Brazilianul Ayrton Senna a fost unul dintre cei mai importanţi piloţi de Formula 1, având un talent aparte de a pilota, iar competiţia strânsă cu francezul Alain Prost l-a ajutat să ridice cât mai sus nivelul său de perfecţionare. Cei doi au împărţit de nenumărate ori podiumul şi au dominat pentru o perioadă competiţia Marelui Circ.

''Mă gândesc la felul cum era ca la un compliment. Am ajuns să înţeleg că principala motivaţie a sa era să mă învingă. Drept pentru care când am fost pe podium în 1993 în Australia era deja o altă persoană. Acesta este suvenirul relaţiei noastre care îmi vine acum în minte'', aminteşte Alain Prost despre Ayrton Senna, cei doi fiind cei mai acerbi rivali ai Formulei 1 în perioada 1985-1993, iar în marele premiu al Australiei, Prost a terminat pe locul 2 dar a fost invitat de Senna să urce alături de el pe prima treaptă a podiumului şi au ridicat împreună mâinile în semn că au ieşit amândoi învingători.

În weekendul fatidic de la începutul lunii mai în 1994, la Imola, San Marino, Alain Prost era comentator pentru televiziunea franceză, iar în dimineaţa cursei cei doi au vorbit de două ori. Iar apoi, în cadrul unui tur de pregătire Ayrton Senna a transmis prin casca sa radio un mesaj către echipa sa de tehnicieni care a comutat mesajul pe linia de radio transmiţând competitorului său: ''Un salut special pentru bunul meu prieten Alain, îţi simţim lipsa Alain''.

Ayrton Senna s-a născut la 21 martie 1960, la Sao Paolo, Brazilia, într-o familie înstărită ceea ce i-a permis să se dedice pasiunii sale pentru motorsport, conform www.formula1.com şi https://www.bbc.com. Momentul de debut al înclinaţiei sale pentru pilotaj a avut loc în momentul în care tatăl său i-a oferit un cart pe care Ayrton l-a condus pe proprietatea familiei. La vârsta de 13 ani, Senna a participat la prima sa cursă şi a câştigat. A înţeles atunci că nu era doar un împătimit al volanului, ci avea reale calităţi de pilot. După ce a câştigat câteva curse în America de Sud, s-a mutat în Europa pentru a se dedica pasiunii sale, conform http://www.snaplap.net şi www.telegraph.co.uk.

Sursa foto: www.grandprixhistory.org

A debutat în diferite competiţii din Formula Ford 1600, câştigând două titluri pentru echipa Van Diemen. A primit oferta de a concura în Formula Ford 2000 şi a luat astfel decizia de se dedica pilotajului şi de a renunţa la implicarea în afacerile familiei. În 1982, a concurat în Formula Ford 2000 europeană şi britanică şi a câştigat ambele campionate. Performanţele sale erau impresionante: a câştigat 15 din cele 17 curse în campionatul european şi 6 din 8 curse din campionatul britanic.

Sursa foto: www.grandprixhistory.org

Următorul pas în cariera sa a fost participarea în Campionatul Britanic Formula 3000, unde a condus un model Ralt RT3 produs de Toyota pentru echipa West Surrey Racing. Senna a dominat din nou competiţia, câştigând 13 din cele 18 curse. Pe lângă câştigarea titlului Formulei 3 din 1983, a câştigat şi Marele Premiu Formula 3 de la Macau.

Performanţele sale au atras atenţia managerilor echipelor de Formula 1. În 1983, a testat maşini de Formula 1 pentru Toleman, Williams, Brabham şi McLaren. S-a aflat în negocieri cu toate echipele şi a semnat până la urmă cu echipa Toleman pentru întrecerea din sezonul 1984 al Formuei 1. Colegul său de echipă a Johnny Cecotto.
 
A debutat în Formula 1 în marele premiu disputat chiar în Brazilia. S-a calificat al 17-lea, însă s-a retras din cursă după ce motorul său a explodat în al 8-lea tur de pistă. În Marele Premiu al statului San Marino nu s-a calificat din cauza unor probleme tehnice, dar a surprins pe toată lumea cu o cursă extraordinară pe circuitul de la Monte Carlo.

S-a mutat la echipa Lotus în sezonul 1985, iar prima sa victorie din primul său pole position avea să vină în cadrul Marelui Premiu din Portugalia, la Estoril. A mai câştigat marele premiu al Belgiei şi s-a clasat de patru ori pe podium până la finalul sezonului, ocupând în clasamentul general poziţia a 4-a. În sezonul 1985, Senna a plecat de şapte ori din pole position, dovedind că motorul de 1.000 de cp realizat de Renault este cel mai rapid din cele oferite de constructorii participanţi în Marele Circ.

Sursa foto: www.grandprixhistory.org

A continuat cu echipa Lotus şi în sezonul 1986, reuşind opt pole position în 16 curse, însă a câştigat doar două curse şi a mai fost de şase ori pe podium, terminând al patrulea în clasamentul general al piloţilor în acel sezon.

Echipa Lotus a schimbat motorul monopostului în 1987 cu unul V6 de fabricaţie Honda, acelaşi motor fiind deţinut şi de cei de la echipa Williams. Principalul său competitor din acel sezon a fost britanicul Nigel Mansell (6 victorii) şi Nelson Piquet (3 victorii). Senna a reuşit două victorii, în marele premii de la Monaco şi de la Detroit, şi a încheiat sezonul pe poziţia a treia în clasamentul general.

Determinarea sa şi talentul dovedit în cadrul echipei Lotus l-au recomandat pentru îmbrăcarea echipamentului echipei McLaren Honda, unde Ayrton Senna ştia că avea să găsească maşina care putea să-i ofere posibilitatea de a câştiga campionatul.

În sezonul din 1988, din postura de pilot al echipei McLaren Honda, a reuşit să câştige primul său titlu din carieră, pe fondul unei competiţii acerbe cu Alain Prost. Echipa McLaren a dominat sezonul 1988, cu motorul de provenienţă Honda MP4/4 obţinând per total 15 victorii din 16. Senna a câştigat 8 curse şi Alain Prost 7 curse. Cele opt victorii ale lui Ayrton Senna într-un sezon au doborât recordul deţinut anterior de Jim Clark şi Alain Prost. De asemenea, Senna a doborât recordul de 13 pole position-uri într-un sezon, deţinut anterior de Nigel Mansell cu nouă plecări de pe prima poziţie în 1984. În 1989, rivalitatea dintre cei doi s-a înteţit, cel mai intens moment al sezonului fiind Marele Premiu al Japoniei, penultima cursă în calendarul competiţional al acelui an. Prost conducea cursa, iar în turul 46 a fost atacat de Senna şi s-au acroşat rezultând retragerea din cursă a lui Prost, iar Senna a reuşit să continue cursa pe care deşi a câştigat-o, în cele din urmă a fost descalificat.

Prost a plecat la Ferrari în sezonul 1990, iar Senna continua pentru McLaren, ambele echipe împărţeau acelaşi motor de 3,5 litri V10 produs de Honda. Senna a dominat sezonul şi a obţinut şase victorii şi cinci clasări pe podium. În marele premiu al Japoniei, exista o diferenţă de 9 puncte în clasamentul general între cei doi, însă şi de această dată cursa avea să confirme un nou acroşaj între monoposturile lor, rezultând abandonul celor doi iar Senna avea să iasă campion.

Sursa foto: www.grandprixhistory.org

În sezonul 1991, echipa McLaren a optat pentru motorul V12 în locul celui V10. Senna a câştigat şase curse faţă de cele cinci ale lui Mansell, iar Marele Premiu al Japoniei avea să confirme din nou câştigătorul titlului, chiar dacă Senna a terminat cursa pe locul doi în spatele coechipierului său Berger. Brazilianul şi-a asigurat titlul prin câştigarea Marelui Premiu al Australiei.

În încercarea de a se muta la Williams pentru sezonul 1992, Senna a fost întors din decizia sa de şeful Honda, Nobuhiko Kawamoto, care i-a cerut personal brazilianului să rămână la echipă. Însă acesta avea să fie sezonul lui Nigel Mansell şi al echipei Williams. Noul monopost al celor de la McLaren a sosit târziu, iar Senna nu a reuşit să fie într-atât de competitiv încât să fie un real challenger la titlu. A câştigat trei curse (la Monaco, în Ungaria şi în Italia) şi a încheiat pe poziţia a patra sezonul, în spatele celor doi piloţi ai lui Williams - Mansell şi Patrese şi a noului challanger, Michael Schumacher.

Sezonul din 1993 a fost ultimul în care brazilianul a încheiat cu o victorie, cea de-a 41-a şi ultima din cariera sa, cu prilejul Marelui Premiu al Australiei când l-a invitat pe prima treaptă a podiumului şi pe competitorul său Alain Prost. A fost unul din momentele memorabile ale întrecerii celor doi mari piloţi. Titlul a fost câştigat de Alain Prost.

Senna s-a mutat la Williams în sezonul 1994, regulile tehnice ale competiţiei s-au schimbat iar noul monopost Williams FW16 nu a fost la fel de decisiv ca precedentul. Cu toate acestea Senna a plecat din pole position în marile premii din Brazilia şi Pacific. A urmat apoi fatidicul Mare Premiu al statului San Marino, de la 1 mai 1994. În timpul sesiunii de calificări desfăşurate în ziua de sâmbătă a avut loc un accident tragic în care pilotul Roland Ratzenberger şi-a pierdut viaţa. Cursa propriu-zisă a început cu un accident şi a trebuit reluată. La scurt timp după apariţia steagului verde, dedicat reluării cursei, Senna a ieşit în decor în curba Tamburello. Rulând cu o viteză de aproximativ 210 km pe oră, monopostul său a izbit zidul. Senna a murit în timpul impactului.

Cariera sa în cifre a însemnat: 161 de starturi în mari premii, 41 de victorii, 65 de pole position-uri, conform www.bbc.com.

În acea zi tragică, la 1 mai 1994, la San Marino, lumea motorsportului a pierdut unul dintre cei mai mari piloţi ai tuturor timpurilor şi milioane de fani din lumea întreagă şi-au pierdut idolul. Moartea marelui pilot pe Autodromo Enzo e Dino Ferrari a schimbat regulile de siguranţă ale Formulei 1. Ceea ce-l frământase pe Senna mult timp, aşa cum avea să se confeseze chiar competitorului său Alain Prost, se întâmpla abia după moartea sa, respectiv îmbunătăţirea regulilor de siguranţă în Marele Circ.

Esenţa modului său de a conduce reprezenta abordarea sa unică a pilotajului. S-a ghidat în carieră după un motto care l-a făcut celebru printre piloţi şi printre milioanele de fani care-i urmăreau cursele: ''Să fiu al doilea înseamnă să fiu primul dintre cei care pierd'', iar Senna a trăit după acest principiu cum să fie cel mai rapid şi cum să fie mereu primul. Era un catolic devotat şi era conştient de pericolul morţii şi al modului de a conduce la limită. Cu toate acestea, pasiunea şi talentul său l-au determinat să meargă chiar mai departe drept pentru care a fost una dintre cele mai mari legende pe care Marele Circ le-a avut. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Horia Plugaru, editor online: Ady Ivaşcu)

Sursa foto: www.grandprixhistory.org