Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850, la Botoşani, fiind al şaptelea dintre cei 11 copii ai căminarului Gheorghe Eminovici. Din 1860, a studiat la Liceul german din Cernăuţi, dar în 1863 s-a retras ca ''privatist'' (elev particular). În 1864 a fost copist la Tribunalul din Botoşani, iar din 1865 a devenit custode al bibliotecii profesorului său, Aron Pumnul, potrivit volumului biografic "Viaţa lui Mihai Eminescu" de George Călinescu (Editura pentru literatură, 1966).

Foto: (c) ILIE BUMBAC / ARHIVA AGERPRES

După moartea profesorului Aron Pumnul, Eminescu a plecat în Transilvania, la Blaj şi Sibiu, unde şi-a continuat studiile liceale, apoi a ajuns la Bucureşti, mergând în turneu cu trupele de teatru Tardini-Vlădicescu. A devenit copist şi sufleur în trupele de teatru Iorgu Caragiale (1866-1868), Mihail Pascaly (1868), apoi a fost angajat sufleur la Teatrul Naţional din Bucureşti.

În perioada 1869-1872 a fost student la Facultatea de Filosofie din Viena, fără drept de prezentare la examene din cauza studiilor incomplete. Aici a devenit membru al societăţii literar-sociale ''România'' şi al celei literar-ştiinţifice ''România jună''. Din acea perioadă datează prietenia cu Ioan Slavici, care era student la Drept, tot la Viena. În 1872 o cunoaşte, la Viena, pe Veronica Micle, cea care a devenit apoi marea lui iubire.

Debutul literar al lui Mihai Eminescu a fost în ianuarie 1866, când a scris poezia ''La mormântul lui Aron Pumnul'', pe care a semnat-o cu numele M. Eminovici şi care a fost publicată în broşura scoasă la moartea acestuia (12/24 ianuarie 1866, la Cernăuţi), intitulată ''Lăcrămioarele învăţăceilor gimnăziaşti din Cernăuţi la mormântul prea iubitului lor profesor Arune Pumnul''.

Mormântul lui Aron Pumnul, din cimitirul românesc din Cernãuţi, 2016.

Foto: (c) GINA STEFAN / AGERPRES FOTO

Tot în 1866 a început colaborarea cu revista ''Familia'', condusă de Iosif Vulcan, care l-a descoperit pe viitorul mare poet şi care i-a schimbat acestuia numele în Eminescu. Prima poezie publicată în revista "Familia" a fost ''De-aş avea...'', semnată pentru întâia oară Mihai Eminescu. Din 1866 până în 1883, a mai scris alte 18 poezii. A început să colaboreze la revista ieşeană ''Convorbiri literare'' în 1870, unde a publicat poezii, dar şi povestea ''Făt Frumos din lacrimă''.

Bastonul lui Mihai Eminescu expus la Muzeul Judeţean Argeş, din Piteşti, în 2010. Dăruit lui Eminescu în 1876 de 'Societatea Junimea', din Iaşi, bastonul este realizat într-un atelier romanesc de la mijlocul secolului al XIX-lea, din fildeş, bambus, argint şi piele şi are sculptată în basorelief monograma poetului, încadrată într-un decor floral.
Foto: (c) CRISTIAN MATEI / AGERPRES FOTO

După ce s-a stabilit la Iaşi, a frecventat şedinţele societăţii literare ''Junimea'', unde şi-a citit lucrările. Criticul Titu Maiorescu, mentorul spiritual al ''Junimii'', a remarcat profunzimea şi expresia artistică a liricii eminesciene. În 1871 au mai apărut în revista societăţii poezii, dar şi proză scrisă de Eminescu.

Intrarea sa în publicistică a avut loc în 1870, tot în ''Familia''. Titu Maiorescu - la acea vreme ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice - l-a îndemnat pe Eminescu să-şi completeze studiile. Astfel a urmat, în perioada 1872-1874, cursuri de filosofie, istorie, limba sanscrită şi mitologie comparată, geografie, etnografie, istoria ştiinţei ş.a., la Universitatea din Berlin, dar nu le-a finalizat. A revenit la Iaşi, unde a lucrat ca director al Bibliotecii Centrale (1874), ca profesor la Institutul Academic şi ca revizor şcolar pentru districtele Iaşi şi Vaslui (1875-1876). Atunci l-a cunoscut pe Ion Creangă, care i-a devenit prieten.

Muzeul Mihai Eminescu din Parcul Copou, Iaşi, 2016.

Foto: (c) ADRIAN CUBA / AGERPRES FOTO

În paralel cu activitatea jurnalistică, Mihai Eminescu a continuat să scrie poezii. Revista ''Convorbiri literare'' îi publică alte creaţii, între care celebra serie a "Scrisorilor" şi poemul "Luceafărul", precizează volumul "Viaţa lui Mihai Eminescu".

În 1883, semnele bolii lui Eminescu se agravau şi a fost internat la Sanatoriul Caritas al doctorului Alexandru Suţu, conform "Dicţionarului general al literaturii române" (Ediura Univers Enciclopedic, 2005). În acelaşi an, a plecat la Viena unde a fost internat la Sanatoriul Ober-Dobling. În 1884 e numit subbibliotecar la Biblioteca Centrală din Iaşi.

Ceasul din aur cu trei capace, marca Breguet, dăruit poetului Mihai Eminescu de către tatăl său, Gheorghe Eminovici, şi inelul sigilar din aur al poetului Mihai Eminescu, la Casa Memorială "Vasile Pogor" din municipiul Iaşi, 2014. 

Foto: (c) ADRIAN CUBA / AGERPRES FOTO

Volumul "Poesii", singurul tipărit în timpul vieţii lui Mihai Eminescu, a apărut la 21 decembrie 1883. Cartea a fost tipărită în lipsa autorului, poetul fiind plecat din ţară.

Boala avansa, iar în primăvara anului 1888 se stabileşte la Botoşani, la sora sa Henrieta. În iulie, acelaşi an, pleacă pentru tratament la băile de la Hall, în Austria. La întoarcere, se stabileşte la Bucureşti, însoţit de Veronica Micle. Grav bolnav, Mihai Eminescu a murit la 15 iunie 1889, la Bucureşti. Două zile mai târziu, în 17 iunie, a fost înmormântat în Cimitirul Bellu, sub un tei.

Foto: (c) RADU TUŢĂ / AGERPRES FOTO

La 28 octombrie 1948, Mihai Eminescu a devenit membru de onoare post-mortem al Academiei Române, în semn de preţuire pentru valoroasa moştenire culturală pe care ne-a lăsat-o.

În ianuarie 2005, la aniversarea a 155 de ani de la naşterea poetului Mihai Eminescu, a fost publicat primul volum al manuscriselor eminesciene, ediţie facsimilată apărută sub egida Academiei Române, volum coordonat de Eugen Simion. La 15 ianuarie 2006 au fost lansate volumele II-VI din această ediţie, iar în 2008, la aniversarea a 158 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, a avut loc lansarea a încă 12 volume din seria manuscriselor facsimilate ale lui Mihai Eminescu.

Cărţile au apărut într-un tiraj de 750 de exemplare, sub egida Editurii Enciclopedice, a Bibliotecii Academiei Române şi a Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă. Un CD cu imaginea originală a manuscrisului însoţeşte fiecare volum. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Simona Aruştei)