În 1918 o nouă tulpină de virus gripal s-a răspândit cu rapiditate pe întregul glob, favorizată de condiţiile de mizerie şi de mişcările de trupe din Primul Război Mondial. În interval de timp de un an, acest virus a ucis între 35 şi 100 de milioane de oameni. Dacă luăm în considerare, proporţional, creşterea populaţiei planetei, în prezent o astfel de epidemie ar face între 140 şi 425 de milioane de victime, conform site-ului naturemicrobiologycommunity.nature.com.

În medie, mortalitatea de gripă spaniolă în 1918 - 1919 în ţările dezvoltate era de aproximativ 2%, însă în ţările în curs de dezvoltare şi în cele sărace mortalitatea a fost mult mai mare - aşa cum s-a întâmplat în India sau în regiuni izolate cu populaţie fără istoric de îmbolnăviri gripale (şi implicit fără anticorpi pentru acest tip de virus). În Samoa, spre exemplu, 16% din populaţie a murit în interval de 14 zile. Chiar şi în Occident, mortalitatea generală a acestei epidemii poate induce în eroare pentru că anumite grupuri sociale, de vârstă, au fost mai afectate. Majoritatea celor care au murit de gripă au fost tineri adulţi, fără boli cronice, între 18 şi 45 de ani. Între 3% şi 8% dintre adulţii de până în 45 de ani au murit în cadrul pandemiei. În cazul femeilor însărcinate din SUA, mortalitatea din cauza gripei spaniole a fluctuat între 21% şi 73%.

Deşi atenţia media a fost îndreptată în special asupra adulţilor tineri şi fără boli cronice care au murit din cauza gripei spaniole, nici copiii între 1 şi 4 ani nu au fost mai protejaţi. Numărul de copii între 1 şi 4 ani care au murit în intervalul 1918 - 1919 este egal cu cel al copiilor care mor din orice cauze într-o perioadă de timp de 24 de ani.

Un lucru care a şocat a fost faptul că, probabil două treimi dintre decesele din cauza gripei spaniole s-au produs într-un interval de timp de doar aproximativ 12 săptămâni, de la jumătatea lunii septembrie la jumătatea lunii decembrie 1918. iar în acele zile de teroare, nimeni nu ştia dacă îmbolnăvirile se vor opri şi dacă nu cumva această epidemie ar fi însemnat sfârşitul lumii. Pandemia părea însă să nu-i impresioneze pe reprezentanţii autorităţilor, care o tratau ca pe orice altă epidemie de gripă sezonieră. "Dacă vă luaţi măsuri de precauţie, nu este nevoie să vă alarmaţi", este mesajul transmis în acea vreme de Rupert Blue, Chirurgul General al SUA (Surgeon General of the United States). Agenţia Associated Press cita un alt medic din rândul autorităţilor sanitare ale vremii: "Aşa-numita gripă spaniolă nu este nimic mai mult decât o banală gripă". Publicaţia Arkansas Gazette scria despre gripa spaniolă sub titlul: "Gripa spaniolă este doar gripă - tot febră şi frisoane".

Aceste poziţii exprimate de autorităţile medicale şi de presa vremii au rămas fără ecouri. Populaţia ştia că nu era vorba de o gripă banală. Oamenii au înţeles rapid acest lucru după ce au observat că unele victime au murit în mai puţin de 24 de ore de la primele simptome. În plus unele dintre simptome erau îngrozitoare: inclusiv hemoragii prin gură, nas, ochi şi urechi. În unele oraşe americane, aşa cum a fost cazul Philadelphiei, preoţii mânau căruţe pe străzi pentru a strânge morţii. Oamenii au înţeles rapid că sunt minţiţi şi nu au mai crezut nimic din ce le spuneau autorităţile. Încrederea în ordinea socială s-a evaporat peste noapte.

Foto: (c) Library of Congress via AP

În ultimă instanţă, atunci ca şi acum, societatea se construieşte pe încredere şi relaţii interumane. Minciunile au distrus aceste fundamente ale societăţii, iar fără ele, societatea a căzut în anomie. Aşa cum povestea un supravieţuitor: "Îi ţinea pe oameni la distanţă.... Nu mai exista viaţă şcolară, nici viaţă la biserică, nimic... A distrus complet viaţa comunităţilor şi viaţa de familie. Oamenii se temeau să se sărute, se temeau să ia masa împreună... A distrus contactele dintre membrii societăţii şi intimitatea care exista între oameni". Un medic din Philadelphia pleca de la spital şi conducea câte 20 de kilometri până acasă în fiecare seară. Medicul povesteşte cât de puţine maşini şi oameni vedea pe stradă. Apoi, într-o seară, nu a mai văzut nicio maşină. "Viaţa oraşului aproape că s-a oprit", nota el.

Din aceeaşi perioadă, dar din cealaltă parte a lumii, din Noua Zeelandă, vine mărturia unui alt martor. "Am stat în mijlocul oraşului Wellington la ora 14:00, într-o zi de lucru, şi nu am văzut niciun alt om în jurul meu - tramvaiele nu mergeau, niciun magazin nu era deschis, iar traficul era reprezentat de o singură ambulanţă. Parcă eram cu adevărat într-un oraş al morţii".

Atât în marile oraşe cât şi în mediul rural, mulţi dintre bolnavii de gripă spaniolă au murit de foame pentru că nici membri ai familiei şi nici vecinii nu îndrăzneau să le treacă pragul casei pentru a le aduce de mâncare.

Desigur că viitoare epidemii şi poate chiar pandemii de gripă vor fi inevitabile. Începând cu anul 2003 două tulpini diferite de virusuri gripale aviare au infectat peste 2.300 de oameni cu o rată a mortalităţii de 44%. Deocamdată, cu excepţia circumstanţelor speciale, toate aceste infecţii s-au produs în urma contactului direct cu păsările purtătoare, însă fiecare astfel de infecţie reprezintă o oportunitate pentru virus să se adapteze la gazdele umane, să sufere mutaţii.

Cu toate progresele înregistrate în ultimul secol, o pandemie de genul celei de gripă spaniolă ar fi cel puţin la fel de letală. În prezent dispunem de vaccinuri, dar cu tehnologiile existente va fi nevoie de luni de zile pentru a dezvolta, produce, testa şi administra un nou vaccin, iar vaccinurile sunt departe de a fi eficiente 100%. Toate vaccinurile antigripale produse din 2003 şi până în prezent au avut o eficienţă ce a variat între maxim 60% şi minim 10% - şi nu există niciun motiv să credem că un vaccin creat de urgenţă, în condiţiile unei pandemii, ar avea o eficienţă mai bună.

Desigur că spitalele moderne de azi dispun de Unităţi de Terapie Intensivă (UTI) care se pot dovedi salvatoare pentru cei care suferă de probleme respiratorii grave. Însă în cazul izbucnirii unei pandemii, cele câteva paturi pe care fiecare spital le are în aceste unităţi ar fi ocupate imediat, iar restul bolnavilor ar fi îngrijiţi în condiţii similare ca în 1918 - la domiciliu sau internaţi în saloanele spitalelor devenite neîncăpătoare.

Un plus important pentru medicina modernă este reprezentat de tratamentul cu antibiotice care-i poate salva pe pacienţii care, în urma gripei, s-au ales cu pneumonii bacteriene grave. Conform estimărilor, cele mai multe victime ale gripei spaniole au murit de fapt din cauza acestor pneumonii bacteriene care s-au inserat pe organismul epuizat de lupta cu virusul gripal şi au făcut ravagii.

Foto: (c) Carolyn Kaster/AP

Antibioticele au început însă să fie ineficiente din cauza bacteriilor care au dezvoltat rezistenţă, iar producătorii de medicamente, preocupaţi de creşterea profitului, ezită să investească sume mari de bani în cercetare pentru obţinerea unei noi generaţii de antibiotice. La fel ca şi în cazul vaccinurilor, unde o nouă generaţie de vaccinuri 100% sigure şi eficiente ar putea fi obţinută, dar numărul relativ mic de victime ale vaccinării cu vaccinurile actuale face să nu renteze o astfel de investiţie.

Prima lecţie care ar trebui învăţată este că epidemiile de gripă trebuie luate în serios, iar oficialităţile din domeniul sănătăţii publice par să fi înţeles acest lucru. Tom Frieden, fost şef al Centrului american pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor (CDC), a răspuns astfel când a fost întrebat care este cel mai negru coşmar al său: "Cea mai mare teamă a mea este mereu o pandemie gripală... ar fi cel mai rău scenariu posibil". Şi cu toate acestea, această grijă a autorităţilor nu se observă acolo unde ar trebui - în formularea unor priorităţi bugetare şi de politici publice.

O a doua lecţie pe care trebuie să o învăţăm este că autorităţile trebuie să spună de fiecare dată adevărul - şi trebuie să-l spună încă de la început, ori de câte ori este nevoie şi mai ales să spună adevărul complet, eliminând din discursul lor minciuna prin omisiune. Unul dintre principalele motive pentru care oamenii nu mai au încredere în autorităţi este că acestea nu spun adevărul şi apără de multe ori interesele unor mari companii şi corporaţii în detrimentul propriilor cetăţeni. Aşa este cazul scandalului de corupţie din Grecia, unde grupul farmaceutic elveţian Novartis este suspectat că, între 2005 şi 2016, a dat mită unor miniştri şi unor medici greci pentru a obţine o poziţie dominantă pe piaţa elenă şi că a vândut medicamente la preţuri ridicate, deşi erau disponibile alternative mai ieftine. Potrivit estimărilor judiciare, bugetul Greciei a fost astfel păgubit cu circa 3 miliarde de euro.

Primele două lecţii ar putea fi imposibil de învăţat de autorităţi pentru că ar fi nevoie ca politicienii să ia decizii raţionale pentru cetăţeni, indiferenţi la oportunităţi de carieră şi la câştiguri de bani şi influenţă, adică putere.

Cea de-a treia lecţie se referă la abordarea unei eventuale pandemii severe dintr-o perspectivă interdisciplinară, identificând problemele economice şi sociale pe care, inevitabil, le va crea. Cea de-a patra lecţie pe care ar fi trebuit să o învăţăm este să continuăm să studiem cele cinci pandemii pentru care avem date medicale - cele din 1889, 1918, 1957, 1968 şi 2009 - pentru a înţelege mecanismele unei pandemii şi care sunt cele mai bune metode pentru a ne feri de ele. Spre exemplu, datele adunate de pionierul în epidemiologie George Soper, demonstrează că plasarea în carantină a bolnavilor sau suspecţilor de îmbolnăvire este o măsură eficientă doar în unele situaţii foarte speciale şi limitate.

O ultimă lecţie ce ar trebui învăţată de autorităţi este că planificarea măsurilor pentru cazul special al izbucnirii unei pandemii nu înseamnă acelaşi lucru cu pregătirea acestora. Planificarea este inutilă dacă respectivele planuri nu sunt implementate.AGERPRES/(AS - autor: Codruţ Bălu, editor: Mariana Ionescu, editor online: Irina Giurgiu)

Citiţi şi:

* UN SECOL DE LA PANDEMIE Gripa care a ucis mai mulţi oameni decât Războaiele Mondiale la un loc

* UN SECOL DE LA PANDEMIE Zece mituri despre gripa spaniolă

* UN SECOL DE LA PANDEMIE: Gripa care a schimbat istoria

* UN SECOL DE LA PANDEMIE Big Pharma suferă de gripă