"Banala" gripă poate ucide zeci de milioane de oameni, iar acum un secol, la sfârşitul Primului Război Mondial, exact acest lucru a făcut. Epidemia de gripă spaniolă izbucnită în 1918 a fost numită "cel mai mare holocaust medical din istoria omenirii". Întrebarea care persistă este dacă o epidemie de gripă de tipul celei "spaniole" de acum 100 de ani poate să repete azi tragedia de atunci, conform publicaţiilor The Washington Post şi Wired.

În cei patru ani ai Primului Război Mondial şi-au pierdut viaţa aproximativ 20 de milioane de oameni. Gripa spaniolă din 1918 a ucis mai mult decât dublul victimelor din Marele Război sau, conform estimărilor cele mai pesimiste, de până la 5 ori mai mulţi oameni decât au murit în conflagraţia mondială. Toţi aceşti oameni au murit de gripă spaniolă în interval de doar 15 luni.

Experţii sunt de părere că gripa spaniolă a ucis între 50 şi 100 de milioane de oameni. Mai mult de două treimi dintre victime şi-au găsit sfârşitul într-o singură perioadă de 10 săptămâni din toamna lui 1918. Niciodată în istorie nu s-a întâmplat ca atât de mulţi oameni să moară atât de repede, dintr-o singură boală. Doar în SUA, gripa spaniolă a ucis aproximativ 675.000 de oameni în interval de un an - acelaşi număr de oameni care au murit de SIDA în aproape 40 de ani.

În această iarnă SUA au trecut printr-un sezon al gripei destul de "complicat" din punct de vedere medical. Conform Centrului pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor (CDC), 24 de copii americani au murit în primele trei săptămâni ale lunii ianuarie şi 37 de la începutul sezonului gripal. Coşmarul medical al anului 1918 a rămas însă în istorie ca un avertisment. Dacă o tulpină gripală suficient de virulentă ar apărea din nou, un secol de medicină modernă ar putea să nu ne salveze.

Vaccinurile antigripale aduc companiilor farmaceutice în jur de 3 miliarde de dolari pe an însă au o problemă: sunt cele mai ineficiente dintre vaccinuri. Pentru a le face eficiente şi pentru a moderniza în sfârşit profilaxia gripei, ar putea fi nevoie de un proiect mamut, de tipul Proiectului Manhattan, care a dus la producţia primei bombe atomice.

În SUA, sezonul gripal actual ar putea să se apropie ca număr de îmbolnăviri şi victime de cel din 2014 - 2015 - când 34 de milioane de americani s-au îmbolnăvit de gripă şi aproximativ 56.000 de oameni, dintre care 148 de copii au murit.

Foto: (c) Cynthia Goldsmith/AP

Unul dintre motivele pentru care sezonul de gripă poate face atât de multe victime este legat de nepotrivirea dintre tulpina virală activă, care provoacă îmbolnăviri şi tulpinile virale alese în urmă cu un an pentru a fi introduse în vaccinul antigripal, vaccin care este diferit de la un an la altul. Tulpina dominantă în acest an este H3N2, o tulpină mai virulentă decât altele, care a fost mereu, ori de câte ori s-a manifestat de-a lungul timpului, răspunzătoare de îmbolnăviri mai grave, mai multe spitalizări şi decese decât alte tulpini virale. Atunci când sezonul gripal a trecut prin Australia, vara trecută (sezonul rece la Antipozi) eficienţa componentei H3N2 a vaccinului a fost de doar aproximativ 10%. Conform estimărilor formulate de CDC, în SUA vaccinul antigripal ar fi avut o eficienţă de aproximativ 30% în acest an.

Nepotrivirea dintre vaccinul antigripal din acest an şi virusul care s-a manifestat poate fi considerată drept un ghinion biologic. Dar mai important ar fi să fie considerată drept un avertisment.

Este cunoscut faptul că vaccinurile antigripale din prezent nu sunt eficiente mai mult de un an şi nu sunt eficiente împotriva tuturor tulpinilor virale gripale. Problema este că producătorii de vaccinuri nu au niciun stimulent pentru a produce un vaccin antigripal eficient, care să le aducă mai puţini bani decât variantele actuale de vaccinuri antigripale care le aduc aproximativ 3 miliarde de dolari pe an. Pentru a obţine un vaccin antigripal nou şi eficient, ar fi nevoie de un proiect de investiţii masive, susţinute de guverne, în genul Proiectului Manhattan, care să aducă resurse din afara industriei farma pentru a asigura apariţia unei noi generaţii de vaccinuri eficiente.

Conform Wired, este un lucru cunoscut în domeniul medical şi mai degrabă necunoscut în afara acestui domeniu, că vaccinurile antigripale nu sunt atât de eficiente pe cât crede majoritatea. În luna ianuarie, CDC a analizat datele asupra eficienţei vaccinului antigripal din anul 2004 şi până în 2017. Conform CDC, nu a existat niciun sezon al gripei în care vaccinul antigripal să aibă o eficienţă mai mare de 60%. În cel mai slab sezon din acest punct de vedere, 2004 - 2005, eficienţa vaccinului antigripal a coborât până la 10%.

Virusul gripal are o calitate anume care-l face dificil de atacat prin vaccinuri. Virusul rujeolei din prezent nu este diferit faţă de cel de acum 50 de ani - aşa că, în acest interval de timp, aceeaşi formulă vaccinală antirujeolică a avut o eficienţă constantă. Însă în cazul virusurilor gripale, dintre care întotdeauna se activează mai multe tulpini deodată, schimbarea este constantă şi în fiecare an alte tulpini sunt active faţă de cele din anul precedent. Producătorii de vaccinuri nu pot obţine, decât prin noroc, un vaccin eficient pentru anul în curs, pentru că ei nu cunosc ce tulpini gripale urmează să se manifeste cu predilecţie în anul pentru care produc vaccinuri.

Soluţia ideală ar fi obţinerea unui vaccin antigripal "universal", un vaccin care să fie administrat din copilărie, aşa ca un vaccin ROR, eventual cu câteva rapeluri. Aceasta este o adevărată provocare pentru oamenii de ştiinţă, pentru că părţile din organismul viral care nu se modifică de la un an la altul - şi care astfel ar putea oferi imunitate împotriva majorităţii dacă nu tuturor tulpinilor gripale - sunt ascunse în interiorul virusului, mascate de părţile care se modifică periodic.

Câteva echipe academice se întrec să obţină formula unui astfel de vaccin. Ele lucrează pe proteinele care provin din corpul viral, încercând să le inactiveze radicalii care se modifică, astfel încât sistemul imunitar să înveţe să răspundă doar faţă de radicalii care nu se modifică. Aceste echipe creează virusuri himerice din mai multe proteine conjugate, golesc anvelopele virale sau produc nanoparticule care să dea imunitate în diferite moduri neortodoxe. Mai multe astfel de strategii arătau promiţător după testarea pe animale, dar nu au ajuns încă să fie testate pe oameni.

Apoi, nu trebuie ignorat nici faptul că obţinerea unui nou vaccin este o activitate costisitoare. Aici nu este vorba doar de costul cercetării şi dezvoltării produsului, de testele clinice şi obţinerea licenţelor necesare - despre care industria farmaceutică susţine că ar costa aproximativ 1 miliard de dolari şi ar dura între 10 şi 15 ani - dar şi de cheltuielile legate de construcţia unor noi facilităţi de producţie pentru vaccinuri, cheltuieli care pot uşor să depăşească 600 de milioane de dolari, conform Wired. Aceste costuri sunt incredibil mai mari decât cele de producţie a vaccinurilor actuale - ce folosesc echipamente şi procese tehnologice neschimbate de zeci de ani. O analiză publicată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) în 2013 indica faptul că producătorii de vaccinuri antigripale cheltuiesc doar între 5 şi 18 milioane de dolari pe an pentru producţia vaccinului antigripal ineficient.

Există şi un alt raţionament economic la lucru în acest caz. În prezent, sute de milioane de oameni din întreaga lume se vaccinează antigripal cu un vaccin ineficient şi diferit în fiecare an. Dacă toate aceste vaccinări ar fi acoperite de o singură doză (sau o doză şi un rapel făcute în copilărie) cu un vaccin antigripal eficient pentru o lungă perioadă de timp împotriva majorităţii tulpinilor virale, producătorii de vaccinuri ar pierde un volum uriaş de vânzări şi ar fi nevoiţi (pentru profit) să vândă noul vaccin eficient la un preţ mult mai mare decât preţul unui vaccin antigripal obişnuit, în prezent.

"Care ar fi modelul de afacere de aici? Să cheltuieşti peste 1 miliard de dolari pentru a obţine un nou vaccin, şi apoi să nu vinzi decât un număr de doze echivalent cu 20 de milioane de dolari?", se întreba retoric Michael Osterholm, fondatorul Centrului pentru Boli Infecţioase al Universităţii din Minnesota. Osterholm încearcă de ani de zile să-i facă pe oameni să înţeleagă că structura pieţei pentru vaccinul antigripal acţionează împotriva inovării în domeniu. "Dacă ai un produs în serie cu licenţă care a avut nevoie de miliarde de dolari pentru a fi obţinut, cum vei ajunge la profit dacă nu vei solicita un preţ foarte ridicat?", a adăugat el.

O astfel de situaţie s-a întâmplat cu vaccinul nazal antigripal FluMist, produs de MedImmune. Producătorul a investit peste 1 miliard de dolari pentru a obţine un nou vaccin antigripal prin spray nazal. În 2009, primul an pe piaţă al noului vaccin, s-au vândut vaccinuri în valoare de 145 de milioane de dolari. Apoi câţiva ani mai târziu, în 2016 şi 2017, CDC a recomandat împotriva folosirii acestui vaccin-spray pentru că nivelul său de eficienţă ar fi abia de 3%.

Un alt sector al industriei farmaceutice se confruntă cu aceeaşi problemă. Începând cu anul 2000, producătorii pharma au renunţat în mare parte la antibiotice din cauza unei discrepanţe similare între investiţie şi profit. Ca şi vaccinurile, antibioticele sunt ieftine şi folosite pentru intervale scurte de timp - spre deosebire de mult mai profitabilele medicamente pentru boli cardiovasculare şi pentru cancer.AGERPRES/(AS - autor: Codruţ Bălu, editor: Mariana Ionescu, editor online: Irina Giurgiu)

Citiţi şi:

* UN SECOL DE LA PANDEMIE Gripa care a ucis mai mulţi oameni decât Războaiele Mondiale la un loc

* UN SECOL DE LA PANDEMIE Zece mituri despre gripa spaniolă

* UN SECOL DE LA PANDEMIE: Gripa care a schimbat istoria