au apelat la tot tineretul canin să pornească în căutarea persoanei dispărute.

''Deși noi nu aveam cursul terminat, câinii știau deja ce să facă. Primii au plecat profesorii (dresori), ca să nu-i încurcăm în luarea urmelor. Ne-au arătat că rămăsese geaca și căciula omului. Din păcate, persoana a fost găsită decedată, căzută în apă. Dar a fost satisfacția mea profesională (...) Ai mii de realizări și stări pe care câinele ți le dă prin conduita lui de atracție și iubire necondiționate. Din păcate, nu avem câteodată timp suficient să petrecem împreună, pentru că ne împărțim și cu familia și cu copilul'', relatează Alexandru Filip.

Acesta a remarcat că în ultima perioadă instituția îi motivează să fie performanți, li se oferă timpul de antrenament, condițiile necesare, echipamentele de lucru care altădată nu erau, sunt mașini de serviciu cu climă, unde ''instructorii stau la căldură, iar câinii stau la climă, spre binele lor''.

Pentru Thor, recompensa este mângâierea și hrana, dar este tot timpul pregătit să sară în mașină și să plece în misiune.

Foto: (c) OTILIA HALUNGA / AGERPRES

''Câinele meu e mai mâncăcios, fără pretenții la hrană. Instituția ne oferă o hrană de calitate pentru ei. Acești câini sunt de neînlocuit. Nu s-a inventat aparatura care să poată prelua urma umană kilometri întregi. Cred că asta este echipa completă: un câine și un polițist. Consider că pot lucra în siguranță, e un câine, în cazul meu, care îmi oferă și siguranță: e de atac și de pază. Cât este de liniștit acum, dacă cineva vine să mă lege, sare la el și îl devorează. Aceștia sunt câini de linie, de lucru, ciobănesc german tipic, hiperactiv, cu care lucrează Frontiera, Poliția și Jandarmeria. Sigur, are și el toane, sunt zile în care zice: azi, nu. Iar eu îi respect dorința'', detaliază Alexandru Filip.

Când nu mai pot fi performanți, câinii sunt ''pensionați'', fără ceremonii.

''În acea zi a pensionării, cu siguranță, li se servește o friptură. Apoi, se bucură de mai multă libertate, se joacă cu copiii. Nu m-am despărțit niciodată de câinii pe care i-am avut'', punctează Alexandru Filip.

Purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Teritorial Poliției de Frontieră Timișoara (ITPFT), agent șef principal de poliție frontieră Mihaela Leș, consideră câinii de serviciu ca parteneri de nădejde în misiunile Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara.

''În cadrul misiunilor zilnice, câinii de serviciu joacă un rol esențial în asigurarea unui control eficient și profesionalism la granițele țării. În prezent, 37 de câini sunt în dotarea Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara, care sunt antrenați și contribuie activ la îndeplinirea misiunilor operative, demonstrând zi de zi loialitate, eficiență și un simț olfactiv excepțional, așa cum am văzut și la acei doi câini, Nala și Thor. Ei sunt specializați în diferite domenii de activitate din munca unui polițist de frontieră. Specializările de dresaj pentru misiunile specifice Poliției de Frontieră sunt categoria de câine universal, adică dresaj, miros, uman și intervenție, câine de patrulare și intervenție, câine de căutare, miros, produse și avem cursuri de detectare tutun, stupefiante și explozibili, câine de descoperire, persoane ascunse în mijloace de transport'', explică Mihaela Leș.

Subcomisarul de poliție Nicu Mihai, aflat la comanda sectorului Poliției de Frontieră Jimbolia, a declarat, pentru AGERPRES, că acești câini sunt educați să nu muște nici infractorul.

''Ce face un singur câine de serviciu nu fac cinci polițiști: am văzut asta. În fața unui singur câine se opresc grupuri mari de migranți, de exemplu. Le este foarte frică. Când ai un câine și e în pază cu un grup de 10 - 20 de persoane, niciuna dintre acestea nu mișcă sau să schițeze vreun gest. Toți sunt smirnă, pentru că nu știu că aceștia nu mușcă decât la comanda conductorului, dar îi pot imobiliza pe fugari și îi pot prinde. Sunt dresați și la comandă apucă de mână agresorul. Doar dacă încearcă să atace polițistul sau să fugă, atunci, sigur, câinele intervine'', spune subcomisarul de poliție Nicu Mihai.

Presiunea migraționistă este scăzută, acum, comparativ cu anii trecuți, dar frontieriștii trebuie să rămână tot timpul focusați, pentru că sporadic mai sunt cazuri de forțare ilegală a frontierei de stat de către migranți la granița cu Serbia.

''Sectorul Jimbolia acoperă aproximativ 39 de kilometri de frontieră, noi ne aflăm într-un fel de U, adică avem frontieră și în partea de sud, vest și oarecum și spre partea de est. Pe lângă partea de migranți, ne ocupăm și cu controlul trecerii frontierei. Avem două puncte de trecere: Jimbolia - Rutier și Jimbolia - Feroviar. În punctul de trecere Jimbolia - Rutier avem trei câini de detectare stupefiante, pe care îi folosim regulat în acțiuni de prevenire și de combatere. Am avut cazuri de produse stupefiante descoperite în cadrul punctului de trecere. Cele mai mari riscuri sunt traficul de stupefiante, contrabanda cu țigări. Câinii ne-au sprijinit foarte mult în detectarea grupurilor de migrații ilegali, iar rezultatele au fost întotdeauna dintre cele mai bune. Au fost în alți ani și grupuri multe de migranți din Pakistan, Afganistan. Activitatea de noapte nu este o provocare așa de mare, pentru că dispunem de tehnică de supraveghere cu vedere pe timp de noapte, avem drone cu termoviziune care ne sprijină și, bineînțeles, avem câinii de serviciu care, la fel, ne ajută în misiunile executate'', încheie subcomisarul de poliție Nicu Mihai. AGERPRES/(A - redactor: Otilia Halunga, editor: Karina Olteanu, editor online: Gabriela Badea)