Aprilie, cunoscut în tradiția populară, sub numele Prier, însemnând timp favorabil, prielnic culturilor și turmelor de vite, este luna a patra în Calendarul gregorian, cu început de an la 1 ianuarie. Atunci când vremea era înșelătoare, cu timp friguros și secetos pentru semănături, luna aprilie anunța sărăcia și era numită Traistă-n Băț, notează volumul ''Zile și mituri. Calendarul țăranului român'' (Ion Ghinoiu, 2000).

În această lună, a doua de primăvară, se continuă semănăturile începute în luna martie, se tund oile înainte de a fi urcate la munte, se construiesc sau se repară țarcurile și oboarele pentru vite. Ziua are 13 ore, iar noaptea are 11 ore.

În 2026, luna Aprilie este dominată de Sărbătorile Pascale, începând cu sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim sau Floriile, celebrată în 5 aprilie, și apoi, Învierea Domnului, sărbătorită pe 12 aprilie.

Soarele - Luna

La începutul lunii, Soarele răsare la ora 06 h 57 m și apune la ora 19 h 43 m, iar la sfârșitul lunii răsare la ora 06 h 08 m și apune la ora 20 h 18 m.

Luna are o mișcare de rotație în jurul Pământului pe o orbită aproape circulară, cu perioada de 27,3 zile. Aceasta perioadă se numește perioada siderală, în care Luna se întoarce în aceeași poziție, în raport cu stelele. Din cauza unghiului sub care se observă regiunea selenară iluminată de Soare, Luna prezintă diferite faze (reprezentând procente diferite de iluminare a discului Lunii). Fazele Lunii - Lună Nouă, Primul Pătrar, Lună Plină, Ultimul Pătrar - se repetă la 29,5 zile, aceasta fiind perioada sinodică (lunație). În explicarea fazelor Lunii se ia în considerare orientarea a trei corpuri cerești: Soarele (singura sursă de lumina), Pământul și Luna, potrivit site-ului https://astro-urseanu.ro/.

În aprilie, fazele Lunii sunt: Lună Plină - 2 aprilie, 05 h 12 m; Ultimul Pătrar - 10 aprilie, 07 h 53 m; Lună Nouă - 17 aprilie, 14 h 52 m; Primul Pătrar - 24 aprilie, 05 h 32 m.

Primăvara, începând cu luna aprilie, curenții de meteori se intensifică. Curentul de meteori Lyride are maximul în perioada 20-22 aprilie. În timpul maximului se pot vedea aproximativ 20 meteori pe oră, ce vin din constelația Lyra, de lângă strălucitoarea stea Vega. Uneori Lyridele produc surprize, cu erupții de până la 100 de meteori pe oră, indică site-ul amintit.

Tradiții populare

Sărbătorile populare cu dată fixă ale lunii aprilie sunt: Ziua Păcălelilor, Sâmbra oilor, Sângiorzul (Sf. Mare Mucenic Gheorghe, 23 aprilie), iar cele cu dată mobilă, raportate la data Paștelui (12 aprilie) sunt: Lăzărelul (4 aprilie), Floriile, Joia Mare (9 aprilie), Duminica Tomii, Paștele Blajinilor (19 aprilie), potrivit etnologului Ion Ghinoiu (volumul ''Zile și mituri. Calendarul țăranului român'', 2000) și https://www.traditieialomita.ro/.

Sâmbra oilor, la origine un ritual pastoral, care face referire la urcarea oilor la munte, începe cu prima mulsoare a turmei de oi, urmată apoi de o petrecere câmpenească. La Sâmbra oilor se măsura și se cresta pe răbojul de lemn laptele de la oile fiecărui sâmbraș după care se calcula cantitatea de brânză cuvenită la spargerea stânei (Alesul, Răscolul). Numeroase acte rituale menite să apere stâna și ciobanii pe timpul verii însoțeau activitățile practice și juridice: aprinderea Focului viu, afumarea ciobanilor și oilor, purificarea oilor și stăpânilor prin stropirea cu apă sfințită, scăldatul ritual în apa curată a râurilor etc.

Lăzărelul reprezintă un ceremonial complex al cetei feminine structurat după modelul colindelor și dedicat unui străvechi zeu al vegetației numit, sub influența creștină, Lazăr sau Lăzărică, și are loc în sâmbăta Floriilor. Un grup de tinere fete îmbrăcate în alb și cu o panglică roșie în păr merg din casă-n casă cântând o anumită melodie ceremonială. Legenda spune că Lazăr care a plecat în pădure cu oile, se urcă în pom, alunecă, moare, fetele (surorile) îl plâng, îl scaldă în lapte dulce, pe care îl aruncă pe sub nuci, apoi are loc învierea și metamorfozarea acestuia în flori și vegetație luxuriantă, potrivit https://www.traditieialomita.ro/.

Peste un vechi zeu al vegetației, protector al cailor, vitelor cu lapte și holdelor semănate, a fost suprapus Marele Mucenic Gheorghe. Sfântul din calendarul popular, numit Sângiorz în Transilvania și Banat și Sf. Gheorghe în Moldova, Muntenia, Oltenia, împarte anul pastoral, împreună cu Sâmedru (26 octombrie, Sf. Dumitru), în două anotimpuri simetrice: vara pastorală, între Sângiorz și Sâmedru, și iarna pastorală, între Sâmedru și Sângiorz. Un sfânt înfrunzește codrul, celălalt îl desfrunzește.

Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim sau Duminica Floriilor precede Sărbătoarea Paștilor. La intrarea triumfală în Ierusalim, Iisus a fost întâmpinat cu ramuri de finic și măslin, ca un semn al biruinței împotriva morții înfăptuite prin învierea lui Lazăr. De Florii, credincioșii poartă în mâini ramuri de salcie, simbolizându-i pe locuitorii Ierusalimului care l-au primit cu bucurie pe Mântuitor. 'Floriile' reprezintă termenul popular al sărbătorii, amintind de o veche serbare romană de la începutul primăverii - 'Floralia'. După slujba de dimineață de la biserică, ramurile sfințite și binecuvântate de salcie sunt aduse acasă și se ating cu ele copiii, ca să crească mari și frumoși. Sunt păstrate la icoane, la porți, la grinda casei, pe morminte sau puse într-un loc curat, fiind folosite în decursul anului în gospodărie. Alteori, crenguțele de salcie sfințite se plantează undeva în grădină. Se spune că ele vindecă animalele bolnave sau aduc o recoltă mai bogată. Cele puse la icoană se păstrează tot anul și se folosesc ca leac împotriva relelor care ar putea lovi casa și familia.

În Joia Mare se vopsesc și încondeiază ouăle pentru Paști. La început ouăle se vopseau cu plante, în galben - culoarea Soarelui pe bolta cerului în timpul zilei, și în roșu - culoarea acestuia la răsărit și apus. Ulterior, ouăle au fost decorate cu: chipul lui Hristos, figuri de îngeri, miei, motive astrale, fitomorfe, zoomorfe, antropomorfe. Înroșitul și încondeiatul ouălor, meșteșuguri populare de un rafinament artistic desăvârșit, se îmbină cu numeroase credințe și obiceiuri precreștine. Pentru a juca rolul de substitut ritual al personajului sacru, oul este ales în Miezul Păresimilor, ziua de miercuri din mijlocul Postului Mare, este gătit (colorat și încondeiat) în Săptămâna Patimilor și este ciocnit, unul de altul, și mâncat sacramental în ziua de Paști. Cojile ouălor erau aruncate pe pământ pentru fertilizarea holdelor, viilor și livezilor sau în apele curgătoare pentru a da de veste Blajinilor că a sosit Paștele, se puneau în hrana animalelor și păsărilor, se păstrau pentru vrăji și descântece etc., potrivit volumului ''Zile și mituri. Calendarul țăranului român'' (Ion Ghinoiu, 2000).

Timpul deschis de Duminica Floriilor și închis de Duminica Tomii și intersectat de noaptea Învierii Mântuitorului Iisus este, din punct de vedere etnologic, un scenariu ritual de înnoire anuală a timpului. Paștele se încadrează în modelul preistoric de renaștere simbolică a timpului și spațiului prin jertfa divinității adorate substituită de o efigie (statuie, mască, totem), un om (conducător, oștean, fecioară, prizonier), un animal (berbec, țap, taur), pasăre sau ouă de pasăre, arbore, plante alimentare. Moartea și renașterea, celebrate de precreștini la aceeași dată, au fost disociate de creștini care au fixat Nașterea Domnului la solstițiul de iarnă (Crăciunul), iar moartea la echinocțiul de primăvară și în raport cu faza lunară (Paștele). Asemănător celorlalte scenarii de înnoire sezonieră sau anuală a timpului calendaristic (Anul Nou Civil, Anul Nou Agrar, Anul Nou Pastoral și altele), la Paști se fac sacrificii (tăiatul mielului și, în unele zone, a purcelului, spartul ouălor), se prepară alimente rituale (pasca, colacii), se aprinde ritual lumina, se crede că se deschid mormintele și cerurile, că vorbesc animalele, ard comorile, etc., arată site-ul https://www.traditieialomita.ro/.

Prima duminică după Paști, dedicată Apostolului Toma, este cunoscută în calendarul popular drept Paștele Morților sau al Blajinilor, reprezentări mitice ale oamenilor primordiale, ale moșilor și strămoșilor.

În aprilie se fac prevestiri ale vremii ce va urma, astfel se nasc o parte din superstițiile acestei luni, și anume: dacă este vreme frumoasă și călduroasă, atunci luna mai va avea vreme rece, cu înghețuri; dacă este vreme posomorâtă și rece, atunci luna lui mai va avea vreme frumoasă și călduroasă; negura de la răsărit, din luna aprilie, e semn bun pentru anul în curs; dacă în aprilie tună și fulgeră, atunci nu există motive să ne temem de ger; vremea frumoasă din luna aprilie ne va aduce o vară furtunoasă etc.,notează site-ul https://azm.gov.ro/. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Alexandru Cojocaru)