La circa 10 kilometri de municipiul Roman, în satul care poartă numele cronicarului Miron Costin, un copil de 14 ani, acum devenit preot, a reușit să transforme școala veche, în care a învățat și el primele buchi ale cărții, într-o 'Ladă cu zestre'.

Foto: (c) GABRIEL APETRII / AGERPRES FOTO

Fie că este vorba de costume populare sau lucruri de trebăluit prin gospodărie, războaie de țesut sau bancuri de confecționat diverse ustensile, toate au fost adunate cu râvnă și spun o poveste a locului, veche de peste 100 ani.

Apariția acestui muzeu este cu atât mai spectaculoasă cu cât vârsta la care a început preotul să-i pună bazele era una foarte fragedă. La momentul respectiv, el se căznea să găsească în sat un costum pentru a organiza Banda lui Jianu, de sărbătorile de iarnă.

Foto: (c) GABRIEL APETRII / AGERPRES FOTO

De la primul costum popular până la o întreagă clădire care înglobează viața satului Miron Costin din perioada interbelică a fost un adevărat drum presărat cu piedici, dar încununat cu un adevărat tezaur.

Preotul Iustin Lehonschi este fiul al satului, iar grădinița și clasele primare le-a făcut la școala din localitate. Cea care în care avea să se întoarcă să-i redea viața de altădată.

Foto: (c) GABRIEL APETRII / AGERPRES FOTO

'În 2013, eram în clasa a opta. Fix în această clădire am făcut grădinița și clasele unu-patru. Trebuia să organizez Banda Jianului în sat și toți aveam nevoie de costume. Tot timpul ne-am împiedicat de lipsa costumelor populare, oamenii erau reticenți, nu era dornici să le împrumute. Am lăsat să treacă sărbătorile și am luat-o la pas prin sat cu tatăl meu, ca să strângem câteva costume. Am reușit în vara anului anului 2014 să strângem vreo zece costume, cele necesare pentru tradiții. Apoi au început să vină câte o cămașă, câte o catrință și am început să mai căutam. Am cumpărat câteva manechine și le-am depozitat acasă, iar cu trecerea timpului tot am primit. Oamenii din satul Miron Costin au auzit că noi colecționăm iar unii au fost dornici să le doneze, având făgăduința mea că vor rămâne aici', a povestit, pentru AGERPRES, preotul Iustin Lehonschi.

Foto: (c) GABRIEL APETRII / AGERPRES FOTO

Iusin Lehonschi a făcut Liceul teologic 'Episcop Melchisdec' Roman și apoi a absolvit Facultatea de Teologie de la Iași. În tot acest timp nu a renunțat la pasiunea sa de a colecționa obiecte tradiționale din sat astfel încât, camera din locuința sa a devenit neîncăpătoare și a fost nevoit să caute un spațiu adecvat. Asta cu atât mai mult cu cât au apărut piesele din gospodăria țărănească, așa cum au fost războiul de țesut sau obiectele militare.

Foto: (c) GABRIEL APETRII / AGERPRES FOTO

Așa a ajuns în fosta lui grădiniță și școală, dezafectată la momentul respectiv.

'Am avut nevoie de o clădire și mai mare și în 2017/2018, în primul an de facultate, am închiriat această clădire și așa a început colecția etnografică 'Lada cu zestre'', își amintește preotul Lehonschi.

Cel mai aproape din colecție îi sunt costumele populare, majoritatea fiind chiar din sat și vechi de peste 100 de ani.

Foto: (c) GABRIEL APETRII / AGERPRES FOTO

'Cel mai legat sunt de piesele de port popular. Este o lume încărcată de coloristică, fantezie, basm. Costumul popular reprezintă autenticul și specificul zonei. Prin el ne identificăm și cred că toată această poveste 'Lada cu zestre' s-a dorit a fi ca un buletin, un act de identitate al satului și a zonei', spune acesta.

Alături de costumele populare, în sala în care altădată era la grădiniță, preotul a adunat și instrumente muzicale tradiționale satului.

'Viața satului era conturată și în jurul evenimentelor fericite. Hora era sfântă, la hramuri sau duminica, după slujbă. Nu am găsit un țambal în sat, dar am găsit unul vechi, de gât, pe care l-am adus de la Balotești. Este vechi de aproape 70 de ani. Mai avem tobă, acordeon, fluier și alte instrumente nelipsite la astfel de evenimente', a explicat părintele Iustin.

Foto: (c) GABRIEL APETRII / AGERPRES FOTO

O a doua sală a clădirii, în care colecționarul a învățat primele bastonașe și alfabetul în clasele primare, a fost dedicată lemnului.

'Eu o numesc o lume a lemnului. În gospodăria țărănească, de la începuturile formării ei, totul s-a bazat pe lemn. Avem bancul de lucru unde lemnarul satului prelucra lemnul. Din lemn, omul își făcea casa, gardul, plugul, absolut orice. Făcea și un război de țesut care ulterior va da naștere unei pânze, care ulterior va da naștere unei haine. Tot din lemn erau majoritatea obiectelor folosite la stână, la oierit. De asemenea, și obiectele din gospodărie erau din lemn, la fel și cele de prelucrare a lânii și cânepei. Mai avem banc de tâmplărie, rindele (sau gealău) pentru confecționarea unor obiecte, covată pentru frământat sau depozitat și una mare în care... se spălau morții. De asemenea, paletare, covoare (scoarțe) făcute la războiul de țesut, de pus pe laiță sau pe perete - toate vechi de aproape 100 de ani', povestește preotul.

Un loc aparte, în mijlocul sălii, este pentru războiul de țesut, vechi de peste 100 de ani, adus chiar din sat.

'Prima dată se făcea urzeala pentru război, fiind mai multe metode. Pe un gard de lemn se puneau patru puncte, bătute în cuie, și era un sistem care dădea ața pe deasupra sau pe sub, până se realiza urzeala. După care începe țeserea propriu-zisă', a explicat preotul Iustin.

Vicepreședinta Consiliului Județean Neamț, Mihaela Isciuc, și ea fiică a satului Miron Costin, își amintește cum erau iernile altădată pentru femei.

'Orice femeie gospodină din satul nostru trebuia să aibă în odaie, pe perioada iernii, un război de țesut și acolo lucra la el. Am avut zestre făcută de bunica mea la război de țesut, două cuverturi și două suluri de țoale de coadă, de pus pe jos', spune Mihaela Isciuc.

Foto: (c) GABRIEL APETRII / AGERPRES FOTO

De altfel, la Târgul Internațional de Turism de la Berlin, de anul acesta, ea a fost îmbrăcată într-o ie veche de 100 de ani, realizată chiar în satul Miron Costin.

Într-o a treia sală a clădiri, unde a funcționat cancelaria școlii, preotul Iustin Lehonschi a adunat straie și obiecte bisericești, dar și obiecte militare, toate la fel de vechi ca și celelalte exponate.

'Am făcut secția militară și avem costumul unui soldat și diferite obiecte militare: patru brevete militare din Al Doilea Război Mondial și un alt brevet, chiar al străbunicului meu, din Primul Război Mondial. De asemenea, am o strană bisericească, un iconostas, haine preoțești, cădelnițe - la fel, vechi de 100 ani - și o carte bisericească cu caractere chirilice, din prima jumătate a secolului 19. Mai există și un set de cununii din lemn, foarte rare, pentru că acum se folosesc din metal. Erau făcute din lemn, cu fir roșu, busuioc și câteva fire metalice. Lemnul însemna legătura omului cu pământul, firul roșu din superstiție, pentru că nu se scăpa de superstiții nici în biserică, iar busuiocul pentru prosperitate', a prezentat preotul.

Foto: (c) GABRIEL APETRII / AGERPRES FOTO

Visul cel mai mare a lui Iustin Lehonschi este unul simplu și curat, deopotrivă: să aibă un spațiu adecvat și mai vizibil, pentru cei care vor să admire toate piesele colecționate cu trudă: 'Visul meu este să existe un spațiu adecvat unde să pot expune mai pe larg, un spațiu în zona urbană, tranzitată. Dar asta nu înseamnă că va dispărea de aici totul, voi păstra multe lucruri și aici, pentru că asta a fost promisiunea mea. Sau poate să existe o casă tradițională pe care să o renovez, să îi dau specificul de altădată și să expun tematic, și inclusiv curtea să o amenajez. Într-un cuvânt, aș face un mini-muzeu al satului din Neamț'.

Vicepreședinta CJ Neamț a promis că va pune umărul, în continuare, pentru a-i îndeplini visul.

'Să nu uităm de unde am plecat, de oamenii care au muncit și au construit ceea ce avem noi astăzi. Datorită lui (a preotului Iustin Lehonschi - n.r.) am început să îmbrac din nou portul tradițional din comuna mea natală. De aceea încerc și nu mă voi opri să promovez tot ceea ce părintele Iustin a adus aici', a spus Mihaela Isciuc. AGERPRES/(A - redactor: Gabriel Apetrii, editor: George Onea, editor online: Ada Vîlceanu)