Meseria de coșar, o îndeletnicire tot mai rară în ziua de astăzi, ne duce cu gândul la noroc, fiind des portretizată și în mărțișoare, dar nu trebuie uitată nici importanța acestei profesii, nu de puține ori 'doctorul' de coșuri salvând viețile oamenilor prin activitatea sa.

Georgian Rezeanu, de 38 de ani, din orașul Turceni, este unul dintre puținii coșari autorizați din țară.

Pentru că se spune că întâlnirea cu un coșar aduce noroc, Georgian ne-a povestit de unde vine această superstiție.

'Oamenii în vârstă încă mai cred treaba cu coșarul, că aduce noroc. Treaba cu aducerea de noroc la întâlnirea cu coșarul vine dintr-o povestioară foarte, foarte veche. La nunta unui rege în Anglia, cu mult timp în urmă, caii de la caleașca în care se afla mireasa s-au speriat și au fugit prin mulțime. Singura persoană care a oprit caleașca a fost un coșar. Coșarul acela a sărit în fața cailor și a oprit trăsura. Și atunci regele, în semn de recunoștință, a spus: 'O să porți joben'. Jobenul era doar pentru nobili, pentru rege. Și de acolo avem noi coșarii jobenul și avem dreptul de a purta joben', a povestit Georgian Rezeanu.

El a relatat, pentru AGERPRES, și o istorie mai puțin plăcută a acestei îndeletnici, menționând că, în trecut, în alte țări, pentru curățarea coșurilor de foc erau folosiți copii.

'În trecut, copiii de la 3 ani, de la 4 ani, se foloseau pentru a curăța coșurile de fum, îi legau pur și simplu de mijloc, îi legau cu frânghie și îi băgau prin coșuri. Din păcate, erau foarte mulți copii care nu puteau să mai iasă afară. Se speriau, erau claustrofobi. Și, ca să-i scoată afară, făceau focul și trebuiau să iasă dacă voiau să trăiască. Plus că nu aveau durata de viață foarte mare, de la funingine se îmbolnăveau foarte des. Plus că spațiile erau înguste, se răneau la mâini, se răneau la corp. Dar, în ziua de astăzi, am evoluat', a adăugat coșarul.

Georgian spune despre meseria sa că este una veche și rară și a aprofundat cunoștințele în domeniu inclusiv în străinătate.

'E o meserie foarte veche, a început să fie foarte rară sau începe să fie uitată, dar având sistemele de încălzire clasice cu lemn și aparatele vechi, și creând probleme, cineva trebuie să se ocupe și de mentenanța lor, la sobe, la centrale și la coșurile de fum. Cu aparaturile noi, cu generatoarele de căldură noi, centrale și șeminee, la fel trebuie să faci instalarea lor și trebuie să te ocupi și de mentenanța lor. Ca să te ocupi de mentenanța lor, trebuie să te autorizezi, trebuie să urmezi niște cursuri pentru mentenanță. La coșurile de fum, la șeminee, am făcut cursuri pentru coșerit în țară, dar am făcut și în afară. Fac parte dintr-o asociație de coșari, în România sunt cred că trei asociații profesionale. Am mers în Polonia, în Germania, în Italia avem o întâlnire anuală a coșarilor, vin coșari inclusiv din America, vin coșari din Europa, coșari autorizați, dar acolo e doar despre a face schimb de experiență', a precizat el.

Practică această meserie din 2007 și nu de puține ori a salvat viețile oamenilor cărora le-a curățat coșurile.

'La Reghin am făcut prima școală pentru curățarea coșurilor de fum, am făcut parte de teorie și parte de practică, am susținut examen pentru așa ceva. Cu ceva timp în urmă m-am și autorizat la București pentru meseria de coșar. M-a atras această meserie, am văzut problemele care sunt lângă noi și am zis hai să fac ceva. E o meserie frumoasă, e o meserie care implică riscuri, e o meserie pe care trebuie să o faci cu responsabilitate, nu ai loc nici să te gândești să faci greșeli, trebuie să explici omului foarte mult la ce riscuri să expune dacă nu curăță coșul de fum, dacă nu folosește lemnul care trebuie și nu exploatează centrala sau soba cum trebuie, fără să provoace vreun incendiu sau, mai rău, o intoxicare cu monoxid de carbon, dacă nu curăță coșul. Avem și lege în țară care ne obligă să curățăm coșul de fum', a arătat Georgian.

Printre cele mai neobișnuite lucruri pe care le-a găsit în coșuri se numără cabluri electrice, țevi de apă, păsări vii sau moarte, cuiburi de păsări, bani sau obiecte vechi și chiar pistoale vechi.

Dacă în trecut coșarul trebuia să se urce pe acoperiș pentru a-și face meseria, în zilele noastre tehnologia a avansat, iar acum se lucrează la alt nivel.

'Cu ceva timp în urmă, coșarul, când îl chemam, trebuia să se urce pe casă cu o bilă, cu o sfoară, împingea în coșul de fum și el mai mult făcea probleme atunci, nu erau echipamente. Cu bila aceea metalică spărgea coșul de fum și toate reziduurile acelea se depuneau undeva, era foarte greu de curățat. În momentul de față, noi, coșarii moderni, nu ne mai urcăm pe casă decât foarte rar. Fiecare coș de fum trebuie să aibă o ușă de vizitare și îl curățăm de jos în sus. Intervenim cu camerele de videoinspecție, avem tije flexibile din fibră și atunci facem curățarea de jos în sus cu aspirator, cu camera, cu tijele acelea, cu bormașină', a adăugat Georgian Rezeanu.

Șeful Secției Artă și Etnografie din cadrul Muzeului Județean 'Alexandru Ștefulescu' Gorj, Albinel Firescu, a relatat, pentru AGERPRES, că această meserie este una rară, iar coșarul este 'o prezență inedită' în zilele noastre.

'În perioada fanariotă a existat un impozit pe coș, fumăritul, dar asta, evident, se referă la casele care au coș. În Oltenia spre exemplu, cea mai mare parte a construcțiilor sunt cu eliberarea fumului direct în podul casei, cum avem inclusiv la muzeu la Curtișoara și cum sunt văzute încă multe altele, chiar și case de tip solid, aproape de modelul de culă, de multe ori sunt fără coș, uneori au acea influență sibienească, cu acel ochi de pisică, și eliberarea era direct în pod. (...) În perioada interbelică exista un nomenclator al meseriilor, în care se regăsea meseria de coșar, la fel ca alte meserii cu un iz inedit, cum ar fi spițer, pălărier. Cred că în zilele noastre meseria de coșar are mai mult o nuanță industrială, pentru tipuri de întreprinderi sau pentru elemente masive de construcții, coșuri de cantine, coșuri de restaurante, de hoteluri și poate mai puțin pentru proprietăți individuale. A vedea coșarul pe mărțișoarele noastre, iată ce frumoasă este această simbioză, melanjul acesta cultural, și mărțișorul care este în patrimoniul UNESCO, este ca semn de noroc. Coșarul este o prezență inedită în spațiul urban, e de remarcat că mai sunt în zilele noastre oameni care au această îndeletnicire, bănuiesc că sunt foarte rari', a afirmat el.

Coșarul, prin prezența sa în vremurile noastre, ne demonstrează importanța acestei meserii rare, salvatoare de vieți, iar întâlnirea cu el, chiar și prin intermediul unui mărțișor, vestește noroc, fericire și prosperitate. AGERPRES/(A - redactor: Oana Popescu, editor: Cătălin Alexandru, editor online: Ady Ivaşcu)