Astronomii cred că au asistat la un eveniment cosmic observat extrem de rar în astronomie, ciocnirea dintre două planete telurice pe orbita unei stele îndepărtate, eveniment care poate oferi noi indicii cu privire la modul la care s-a format Luna pe orbita Pământului, transmite vineri Live Science care citează un studiu publicat pe 11 martie în The Astrophysical Journal Letters.

Coliziunea pare să se fi desfășurat la aproximativ 11.000 de ani-lumină de Pământ, în jurul unei stele asemănătoare Soarelui numită Gaia20ehk, în apropierea constelației Pupa (Puppis sau Stelele apei) de pe cerul austral.

Cercetătorii spun că o astfel de coliziune ar putea reflecta impactul gigantic despre care se crede că a format Luna acum miliarde de ani, oferind oamenilor de știință o perspectivă rară asupra modului în care prind formă corpurile cerești.

'Este incredibil că diverse telescoape au surprins acest impact în timp real', a declarat într-un comunicat autorul principal al studiului, Anastasios Tzanidakis, doctorand în astronomie la Universitatea din Washington. 'Există doar câteva alte coliziuni planetare de orice fel înregistrate și niciuna nu are atât de multe asemănări cu impactul care a creat Pământul și Luna'.

Se crede că astfel de coliziuni planetare sunt frecvente în sistemele stelare tinere, dar sunt greu de detectat. Planetele trebuie să aibă orbite care le duc direct în fața stelei lor natale, astfel încât resturile lor să blocheze o parte din lumina stelei, pe care telescoapele o pot detecta și măsura atât în spectrul vizibil cât și în infraroșu.

Tzanidakis a observat primul indiciu în timp ce analiza datele telescopului, inclusiv observațiile făcute de misiunea SPHEREx a NASA. În 2016, Gaia20ehk arăta ca o stea obișnuită, stabilă. Dar aproximativ cinci ani mai târziu, lumina sa a scăzut brusc de trei ori și lucrurile au devenit rapid haotice.

'Chiar în jurul anului 2021, a luat-o razna complet', a spus Tzanidakis. 'Nu pot sublinia suficient faptul că stelele precum Soarele nostru nu fac asta. Așa că, atunci când am văzut-o pe aceasta, ne-am întrebat oare ce se întâmplă acolo?'.

Modificările specifice ale stelei Gaia20ehk - scăderi scurte de luminozitate și apoi haos - nu mai fuseseră observate niciodată înainte, fiind o enigmă pentru astronomi.

Primul indiciu despre ce s-ar fi putut întâmpla a provenit din datele din lumina vizibilă, care au arătat că ceva trecea în mod repetat prin fața stelei și bloca o parte din lumina acesteia. Dar lumina vizibilă singură nu putea arăta dacă vinovatul era doar un nor de praf cosmic, o explozie stelară sau ceva mult mai violent, cum ar fi o planetă sfâșiată de gravitația unei găuri negre supermasive.

În consecință echipa a analizat emisia stelei Gaia20ehk și în spectrul infraroșu. Pe măsură ce lumina vizibilă a stelei scădea și devenea dezordonată, semnalul său infraroșu creștea, arătând că, deși sistemul emitea o lumină mai slabă, se și încălzea.

Aceasta 'ar putea însemna că materialul care obturează luminozitatea stelei este fierbinte - atât de fierbinte încât strălucește în infraroșu', a spus Tzanidakis.

Această descoperire a sugerat echipei că o coliziune între două planete, deși un eveniment pe care astronomii l-au surprins extrem de rar, este cea mai probabilă explicație, deoarece două corpuri planetare ar putea arunca praf și rocă fierbinte pe o orbită care s-ar alinia cu descoperirile lor.

Cercetătorii cred că planetele nu s-ar fi ciocnit într-o singură etapă. Cele trei scăderi timpurii ale intensității luminii stelei Gaia20ehk ar putea marca întâlniri razante pe măsură ce cele două corpuri s-au apropiat în spirală unul de celălalt.

'La început, au avut o serie de treceri razante, care nu ar produce multă energie infraroșie', a spus Tzanidakis. 'Apoi, au avut marea lor coliziune catastrofală, iar emisiile în infraroșu au crescut cu adevărat'.

'Această lucrare unică valorifică decenii de date pentru a descoperi lucruri care se întâmplă (relativ) lent - povești astronomice care se desfășoară pe parcursul unui deceniu', a declarat autorul principal al studiului, James Davenport, profesor asistent de cercetare în astronomie la Universitatea din Washington. 'Nu mulți cercetători caută fenomene în acest fel, ceea ce înseamnă că tot felul de descoperiri sunt potențial de luat în considerare'.

Echipa speră că puternicul telescop Simonyi al Observatorului Vera C. Rubin ar putea fi folosit pentru a descoperi și alte coliziuni planetare care ar putea fi altfel dificil de observat. Davenport estimează că, folosind Rubin, astronomii ar putea descoperi 100 de noi impacturi în următorul deceniu. Descoperirea altor coliziuni planetare ar putea ajuta la căutarea unor posibile lumi locuibile care, la fel ca Pământul, au o lună ce le ajută să se protejeze de asteroizi, le influențează mareele și oferă și alți factori care fac aceste planete să fie potențial mai primitoare pentru viață.

Pe lângă faptul că este rară, descoperirea ar putea oferi informații despre tipul de accident cosmic care a format Luna. Astronomii au spus că norul de resturi din jurul Gaia20ehk se află la aproximativ o unitate astronomică de steaua sa - aproximativ aceeași distanță cu cea la care Pământul orbitează Soarele - și acesta este unul dintre motivele pentru care evenimentul seamănă cu impactul gigantic care a lovit Pământul acum aproximativ 4,5 miliarde de ani.

Dacă această comparație este valabilă, sistemul ar putea ajuta cercetătorii să testeze în continuare teoria conform căreia o coliziune planetară a creat satelitul natural al Pământului.

'Cât de rar este evenimentul care a creat Pământul și Luna? Această întrebare este fundamentală pentru astrobiologie', a spus Davenport. 'În prezent, nu știm cât de comune sunt aceste dinamici. Dar dacă vom observa mai multe astfel de coliziuni, vom începe să ne dăm seama'.AGERPRES/(AS - editor: Codruț Bălu, editor online: Irina Giurgiu)