Fiecare zi este specială şi merită celebrată, mai ales atunci când există motive în plus în calendar. Fie că este vorba despre sărbători cunoscute în toată lumea, sau de ocazii mai puţin ştiute, în orice zi a anului există cel puţin o sărbătoare demnă de atenţie, ce oferă un motiv în plus atât de amuzament, cât şi de extindere a ariei de cunoaştere sau de sporire a gradului de conştientizare.

Pentru a ne bucura pe deplin de fiecare zi a anului, ne lăsăm inspiraţi şi de unul dintre celebrele dialoguri ale îndrăgitelor personaje ale lumii de basm create de scriitorul britanic A.A. Milne în urmă cu puţin peste un secol, în cartea sa pentru copii "Winnie-the-Pooh": "- What day is it?, asked Pooh. - It's today, squeaked Piglet. - My favorite day, said Pooh'' ('' - Ce zi este?, întrebă Pooh. - Este astăzi, guiţă Piglet. - Ziua mea favorită, spuse Pooh'').

Aşadar, ziua de astăzi cu unele dintre sărbătorile ei ar putea fi ziua preferată a multora dintre noi.

Ziua pandişpanului cu lămâie

Ziua pandişpanului cu lămâie (#LemonChiffonCakeDay) celebrează o prăjitura pufoasă cu aromă de lămâie inventată de Harry Baker în 1927.

În anii 1920, în Statele Unite era la modă o prăjitură cunoscută sub denumirea de ''prăjitura îngerilor'', însă Henry Baker, un comis voiajor din domeniul asigurărilor, s-a gândit că ar putea crea o prăjitură mult mai pufoasă. A început să experimenteze cu ingredientele, iar în 1927 a descoperit combinaţia perfectă şi metoda de a produce textura vaporoasă pe care o căuta.

Sursa foto:cakejournal.com 

Păstrând secretul reţetei, Henry Baker şi-a oferit serviciile restaurantului Brown Derby din Los Angeles, care servea elitele de la Hollywood. Până în 1947, Baker a fost singurul care a preparat pandişpanul cu lămâie. Textura uşoară şi aerată este obţinută din albuşurile bătute spumă şi încorporate în aluat, iar ingredientul secret folosit de Baker era uleiul vegetal, care, pe vremea aceea, era o prezenţă mai nouă în bucătării. În 1947, Baker a vândut reţeta către General Mills, o companie americană din industria alimentară, pentru o sumă nedezvăluită.

Ziua când Cascada Niagara a rămas fără apă

Ziua când Niagara a rămas fără apă (#NiagaraFallsRunsDryDay) este marcată în fiecare an pe 29 martie şi aminteşte un incident mai puţin obişnuit când, în 1848, celebra cascadă, cu un debit de 3.160 de tone pe secundă, a încetat să mai curgă.

Cu puţin timp înainte de miezul nopţii, pe 29 martie 1848, rezidenţii oraşului Niagara, obişnuiţi cu sunetul făcut de cascadă, s-au trezit speriaţi de liniştea care se lăsase brusc. Cascada Niagara încetase brusc să mai curgă. Un vânt puternic din sud-vest a dislocat blocuri de gheaţă de pe lacul Erie, iar milioane de tone de gheaţă au blocat gura râului Niagara din dreptul lacului Erie. Blocajul a durat circa 30 de ore până când vântul şi-a schimbat direcţia, iar râul Niagara a început să curgă din nou.

Foto: (c) Zou Zheng/XINHUA

Pentru a preveni ca un astfel de lucru să se mai întâmple şi pentru a menţine curgerea cascadei în scopuri hidroenergetice, în fiecare an e instalat un dig împotriva gheţii cu o lungime de aproape trei kilometri la gura de vărsare a râului Niagara din dreptul Fort Erie. Formată din 22 de pontoane metalice ancorate pe fundul râului, stăvilarul reduce în mod esenţial cantitatea de gheaţă care ajunge în râu, potrivit niagarafallstourism.com.

Ziua internaţională a sirenelor

Ziua internaţională a sirenelor (#MermaidDay), marcată pe 29 martie, celebrează faimoasele creaturi fantastice submarine cu trupul jumătate om, jumătate peşte, care continuă să fascineze şi să intrige până în ziua de astăzi.

Descrieri ale unor creaturi bizare, jumătate umane, jumătate peşte, au existat din cele mai vechi timpuri, încă din perioada vechiului Babilon, iar povestiri despre fiinţe subacvatice misterioase au apărut pentru prima dată în Asiria în urmă cu circa 3.000 de ani.

Sursa foto: bbc.com 

Reprezentarea modernă a sirenelor este influenţată în mare parte de mitologia Greciei Antice. Deşi iniţial aceste fiinţe au fost descrise ca fiind jumătate femeie, jumătate pasăre, posedau multe dintre calităţile asociate sirenelor: frumuseţe încântătoare, voce nepământeană, abilitatea de a stăpâni valurile şi vântul, precum şi o tendinţă maliţioasă de a ademeni marinari şi a le provoca moartea.

Există diferite versiuni şi interpretări ale sirenelor de la o cultură la alta. De la o legendă din Cornwell a unei sirene care se îndrăgosteşte de un corist la zeiţa mării din Java care câteodată se întrupează în sirenă, la rusalka din mitologia slavă, la poveşti despre spirite tulburate ale unor tinere femei care au murit pe neaşteptate sau au avut morţi groaznice, la oamenii mărilor din ''O mie şi una de nopţi''.

Temperamentul acestor fiinţe variază de asemenea de la o reprezentare la alta, în unele apar ca fiinţe periculoase, care stârnesc furtuni, capabile să ademenească oamenii spre moarte cu cântecul lor nefiresc de frumos, în timp ce în alte povestiri apar binevoitoare, fiinţe magice care dezvăluie comori şi aduc noroc celor care le întâlnesc.

Probabil cea mai cunoscută reprezentare este cea a scriitorului danez Hans Christian Anderson, autorul basmului ''Mica sirenă'', adaptat ulterior într-un popular film Disney. În onoarea acestei poveşti îndrăgite, în oraşul Copenhaga din Danemarca, ţara natală a scriitorului, a fost ridicată o statuie a celebrei sirene.

În ciuda popularităţii acestor fiinţe marine fantastice, Ziua internaţională a sirenelor este o sărbătoare relativ recentă, care a debutat în 2018, înfiinţată de canalul american de televiziune prin cablu Freeform TV, data fiind aleasă pentru a marca premiera noului lor serial ''Siren''.

În zilele noastre există şi o practică denumită ''mermaiding'', ai cărei adepţi se costumează în sirene elegante şi interpretează diferite rutine şi acrobaţii submarine.

Ziua ''dă mai departe''

Ziua ''dă mai departe'' (#PayDayItForward) este un îndemn de a transmite mai departe tinerei generaţii bunătatea pe care am primit-o la rândul nostru de-a lungul timpului. Este o zi creată din dorinţa de a motiva comunităţile să-şi celebreze tinerii, să-i facă să se simtă membri valoroşi ai comunităţii

Ziua mondială a pianului

Prezent în majoritatea concertelor, pianul, celebrat pe 29 martie, este apreciat pentru sunetele sale delicate şi rezonanţa maiestuoasă.

Invenţia pianului a început prin strămoşii săi medievali cum ar fi dulcimerul, un instrument cu trei sau patru coarde, urmat apoi de clavicord, spinet, virginal, clavecin, gravicembalo şi, în cele din urmă, clavecinul, în secolul al XV-lea.

Clavecinul a fost inventat de Bartolomeo di Francesco Cristofori şi este considerat cel mai apropiat predecesor al pianului modern. Clavecinul s-a dezvoltat apoi în următorii 300 de ani până a luat forma de astăzi a pianului.

Ziua pianului a fost o idee a compozitorului şi pianistului german Nils Frahm, care a lansat sărbătoarea în 2015. Când a fost întrebat de ce are lumea nevoie de Ziua pianului, Frahm a răspuns: ''... în principal pentru că nu strică să celebrezi pianul şi tot ceea ce ţine de acesta: interpreţi, compozitori, fabricanţi de piane, acordori, transportatori şi, cel mai important, ascultătorul''.

Ziua ''fum şi oglinzi''

Ziua de 29 martie este dedicată magiei şi iluziilor (#SmokeandMirrorsDay), precum şi celebrării tehnicilor folosite de magicieni pentru distragerea atenţiei publicului.

Artele magiei au o istorie de mii de ani. După desenele rupestre din perioada Egiptului Antic care înfăţişează trucul ''pahare şi mingi'' folosit şi în ziua de astăzi, istoria trucurilor iluzioniste continuă în vremea grecilor şi romanilor, traversează Evul Mediu, iar în secolul al XVIII-lea prinde avânt după ce nu a mai fost o parte marginală a spectacolelor de circ şi s-a mutat pe propria scenă.

Foto: (c)  Diego Fernandez/EPA

Expresia ''fum şi oglinzi'' a fost documentată pentru prima dată în 1770, când a fost folosită de şarlatanul şi francmasonul german Johann Georg Schröpfer, şi se referă la un truc iluzionist care foloseşte bineînţeles... fum şi oglinzi.

Trucul mai folosea în plus un proiector ascuns vederii (denumit iniţial ''lanternă magică''), care făcea ca lumina să se reflecte în oglinzi şi să dea naştere unor forme fantastice învăluite în fum. Schröpfer folosea acest truc încercând să facă auditoriul să creadă că vede ''spirite''. În ziua de astăzi, expresia ''fum şi oglinzi'' se referă generic la ceva fals sau denaturat.AGERPRES/(AS-autor: Simona Tatu, editor: Codruţ Bălu, editor online: Andreea Preda)