Porumbelul, sursă de proteine, furnizor de îngrășământ, mesager fidel, simbol religios, dar perceput în zilele noastre ca un parazit, coexistă cu oamenii de aproape 3.500 de ani, conform unui studiu recent, citat joi de AFP.

Anderson Carter, autoare principală a unui studiu realizat de Institutul de Arheologie al Universității din Groningen din Țările de Jos și publicat joi în jurnalul științific Antiquity, a explicat pentru AFP că 'abia recent oamenii au uitat de porumbei'.

'În secolele al XIX-lea și XX, porumbeii erau încă foarte importanți: aveau un rol și o utilitate în societatea noastră', a declarat cercetătoarea. 'Încă mai transportau mesaje și erau, spre exemplu, deosebit de importanți în timpul războaielor. Dar când progresele tehnologice s-au înmulțit - telegraful, telefonul - ei s-au trezit fără ocupație', a adăugat ea.

Cu toate acestea, porumbeii au rămas pe străzile noastre, pe lângă oameni, 'pentru că fuseseră condiționați să facă asta', potrivit lui Carter.

Apoi, odată cu dezvoltarea rapidă a marilor orașe, 'au apărut arhitecturile anti-persoane fără adăpost și anti-porumbei, și atunci s-a dezvoltat ideea că aceștia erau dăunători, murdari și că răspândeau boli', a declarat cercetătoarea.

Porumbeii sunt originari din bazinul mediteranean. Analizele genomice au demonstrat că porumbeii domestici actuali sunt apropiați de porumbeii sălbatici din Orientul Mijlociu.

'Porumbelul este o specie sălbatică, domesticită cu foarte mult timp în urmă. El constituia o sursă de carne înainte de importul de cocoși și de găini din Asia', a explicat pentru AFP Frédéric Jiguet, ornitolog și biolog la Muzeul de Istorie Naturală din Paris, care nu a participat la acest studiu.

Cercetătorii de la universitatea olandeză au realizat cercetările în Cipru, în situl arheologic Hala Sultan Tekke, pe malurile lacului sărat din Larnaca, în sud-estul insulei.

'Știam deja că un număr substanțial de porumbei fusese găsit acolo', a explicat coautoarea studiului, Canan Cakirlar, de la Universitatea din Groningen, referindu-se la rămășițele descoperite.

Cercetătorii au analizat 159 de oseminte 'pentru a determina vârsta la momentul decesului, pentru a identifica modificări patologice sau tafonomice (alterare cauzată de intemperii, deteriorare de către rozătoare și altele) și pentru a descoperi orice semn de transformare de către om (urme de tăieturi/decupaje, arsuri și altele)', se arată în studiu.

După ce au stabilit că acești porumbei (Columbia livia) au trăit în secolele al XIII-lea și al XIV-lea î.Hr., cercetătorii au efectuat analize izotopice.

'Am extras tot colagenul posibil din bucăți mici de os, pentru a-l analiza cu spectrometrul de masă. Am măsurat conținutul de azot și de carbon, deoarece raporturile azot/carbon din oase sunt strâns legate de dieta specimenului testat', a explicat Anderson Carter. Apoi, rezultatele au fost comparate cu cele ale diferitelor specii - animale și umane - din Cipru, datând din aceeași perioadă.

'Rezultatele obținute din oasele porumbeilor de la Hala Sultan Tekke coincid în mod semnificativ cu cele ale oamenilor din alte situri cipriote din epoca bronzului, ceea ce indică faptul că aceștia aveau probabil o dietă foarte similară cu cea a oamenilor', a explicat Anderson Carter.

Cu alte cuvinte, după cum a subliniat Canan Cakirlar, 'porumbeii erau domesticiți sau în curs de domesticire' în 1.400 î.Hr., cu o mie de ani mai devreme decât indicau până în prezent cercetările (descoperirea în Grecia a unor structuri de piatră folosite ca adăposturi pentru cuiburi de porumbei data dovezile domesticirii acestor păsări între 323 și 265 î.Hr.).

'Scopul final este de a schimba modul în care interacționăm sau gândim în legătură cu această pasăre și cu alte specii de animale, pentru a începe să conștientizăm că istoria lor este și a noastră', a subliniat Anderson Carter. AGERPRES/(AS - redactor: Dana Purgaru, editor online: Ady Ivaşcu)