Sonda Al-Amal (Speranţă), din cadrul misiunii lansate spre Marte de Emiratele Arabe Unite (EAU) s-a plasat cu succes, marţi, pe orbita stabilită în jurul Planetei Roşii, reuşită ce coincide cu aniversarea a 50 de ani de la înfiinţarea acestei uniuni statale arabe.

Această misiune a fost lansată de la Centrul Spaţial Tanegashima (Japonia) la data de 19 iulie 2020.

Sonda Al-Amal a fost transportată în spaţiu în conul din vârful rachetei portante. Această rachetă a avut nevoie să atingă viteza de 39.000 km/h pentru a se putea rupe de atracţia gravitaţională a Pământului.

La puţin timp după ce a ajuns în spaţiul orbital al Pământului sonda Al-Amal şi-a stabilizat poziţia şi şi-a desfăcut cele trei panouri solare pentru a-şi încărca bateriile pe baza cărora funcţionează calculatoarele de bord, sistemele de transmitere a datelor şi celelalte echipamente ştiinţifice şi de navigaţie, conform Agenţiei spaţiale din Emiratele Arabe Unite.

Pentru a nu se "rătăci" pe drumul spre Marte, sonda a folosit un sistem de navigaţie bazat pe poziţia constelaţiilor, sistem în esenţă similar cu cel folosit de călătorii beduini pentru a se orienta în deşert.

Foto: (c) Ahmed Jadallah / REUTERS

Odată ce a ajuns suficient de aproape de planeta Marte, sonda a trecut printr-un alt moment delicat al misiunii, după cel al lansării. Vehiculul spaţial şi-a folosit motoarele pentru a decelera şi pentru a coborî pe orbita marţiană stabilită. În această etapă a misiunii sale, sonda se află atât de departe de Pământ încât semnalul radio pe care-l emite are nevoie de 13 până la 20 de minute să ajungă la Pământ, ceea ce face imposibil controlul vehiculului în timp real. Pentru a depăşi această etapă, sonda este dotată cu un sistem software capabil să ia decizii autonome, pentru a corecta în timp real traiectoria vehiculului. Motoarele sondei au fost aprinse din nou timp de 30 de minute pentru manevrele de frânare (în caz contrar exista riscul ieşirii de pe orbită şi pierderea sondei în spaţiu).

Conform programului misiunii, sonda s-a plasat pe o orbită largă, de formă ovală (eliptică), urmând ca ulterior să se poziţioneze pe orbita aleasă, mai joasă, de pe care va desfăşura observaţii ştiinţifice. Viteza sa va varia între 3.600-14.400 km/h, deplasându-se mai repede atunci când orbita sa eliptică o va aduce mai aproape de suprafaţa planetei. Sonda Al-Amal încheie o orbită completă a planetei Marte în 55 de ore.

Sonda va începe să transmită date ştiinţifice de la jumătatea acestui an, iar misiunea este programată să dureze doi ani tereştri, cu posibilitatea extinderii pentru încă doi ani.

Sonda Al-Amal este un vehicul compact, de formă hexagonală în secţiune, asemenea unei celule dintr-un fagure. Construită din aluminiu, mărimea şi greutatea sondei sunt comparabile cu cele ale unui mic autoturism - aproximativ 1.500 de kilograme, 2,90 metri lungime şi 2,37 metri lăţime.

În spaţiu, sonda şi-a reîncărcat bateriile periodic, folosind trei panouri solare cu capacitatea de 600 de waţi (pentru comparaţie, energia necesară funcţionării a 20 de laptopuri).

Sonda comunică cu centrul pentru controlul misiunii folosind o antenă radio cu o farfurie cu diametrul de 1,5 metri. Această antenă produce un semnal radio care trebuie direcţionat direct către Pământ pentru a face comunicarea posibilă.

Sonda este echipată cu două seturi de motoare de rachetă - motoare "Delta V" folosite pentru accelerare şi decelerare şi respectiv motoare Reaction Control System (RCS) pentru manevrele delicate de repoziţionare în spaţiu. Din când în când sonda are nevoie să se repoziţioneze în spaţiu, fie pentru a-şi plasa panourile solare spre Soare, fie pentru a-şi îndrepta antena de comunicaţii spre Pământ sau instrumentele ştiinţifice spre suprafaţa lui Marte.

Foto: (c) Ahmed Jadallah / REUTERS

Creierul sondei este un calculator echipat cu un software sofisticat care poate manevra vehiculul pe orbita lui Marte fără a fi nevoie de comenzi transmise de pe Pământ. Acest detaliu este important din cauza întârzierii cu care ajunge un semnal transmis de pe Pământ pe orbita lui Marte.

La bordul său se află trei instrumente specifice pentru studierea atmosferei marţiene: o cameră digitală care va transmite imagini color de înaltă rezoluţie ale suprafeţei, un spectrometru în infraroşu ce va analiza modificările de temperatură, vaporii de apă şi praful din atmosfera marţiană şi un spectrometru în ultraviolet ce va fi folosit pentru studierea straturilor superioare ale atmosferei marţiene, precum şi pierderile de oxigen şi hidrogen din atmosfera marţiană în spaţiu.

Obiectivele ştiinţifice ale misiunii sondei Al-Amal sunt concentrate asupra studiului atmosferei şi ciclurilor climatice pe Marte. Această misiune are obiectivul de a obţine prima imagine cu adevărat globală a atmosferei marţiene. Va studia modul în care interacţionează straturile atmosferice inferioare cu cele superioare şi va căuta conexiuni între clima marţiană din prezent şi cea din trecutul îndepărtat al Planetei Roşii.

De asemenea, misiunea arabă pe orbita lui Marte îşi propune să ofere o explicaţie cu privire la condiţiile în care Marte şi-a pierdut atmosfera de-a lungul timpului, studiind modul în care clima, ciclurile şi caracteristicile straturilor inferioare ale atmosferei marţiene influenţează procesul de pierdere în spaţiu a oxigenului şi hidrogenului din straturile superioare ultra-rarefiate ale planetei. Oamenii de ştiinţă speră să descopere de ce aceste elemente (care formează împreună apa) se pierd în spaţiu.

Sonda va investiga şi modurile în care atmosfera marţiană se schimbă în ciclurile sale zilnice şi sezonale. Oamenii de ştiinţă vor afla mai multe date şi despre fenomenele meteorologice de pe Marte, printre care celebrele furtuni de praf de la suprafaţa planetei. Dacă pe Pământ astfel de furtuni de praf sunt fenomene scurte şi localizate, pe Marte ele pot cuprinde întreaga planetă. Sonda Al-Amal va fi primul satelit meteorologic de pe orbita lui Marte. Ea va fi primul instrument conceput special pentru a studia efectele pe care unele fenomene meteorologice de la suprafaţa planetei (cum ar fi fluctuaţiile de temperatură sau furtunile de praf) le au asupra straturilor atmosferice superioare, zile şi săptămâni după producerea lor la suprafaţa lui Marte. De asemenea, această sondă va fi primul instrument care va examina interacţiunile dintre climă şi geografie în cazul lui Marte - cum ar fi diferenţele între vremea înregistrată pe vârfurile vulcanice marţiene şi în adâncul canioanelor acestei planete.

În prezent, climatologia, ca ştiinţă, se bazează aproape exclusiv pe studierea climei şi atmosferei terestre. Din acest punct de vedere, Marte este considerat un interesant laborator pentru progresul acestei ştiinţe. Acolo condiţiile sunt foarte diferite de cele de pe Terra. Datele obţinute din studierea climei marţiene vor adăuga noi dimensiuni cunoaşterii cu privire la procesele atmosferice. Acest lucru este important atât pentru a înţelege în profunzime mecanismele atmosferice terestre şi marţiene, dar şi pentru numeroasele alte exoplanete potenţial locuibile pe care le descoperim în Calea Lactee.

De-a lungul acestei misiuni, sonda Al-Amal va aduna şi va trimite spre Pământ un volum de peste 1.000 gigabytes (GB) de date despre Marte. Aceste date vor fi analizate şi catalogate în primă instanţă în cadrul Emiratelor Arabe Unite şi apoi vor fi împărtăşite liber oamenilor de ştiinţă din întreaga lume. AGERPRES/(AS - editor: Codruţ Bălu, editor online: Simona Aruştei)

Citeşte şi:

#ExplorareMartiana: Sonda arabă Al-Amal (Speranţă) s-a plasat pe orbita planetei Marte