Capacitatea infrastructurii de protecţie împotriva inundaţiilor în România este afectată semnificativ, atât în ceea ce priveşte prevenirea riscului de inundaţii, cât şi în perspectiva limitării efectelor produse de acestea pe teritoriul ţării, relevă un audit al performanţei realizat de Curtea de Conturi la entităţile responsabile cu gestionarea riscului la inundaţii.

Potrivit sursei citate, în perioada 2014 - 2021, au fost centralizate pagube produse de evenimente hidro-meteorologice periculoase în sumă totală de 8,848 miliarde de lei, însă, lipsa unei metodologii unitare la nivel naţional, de evaluare a pagubelor în urma producerii unor situaţii de urgenţă, conduce la posibilitatea ca valoarea financiară totală a pagubelor să nu reflecte realitatea, cu implicaţii în valoarea sumelor alocate de Guvern din Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului şi din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului.

Datele analizate de auditorii publici externi arată că sistemul de protecţie împotriva inundaţiilor nu este complet funcţional din cauza insuficienţei resurselor financiare, umane şi materiale alocate. Această situaţie a condus în timp la o întreţinere necorespunzătoare a infrastructurii pentru protecţia împotriva inundaţiilor, precum şi la nefinalizarea unor obiective de investiţii începute în urmă chiar şi cu 30 de ani, subliniază analiza Curţii de Conturi, remisă miercuri AGERPRES.

Instituţia precizează că mai mult de jumătate din cele 2013 baraje existente la nivel naţional funcţionează fără autorizaţie (809) sau au autorizaţia de funcţionare în condiţii de siguranţă expirată (221).

"Inexistenţa unei autorizaţii de funcţionare în condiţii de siguranţă nu implică şi avarierea implicită a acestor lucrări în cazul unor inundaţii, procesul de autorizare/reautorizare fiind unul continuu, însă barajele care nu beneficiază de lucrări de întreţinere şi reparaţii, aflate într-o stare accentuată de degradare, abandonate sau cu probleme la echipamentele hidromecanice pot reprezenta pericol la viituri, în funcţie de starea acestora, cu riscul unor accidente cu efecte negative asupra siguranţei populaţiei şi bunurilor din zonă", menţionează Curtea.

În cazul digurilor de apărare împotriva inundaţiilor nu există nicio autorizaţie de funcţionare în condiţii de siguranţă, una dintre cauze fiind lipsa atestării experţilor care să evalueze starea de siguranţă în exploatare a acestora. De altfel, lipsa acută de specialişti în domeniul hidrotehnic conduce la imposibilitatea aplicării, conformării şi respectării în integralitate a măsurilor şi responsabilităţilor privind evaluarea stării de siguranţă în exploatare, verificarea respectării exigenţelor de performanţă referitoare la siguranţă şi comportarea în timp a construcţiilor.

În domeniul elaborării şi omogenizării normelor privind aşezările umane, inclusiv pentru zonele expuse la inundaţii, au fost întreprinse acţiuni semnificative, însă activitatea privind verificarea modului de respectare a acestor norme este afectată de numărul redus de personal cu atribuţii de control în acest domeniu.

Valorificarea hărţilor de hazard şi de risc la inundaţii la nivelul unităţilor administrativ teritoriale, prin includerea în documentaţia de amenajare a teritoriului, în scopul adoptării unor categorii de măsuri pentru managementul riscului la inundaţii nu este una eficientă. Numai 438 de unităţi administrativ-teritoriale au finalizat aceste demersuri importante în vederea respectării regimului de construcţii în zonele inundabile şi evitării construcţiei de locuinţe şi de obiective sociale, culturale sau economice în zonele potenţial inundabile, astfel încât să se prevină pagubele potenţiale generate de inundaţii.

În ceea ce priveşte intervenţia în timpul inundaţiilor, auditul a reţinut că, la nivelul entităţilor auditate este organizat sistemul de management al situaţiilor de urgenţă şi se asigură coordonarea tehnică de specialitate a acţiunilor operative la nivel naţional. Cu toate acestea, pot interveni dificultăţi în ceea ce priveşte operaţionalizarea acestor sisteme generate fie de inexistenţa unei infrastructuri eficiente privind comunicarea internă şi interinstituţională, fie de colaborarea defectuoasă între autorităţi. Un rol esenţial în asigurarea activităţilor specifice şi funcţionarea sistemului de management al situaţiilor de urgenţă în condiţii de eficacitate îl reprezintă personalul specializat în domeniu, insuficienţa acestuia sau gestionarea unor sarcini multiple putând crea dificultăţi în derularea operaţiunilor aferente unor inundaţii de amploare.

În cadrul auditului s-a constatat faptul că entităţile auditate se confruntă cu o lipsă acută de personal specializat (din domeniile hidrotehnic/construcţii, personal de control, personal operativ), în strânsă corelaţie cu numărul obiectivelor şi complexitatea măsurilor de întreprins.

Procesul de evaluare a efectelor inundaţiilor se bazează pe informaţiile transmise de către comitetele locale pentru situaţii de urgenţă şi de ceilalţi deţinători de lucrări. O comunicare greoaie cu autorităţile locale sau cu celelalte instituţii cu responsabilităţi pe domenii de competenţă poate conduce la imposibilitatea evaluării pagubelor într-un timp util care să permită măsuri urgente de refacere şi reabilitare.

Printre recomandările formulate de Curtea de Conturi cu prilejul misiunii de audit al performanţei se află: analiza şi redimensionarea, dacă este cazul, a structurilor de personal în strânsă corelaţie cu complexitatea măsurilor, acţiunilor şi ţintelor stabilite în cuprinsul Planului de acţiune pentru implementarea Strategiei Naţionale de Management al Riscului la Inundaţii; actualizarea cadrului legal; intensificarea acţiunilor de prevenire şi pregătire a autorităţilor şi populaţiei şi asigurarea de resurse financiare adecvate şi oportune pentru investiţiile în sistemul de apărare împotriva inundaţiilor.

Misiunea de audit al performanţei a urmărit evaluarea eficienţei şi eficacităţii programelor, acţiunilor şi măsurilor întreprinse pentru prevenirea riscului de inundaţii, răspunsul şi refacerea după efectele produse de acestea pe teritoriul României, în perioada 2014-2021.

În cadrul misiunii a fost analizat modul în care Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor, în calitate de autoritate responsabilă cu rol principal, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, în calitate de autorităţi responsabile cu rol secundar şi Agenţia Naţională "Apele Române" şi-au desfăşurat activitatea potrivit responsabilităţilor specifice în domeniul managementului riscului la inundaţii. AGERPRES/(AS - editor: Oana Tilică, editor online: Gabriela Badea)