Oamenii de știință au înregistrat cea mai mare degajare de energie observată vreodată în spațiu emanând dinspre o gaură neagră supermasivă, eveniment ce ar fi fost provocat de distrugerea și înghițirea unei stele uriașe care s-a apropiat prea mult de aceasta, transmite marți Reuters.

Cercetătorii au declarat că erupția de energie a fost, la apogeul său, de 10 trilioane de ori mai strălucitoare decât soarele. Ea a fost degajată de o gaură neagră cu o masă de aproximativ 300 de milioane de ori mai mare decât soarele, situată în interiorul unei galaxii îndepărtate, la aproximativ 11 miliarde de ani-lumină de Pământ. Un an-lumină este distanța pe care lumina o parcurge într-un an, adică 9,5 trilioane de kilometri.

Găurile negre sunt obiecte extraordinar de dense, cu o atracție gravitațională atât de puternică încât nici măcar lumina nu le poate scăpa. Se crede că majoritatea galaxiilor au o gaură neagră în centrul lor.

Gaura neagră studiată în acest caz este extrem de masivă, mai mare, spre exemplu, decât cea din centrul Căii Lactee - aceasta are o masă de aproximativ 4 milioane de ori mai mare decât cea a soarelui.

Cercetătorii au declarat că cea mai probabilă explicație pentru această erupție este prezența unei stele mari atrasă în gaura neagră. Pe măsură ce materialul provenit de la steaua ghinionistă se prăbușește în interiorul găurii negre se produce o erupție de energie.

Cercetătorii estimează că steaua avea o masă de cel puțin 30 de ori - poate chiar de până la 200 de ori - mai mare decât cea a soarelui. Este posibil ca ea să fi făcut parte dintr-o populație de stele care orbitează în vecinătatea găurii negre și, cumva, a ajuns prea aproape de aceasta în urma unei interacțiuni cu un alt obiect ceresc din vecinătate, potrivit oamenilor de știință.

'Pare rezonabil ca aceasta să fi fost implicată într-o coliziune cu un alt corp mai masiv de pe orbita sa inițială în jurul găurii negre supermasive', a declarat astronomul Matthew Graham de la Caltech, autorul principal al studiului publicat marți în revista științifică Nature Astronomy.

'A fost plasată pe o orbită mult mai eliptică, ceea ce a adus-o mult mai aproape de gaura neagră supermasivă în timpul celei mai apropiate treceri a ei, prea aproape, din câte se pare', a adăugat Graham.

Găurile negre supermasive sunt înconjurate de un disc de gaz și praf care este atras către interior după ce este atras de forța lor gravitațională.

'Indiferent de modul în care acest lucru s-a întâmplat, steaua s-a apropiat suficient de mult de gaura neagră supermasivă pentru a fi 'spaghettificată', adică întinsă, devenind lungă și subțire, din cauza gravitației găurii negre supermasive care crește pe măsură ce te apropii foarte mult de ea. Acel material s-a învârtit apoi în spirală în jurul găurii negre supermasive pe măsură ce cădea înăuntru', a declarat specialista în astronomie și coautoarea studiului K.E. Saavik Ford de la centrul City University of New York (CUNY) din cadrul Borough of Manhattan Community College.

Erupția ar fi fost rezultatul încălzirii gazului provenit de la steaua înghițită și al luminii emise de aceasta în timp ce era înghițită.

Această stea ar fi fost neobișnuit de masivă. 'Stelele atât de masive sunt spectaculos de rare, atât pentru că stelele mai mici se nasc mai des decât cele masive, cât și pentru că stelele foarte mari au vieți foarte scurte', a spus Ford.

Oamenii de știință suspectează că stelele care orbitează în apropierea unei găuri negre supermasive își pot crește masa prin atragerea unei porțiuni din materialul care se rotește în jurul găurii negre, devenind astfel neobișnuit de mari.

Cercetătorii au observat erupția cu ajutorul telescoapelor din California, Arizona și Hawaii.

Ei au luat în considerare și alte cauze posibile, cum ar fi o stea care explodează la sfârșitul vieții sale, un jet de materie care se revarsă din gaura neagră sau un fenomen numit lentilă gravitațională, din cauza căruia un eveniment mai slab ar fi putut părea mai puternic. Niciunul dintre aceste scenarii nu se potrivește, însă, cu datele.

Din cauza timpului necesar luminii pentru a călători prin spațiu, atunci când astronomii observă evenimente îndepărtate precum acesta, ei privesc înapoi în timp, spre o epocă timpurie din istoria universului.

Erupția s-a intensificat cu un factor de 40 pe durata observațiilor, posibil pe măsură ce cantitatea de materie din stea care se prăbușea în gaura neagră creștea, atingând punctul culminant în iunie 2018.

Aceasta a fost de 30 de ori mai luminoasă comparativ cu orice erupție dinspre o gaură neagră observată anterior.

Ea este încă în desfășurare, însă luminozitatea sa se estompează, estimându-se că întregul proces va dura aproximativ 11 ani până la final. 'Explozia încă se estompează', a declarat Matthew Graham. AGERPRES/(AS - redactor: Dana Purgaru, editor online: Adrian Dădârlat)