Într-un sit îndepărtat și pustiu din deșertul Sahara în Niger, oamenii de știință au dezgropat fosile aparținând unei noi specii de Spinosaurus, printre cei mai mari dinozauri carnivori cunoscuți, având drept caracteristici distinctive o creastă sub formă de lamă și fălci cu dinți interconectați folosiți la prinderea peștilor, informează joi Reuters.

Trăiau în zone împădurite din interiorul continentului și intrau în râuri pentru a prinde pești de mari dimensiuni asemenea păsărilor de baltă din epoca modernă - ''un bâtlan din iad'', cum i-a supranumit unul dintre cercetători, având în vedere dimensiunile impresionante: 12 metri lungime și greutate de 5-7 tone.

Dinozaurul ieșea în evidență în peisajul perioadei cretacice din Africa în urmă cu circa 95 de milioane de ani întrucât vâna pești de talie mare precum celacanții în cursurile de apă din regiune. Prezenta o proeminența craniană osoasă, cu o înălțime de circa 50 de centimetri asemănătoare unui iatagan - o sabie curbată -, precum și o structură dorsală asemenea unei vele, dar și un bot alungit ca de crocodil.

Alături de numele care desemnează genul - Spinosaurus, care înseamnă ''șopârlă cu țepi'' -, cercetătorii au botezat specia 'mirabilis', care înseamnă 'uimitor', o referință la creasta sa. Un gen este un grup alcătuit din specii strâns înrudite și care prezintă trăsături similare. Spre exemplu leii și tigri fac parte din același gen, dar aparțin unor specii diferite.

Aceasta este abia a doua specie de Spinosaurus cunoscută, un dinozaur care a devenit faimos în cultura populară grație reprezentării sale în filmele din seria ''Jurassic Park''. Cealaltă specie, Spinosaurus aegyptiacus, a fost numită în 1915, pe baza unor fosile descoperite în Egipt.

Spinosaurus, singurul dinozaur prădător semiacvatic, este, alături de Tyrannosaurus, Giganotosaurus și Carcharodontosaurus, printre cei mai mari dinozauri carnivori cunoscuți.

Cele două specii de Spinosaurus, care au trăit în aceeași perioadă, aveau aceeași structură generală a corpului, care includea țepi dorsali lungi formând o structură asemănătoare unei vele, precum și un craniu adaptat pentru prinderea peștilor. Spinosaurus mirabilis are o creastă mai mare decât cea a lui Spinosaurus aegyptiacus și are de asemenea un bot mai alungit, dinții mai distanțați unul de celălalt și membre posterioare mai lungi.

Potrivit cercetătorilor, creasta dorsală servea cel mai probabil ca un element de etalare întrucât părea prea fragilă pentru a putea fi folosită drept armă, chiar dacă era din os solid și nu conținea saci cu aer prezenți în structura crestelor altor dinozauri. Învelită probabil într-un strat de cheratină asemenea coarnelor unui taur, creasta era probabil viu colorată și servea drept instrument în competiții sexuale și teritoriale sau ca element de recunoaștere între indivizi.

''Este vorba despre dragoste și viață - atragerea unui partener, apărarea apelor de unde își procurau hrana'', a spus paleontologul Paul Sereno, de la Universitatea din Chicago, autorul principal al cercetării publicate joi în revista Science. ''Ce altceva poate fi mai important?''

Poziția nărilor, mai în spate decât de obicei, îi permitea să-și scufunde botul în întregime în apă pentru a urmări prada subacvatică respirând în același timp normal. În plus, dinții superiori și cei inferiori se întrepătrund perfect în momentul mușcăturii, proces denumit interdigitare.

''Dinții lor mari, conici, fără margini zimțate, interdigitați formează o 'capcană de pescuit' foarte eficientă în a străpunge și prinde pești alunecoși fără ca prada să alunece afară'', a spus paleontologul Daniel Vidal, coautor al studiului, de la Universitatea din Chicago și Universidad Nacional de Educacion a Distancia din Spania.

''Spinosaurus mirabilis prezintă unul dintre cele mai extreme sisteme adaptative din rândul tuturor dinozaurilor, așa că știm că se pricepea mai bine la vânarea peștilor decât la vânarea altor dinozauri'', a spus Vidal.

Fosilele de Spinosaurus aegyptiacus au fost descoperite în Egipt și Maroc, în apropiere de coasta Mării Tethys din cretacic, predecesoarea Mării Mediterane și a Oceanului Indian din zilele noastre. Acest fapt, alături de anumite trăsături ale scheletului, i-au determinat pe unii cercetători să emită ipoteza că Spinosaurus era complet acvatic, un înotător în ape deschise și un vânător subacvatic într-un mediu marin.

Însă fosilele de Spinosaurus mirabilis au fost descoperite la mare distanță în interiorul continentului, la circa 500-1.000 de kilometri de cel mai apropiat țărm oceanic. Aceste indicii, împreună cu aspecte legate de anatomia animalului, creionează mai degrabă ideea că Spinosaurus era un prădător în ape mici și că nu era complet acvatic, au spus cercetătorii.

Sereno a spus că descoperirea lui Spinosaurus mirabilis este ''lovitura de grație pentru ipoteza acvatică''.

Jenguebi, locul unde au fost descoperite fosilele, este o localitate izolată din Sahara, cu aflorimente de gresie bogate în fosile, înconjurate de dune de nisip. În expediția pe care au realizat-o în 2022, cercetătorii au pornit din orașul Agadez și au mers cu mașina pe terenul deșertic timp de aproape trei zile, rămânând deseori blocați în nisip.

Călătoria a meritat însă, întrucât au descoperit fragmente din trei cranii i alte oase de Spinosaurus mirabilis, alături de fosile ale altor animale.

Rămas multă vreme în umbră în imaginația publicului din cauza T. rex, Spinosaurus a ajuns acum în lumina reflectoarelor.

''Este un happening cu dinozauri'', a spus Sereno. AGERPRES/(AS-redactor: Simona Tatu, editor online: Anda Badea)