Coregraful şi dansatorul Gigi Căciuleanu afirmă, într-un interviu acordat AGERPRES, că forţarea limitelor este "singurul lucru interesant pentru orice tip de performance", indiferent dacă este vorba de actori, cântăreţi, dansActori, clovni sau acrobaţi.

Căciuleanu, directorul artistic al Galei Tânărului Actor - HOP, vorbeşte în interviu despre cum a apărut ideea unei ediţii dedicată dansActorului. El mărturiseşte că nu se aştepta ca în preselecţii să vină atât de mulţi concurenţi buni.

"Nu m-am aşteptat la aşa de multă lume şi nu m-am aşteptat la atâţia buni, totuşi. (...) Nu m-am aşteptat, într-adevăr, credeam că o să fie mult mai puţină lume din cauza faptului că lumii îi este frică de mişcare în general. Şi publicul, când spui 'dans', ori are impresia că e ceva magic pe care îl idolatrizează şi din care face, aşa, un fel de fascinaţie oarbă sau zice 'nu îl înţeleg' şi tot la fel de orb, îl ignoră", spune Căciuleanu.

Foto: (c) ALEX MICSIK / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Cea de-a 22-a ediţie a Galei Tânărului Actor HOP a fost, în premieră, dedicată dansActorului. Cum a apărut ideea acestei colaborări a lui Gigi Căciuleanu cu UNITER pentru un astfel de eveniment?

Gigi Căciuleanu: Domnul Caramitru, pe care l-am întâlnit din întâmplare într-un ascensor, m-a întrebat dacă am vreo idee pentru această gală şi i-am spus "Da, aceea care mă obsedează dintotdeauna, dansActorul şi teatrul coregrafic". A zis: "Perfect, asta va fi!", şi m-a numit director. Eu am aflat din ziar că m-a numit directorul acestei gale.

AGERPRES: Tema ediţiei este una aparte faţă de ediţiile anterioare. Au fost peste 150 de candidaţi în preselecţii, iar în finală au intrat 48. Aţi crezut de la bun început că vor participa atât de mulţi tineri la preselecţii?

Gigi Căciuleanu: Nu, nu m-am aşteptat la aşa de multă lume şi nu m-am aşteptat la atâţia buni. Cred că foarte mulţi au fost înspăimântaţi la început şi după aceea şi-au luat curajul şi inima în dinţi şi s-au înscris. Nu toţi pot fi la fel de buni şi, practic, în momentul când ai diferiţi oameni, fără să vrei faci o ierarhie de valori. Dar nu, nu m-am aşteptat. Într-adevăr, credeam că o să fie mult mai puţini concurenţi din cauza faptului că lumii îi este frică de mişcare, în general. Şi publicul când spui "dans", ori are impresia că e ceva magic pe care îl idolatrizează şi din care face aşa un fel de fascinaţie oarbă, sau zice "nu îl înţeleg" şi tot la fel de orb, îl ignoră. Adică, este neînţeles şi necunoscut dansul. Deci, dacă ar avea o valoare această Gală HOP şi această idee, este să facă de aşa natură ca publicul să se gândească, ca şi noi, la aceste lucruri şi să-l şi accepte, şi să intre în sălile de spectacol atunci când se fac spectacole unde nu se joacă doar "O scrisoare pierdută", doar "Lacul lebedelor" sau spectacol de dans contemporan, ci şi nişte lucruri hibride, între ghilimele.

Foto: (c) RADU TUTA / AGERPRES FOTO

AGERPRES: I-aţi văzut pe toţi în preselecţii şi în concurs. S-au schimbat ei în vreun fel între timp?

Gigi Căciuleanu: De fapt, eu m-am schimbat şi noi ne-am schimbat. Este clar că observaţia reciprocă ne schimbă pe amândoi. Şi electronul pe care îl observi prin nişte aparate foarte speciale, atunci când nu este observat se pare că face total altceva, iar când este observat a doua oară, face iar altceva. Deci, noi suntem nişte electroni, şi, sper, liberi.

AGERPRES: Nu sunt puţini tinerii actori cu abilităţi certe de mişcare. Credeţi că s-ar putea crea un stil, un curent al acestui teatru coregrafic al dansActorilor?

Gigi Căciuleanu: Cred că diversitatea este importantă şi diversitatea nu numai a posibilităţilor, ci şi diversitatea corporală, a aparenţei corporale. Să nu fie numai oameni care să fie subţiri, lungi şi longilini, să fie şi o persoană corpolentă, care să poată foarte bine să existe pe scenă şi să dea publicului nişte trăiri foarte intense. Trebuie să existe nu numai entităţi dansante, ci personaje teatrale şi personaje umane.

AGERPRES: În cea de-a doua seară a galei l-aţi provocat la un duel poetic pe actorul Ion Caramitru, la Nocturnele HOP. Cum s-a născut ideea acestui performance?

Gigi Căciuleanu: S-a născut din ideea unui workshop pe care am vrut să propun să-l facem împreună, în care Pino Caramitru să vorbească despre dansul vorbei şi eu despre rostirea mişcării, adică nişte concepte pe dos, în aparenţă. Există spunători de texte, cum e dumnealui, cum este Horaţiu Mălăele, Constantin Chiriac, Victor Rebengiuc şi atâţia alţii, pe care i-am auzit povestind poeme şi recreând nişte lumi. Şi o fac şi cu un anumit fel de a se mişca sau de a nu se mişca, schimbând nişte stări, trecând dintr-o stare în alta, care este şi corporală, nu numai vocală sau de interpretare gestuală. Şi am avut dreptate, pentru că ce a făcut Ion Caramitru pe scenă m-a sedus din nou şi mi-a dat curaj şi mi-a dat această certitudine, de fapt nu certitudine, ci curajul de a crede în acest dans al vorbei, în rostirea mişcării şi în contopirea dintre cele două.

La un moment dat, Ion Caramitru se mişca, eu m-aş fi putut mişca la fel cu el. Eu nu sunt actor de meserie, el nu este dansator de meserie, dar din nişte nevoi, din nişte nebunii, din nişte clovnerii, din nişte ieşiri din ţâţâni şi ieşind din clişeele noastre ale fiecăruia, am putut să ne punem pe aceeaşi lungime de undă fără să ne facem prea tare de râs.

Prima întâlnire pe care am avut-o cu Pino Caramitru a fost când el era actor, foarte tânăr actor, eu eram foarte tânăr învăţăcel la Şcoala de Coregrafie şi Liviu Ciulei monta "Leonce şi Lena" la Teatrul Bulandra. Domnia sa m-a rugat să-i fac mişcarea scenică la acest spectacol în care Pino juca cu Irina Petrescu. Aşa ne-am cunoscut.

AGERPRES: Vom vedea şi la finalul galei spectacolul "On The Roof", pe care l-aţi făcut în această vară cu 14 dintre tinerii care au trecut de preselecţie, spectacol care a fost prezentat în iulie şi august la Sala Amfiteatru a TNB. Cu această ocazie aţi înfiinţat şi compania Ad-HOP. Urmează şi alte proiecte cu aceşti tineri?

Gigi Căciuleanu: Da. Să vedem cum va trăi acest spectacol, pentru că el a avut un rol foarte Ad-HOP sau ad-hoc, adică s-a născut dintr-o necesitate de inspiraţie de moment şi poate se va şi dispersa în aer, se va evapora cu aceeaşi uşurinţă cu care s-a alcătuit. E mai mult decât un experiment, dar în acelaşi timp este - şi era să spun mai puţin decât un spectacol - dar este mai mult decât un spectacol, este o trăire în mişcare. Aşa cum se întâmpla pe vremuri la Leaving Theatre, la Grotowski sau la Kantor în teatru, plecând de la ideea de mişcare metaforică, de mişcare controlată şi poetizată, adică nu neapărat mişcare de talent, mişcare intuitivă numai, ci transformarea ei în ceva care să se ducă mai departe de aparenţe.

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Tema de anul acesta a fost DansActorul ca fenomen al teatrului actual. Veţi păstra tema şi pentru ediţia viitoare?

Gigi Căciuleanu: Eu cred că este o temă destul de... nu inepuizabilă, dar care este deschizătoare de cugetări şi de gânduri şi de reflecţii. Deci este o sămânţă care va da poate o floare, poate un copac, poate o pădure, sau poate nu va da nimic. Eu, personal, cred că va da o foarte interesantă vegetaţie care să dea un plămân planetei noastre.

Foto: (c) ALEX TUDOR / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Ce le-aţi recomanda celor care ar vrea să vină către teatrul coregrafic, dar nu au curaj?

Gigi Căciuleanu: Nimeni nu este sigur niciodată că poate. Toată lumea are dubii şi toată lumea îşi cunoaşte limitele. Sau nu şi le cunoaşte întocmai. Au impresia că sunt mult mai strânse în jurul lor, iar forţarea limitelor mi se pare singurul lucru interesant, important pentru orice fel, de tip de performance - dansActor, actor, cântăreţ, clovn, acrobat. Există performanţa fizică, există performanţa umană, cea cu care se hrăneşte umanitatea din moment în moment. AGERPRES/(AS - autor: Petronius Craiu, editor: Cătălin Alexandru, editor online: Ady Ivaşcu)