Academicianul Răzvan Theodorescu, vicepreşedinte al Academiei Române, preşedinte al Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual, afirmă că, "acum 50 de ani, Institutul de Istoria Artei era o remarcabilă adunare de inteligenţe şi de erudiţii" şi aminteşte între numele de referinţă ale instituţiei pe creatorul acesteia, profesorul George Oprescu, dar şi pe Ion Frunzetti ori Emil Lăzărescu.

"Am spus de mai multe ori şi o repet - acum 50 de ani Institutul de Istoria Artei era o remarcabilă adunare de inteligenţe şi de erudiţii şi îmi pare bine că aţi avut ideea de a prezenta medalioanele care sunt în program dedicate unuia sau altuia dintre membrii institutului, membri absolut străluciţi. Era institutul în care activa Ion Frunzetti şi mulţi dintre dumneavoastră ştiţi ceea ce am spus de mai multe ori despre Ion Frunzetti, mintea cea mai strălucită pe care am întâlnit-o într-o viaţă de om, sau Emil Lăzărescu, care mi-a fost magistru de neuitat. Îmi face foarte bine că se face această aducere aminte, pentru că ei, toţi cei comemoraţi într-un fel, merită. Era un institut briliant, era o podoabă, o perlă a Academiei Române", a declarat luni acad. Răzvan Theodorescu, în deschiderea sesiunii aniversare "Institutul de Istoria Artei 'George Oprescu' - 70 de ani de la fondare".

El a subliniat că organizarea evenimentului reprezintă "un moment special".

"Pentru mine e un moment special, oricum, pentru că mă întoarce în timp cu mai bine de o jumătate de veac, atunci când, sub patronajul academicianului Oprescu, îmi începeam, ca cercetător stagiar, în 1963 aveam 24 de ani, îmi începeam parcursul academic. Despre profesorul Oprescu vom vorbi din nou peste o lună, aici în Aulă, în 27 noiembrie, când este ziua profesorului. Atunci vom inaugura, pe strada Dr. Clunet, Muzeul 'George Oprescu'. (...) Nu i-am fost elev, dar îi păstrez o amintire neştearsă şi sper să o spun încă o dată peste o lună", a afirmat Răzvan Theodorescu.

Academia Română, prin Secţia de Arte, Arhitectură şi Audiovizual, a organizat luni un eveniment dedicat aniversării a 70 de ani de existenţă a Institutului de Istoria Artei "George Oprescu".

În cadrul sesiunii, desfăşurate în Aula Academiei Române, profesorul Adina Nanu, o discipolă a lui George Oprescu, a evocat momente din "întâlnirile" cu acesta, amintind de profesorul de istoria artei de la Litere, ori de la Belle-Arte, ca şi de cel care a contribuit la organizarea Muzeului de Artă al RPR.

"Ca autor de cărţi de istoria artei şi ca profesor, mi-am dat seama mai târziu că profesorul Oprescu a umplut un gol. El a simţit că în acest domeniu, al deschiderii către arta universală, nu exista, într-adevăr, un drum, aş spune, deschis pentru toată lumea. Ca profesor de franceză, cum şi-a început el cariera, a făcut prima încercare de a ieşi din graniţele ţării, franceza fiind pe vremea aceea ce este engleza astăzi. Iar prin studiile sale de artă universală el a depăşit cercetările foarte preţioase pe care le făceau în acelaşi timp Tzigara-Samurcaş şi Dimitrie Gusti. Şi el a început tot ocupându-se de arta populară românească. Trecând la Universitate la Bucureşti a avut în mână o pârghie, de care abia mai târziu mi-am dat seama, de deschidere către educaţie artistică vizuală nu numai a profesorilor", a spus Adina Nanu.

Personalitatea şi activitatea academicianului George Oprescu, fondator al institutului în anul 1949, au fost evocate în prezentările prof. Adrian-Silvan Ionescu, directorul Institutului de Istoria Artei "George Oprescu", care a făcut o radiografie a instituţiei pe care o conduce de la înfiinţare şi până în contemporaneitate, de profesorii Mihai Sorin Rădulescu şi Vlad Ţoca, cât şi de cercetătorii dr. Irina Andreescu-Treadgold şi dr. Ioana Vlasiu.

Evenimentul continuă luni şi marţi cu o conferinţă naţională, dedicată noilor perspective asupra evoluţiei istoriei artei româneşti şi a cercetării în domeniul artelor vizuale, găzduită în spaţiul Academiei Române şi la sediul Institutului de Istoria Artei "George Oprescu".

Istoric şi critic de artă, împătimit colecţionar, acad. George Oprescu (1881-1969) a devenit membru al Academiei Române în anul 1938. Zece ani mai târziu, a fondat institutul care astăzi îi poartă numele, cu scopul de a încuraja cercetarea artistică multidisciplinară, studiul arhitecturii din perioadele medievală, modernă şi contemporană, analiza manifestărilor artelor spectacolului, contribuind astfel la structurarea şi îmbogăţirea istoriei artei din România. AGERPRES/(A, AS - autor: Daniel Popescu, editor: Andreea Rotaru, editor online: Anda Badea)