Un studiu internațional revoluționar a demonstrat că asiaticii timpurii au întreprins cea mai lungă migrație preistorică cunoscută a omenirii, parcurgând peste 20.000 de kilometri pe parcursul a mii de ani, din Asia de Nord până în extremitatea sudică a Americii de Sud. Analizând genomurile a peste 1.500 de persoane din 139 de grupuri etnice, cercetătorii au cartografiat rutele străvechi și divergențele genetice, descoperind modul în care acești oameni timpurii s-au adaptat la medii înconjurătoare extrem de diferite și au lăsat în urmă amprente genetice care modelează și în prezent populațiile din aceste regiuni, relatează Science Daily.

Un studiu genomic internațional condus de oameni de știință de la Universitatea Tehnologică Nanyang din Singapore (NTU Singapore), de la Centrul din Singapore pentru Ingineria Științelor Vieții Mediului (SCELSE) și de la Școala Asiatică de Mediu (ASE) a arătat că primii asiatici au realizat cea mai lungă migrație preistorică.

Acești oameni preistorici, care cutreierau Pământul în urmă cu peste 100.000 de ani, ar fi străbătut pe jos peste 20.000 de kilometri, din Asia de Nord până la extremitatea sudică a Americii de Sud.

Călătoria ar fi durat mii de ani și s-ar fi întins pe parcursul mai multor generații. Parcurgerea acestei rute a fost posibilă, după cum au notat cercetătorii, deoarece în trecut întinderile de uscat erau diferite, gheața acoperind anumite porțiuni din traseu.

Susținut de consorțiul GenomeAsia100K, studiul, publicat săptămâna trecută în revista științifică Science, a analizat datele de la secvențele ADN ale unui număr de 1.537 de persoane din 139 de grupuri etnice diverse.

La studiu au participat 48 de autori din 22 de instituții din Asia, Europa și America.

Cercetătorii au analizat o străveche călătorie migratorie, care a început în Africa, a trecut prin Asia de Nord și s-a încheiat în Tierra del Fuego, în Argentina de astăzi, considerată ultima graniță a migrației umane.

Prin compararea modelelor de descendență comună și a variațiilor genetice care se acumulează în timp, echipa a putut analiza modul în care grupurile s-au divizat, s-au mutat și s-au adaptat la noile medii.

Aceste modele au permis echipei să reconstituie vechile rute de migrație și să estimeze momentul în care diferitele populații s-au desprins unele de altele.

Rutele reconstituite au oferit o imagine detaliată a modului în care oamenii timpurii au ajuns în zonele îndepărtate ale Americilor, iar constatările au sugerat că acest grup de pionieri a trecut peste provocări de mediu extreme pentru a-și finaliza călătoria de-a lungul mileniilor.

O informație esențială a fost aceea că acești migranți timpurii au ajuns la extremitatea nord-vestică a Americii de Sud, la granița din prezent dintre Panama și Columbia, cu aproximativ 14.000 de ani în urmă.

Din acest punct critic de intrare, populația s-a divizat în patru grupuri majore: unul a rămas în bazinul Amazonului, în timp ce restul s-au deplasat spre est, în regiunea Dry Chaco și spre sud, pe câmpurile de gheață din Patagonia, trecând prin văile Munților Anzi, cel mai înalt lanț muntos din afara Asiei.

Analizând profilurile genetice ale populațiilor indigene din Eurasia și America de Sud, cercetătorii din cadrul proiectului GenomeAsia100K au cartografiat, pentru prima dată, diversitatea genetică neașteptat de mare a Asiei.

Studiul oferă, de asemenea, informații despre consecințele evoluționiste ale unei migrații atât de vaste.

Profesorul asociat Kim Hie Lim de la Școala Asiatică de Mediu, autoare a studiului, a explicat că această călătorie dificilă, realizată pe parcursul a mii de ani, a redus diversitatea genetică a populației migratoare. ''Prin lunga lor călătorie, acești migranți au transportat doar un subansamblu din fondul genetic al populațiilor lor ancestrale. Astfel, diversitatea genetică redusă a cauzat, de asemenea, o diversitate redusă a genelor asociate imunității, ceea ce poate limita flexibilitatea unei populații de a lupta împotriva diferitelor boli infecțioase'', a explicat Kim Hie Lim, cercetător principal la SCELSE și vicedirector al GenomeAsia100K.

''Acest lucru ar putea explica motivul pentru care unele comunități indigene au fost mai sensibile la îmbolnăviri sau afecțiuni introduse de imigranții de mai târziu, cum ar fi coloniștii europeni. Înțelegerea modului în care dinamica din trecut a modelat structura genetică a populației actuale poate oferi o perspectivă mai profundă asupra rezilienței genetice umane'', a adăugat ea.

Elena Gusareva, cercetător principal la SCELSE și autoare principală în cadrul studiului, a declarat că aceste grupuri timpurii s-au stabilit în nișe ecologice noi, iar corpurile și stilurile lor de viață au evoluat de-a lungul a sute de generații ca răspuns la provocările unice ale fiecărei regiuni.

''Constatările noastre scot în evidență adaptabilitatea extraordinară a grupurilor indigene timpurii, diverse, care s-au stabilit cu succes în medii extrem de diferite. Folosind tehnologia de înaltă rezoluție de secvențiere a genomului întreg existentă la SCELSE putem descoperi acum istoria profundă a migrației umane și amprentele genetice lăsate în urmă de primii coloniști'', a precizat ea.

Profesorul NTU Stephan Schuster, autor principal al cercetării și director științific la consorțiul GenomeAsia100K, a declarat: 'Studiul nostru arată că o mai mare diversitate a genomurilor umane se regăsește la populațiile asiatice, nu la cele europene, așa cum s-a presupus mult timp din cauza eșantionării părtinitoare în proiectele de secvențiere a genomului pe scară largă'.

''Acest lucru remodelează înțelegerea noastră a mișcărilor istorice ale populației și clădește o bază mai solidă pentru viitoare studii privind evoluția umană. Noile noastre informații subliniază importanța creșterii reprezentării populațiilor asiatice în studiile genetice, mai ales că genomica joacă un rol esențial în medicina personalizată, sănătatea publică și înțelegerea evoluției umane'', a adăugat Schuster, președintele Catedrei de Genomică de la Facultatea de Științe Biologice a NTU și director adjunct la SCELSE.

Prin analiza impactului migrației și a izolării asupra caracteristicilor genetice, studiul oferă informații cu privire la modul în care diferite populații răspund la boli și la evoluția sistemului imunitar al acestora. De asemenea, aceste constatări ajută la o mai bună înțelegere a structurii genetice a populațiilor de nativi americani, dar și la o mai bună conservare a comunităților de nativi.

GenomeAsia100K este un consorțiu nonprofit axat pe secvențierea și analizarea a 100.000 de genomuri asiatice pentru a stimula progresele medicale specifice populațiilor și medicina de precizie. AGERPRES/(AS - redactor: Dana Purgaru, editor online: Gabriela Badea)

* Sursa foto: www.sciencedaily.com