"Cred că anul acesta mai putem, de la anul... nu ştiu", este răspunsul dureros al unui părinte când este întrebat dacă mai poate susţine 90% din cheltuielile deloc mici, între 15 şi 20.000 de euro anual, pentru pregătirea celui mai bun tenisman al Europei la U14, românul Alexandru Coman.

Şi povestea se repetă, indiferent de opţiunile copiilor în privinţa sportului.

"În acest moment, la nivelul la care este Alex, cheltuielile sunt de aproximativ 15-25.000 euro pe an. Aici intră antrenamentele, consumabilele, mingile, recuperarea, pregătirea fizică şi turneele. Şi aceste sume cresc progresiv, de la an la an. Juniorii de top din Europa şi din lume beneficiază de bugete de aproximativ 100.000 euro pe an, fiind sprijiniţi în acest sens de federaţii. Cele mai mari costuri sunt cele legate de participarea la turnee. În medie, un turneu internaţional în Europa ajunge să coste aproximativ 1.500-2.000 euro, depinde de zonă. Deplasare, cazare şi masă pentru sportiv şi însoţitor, pentru că, fiind minor, nu poate pleca neînsoţit. Un turneu la Paris sau Stockholm este de câteva ori mai scump decât unul la Chişinău sau Sofia. Un sportiv de top joacă în jur de 10 turnee internaţionale pe an, la care se mai adaugă competiţiile interne, două campionate naţionale individuale şi două selecţii", a declarat, pentru AGERPRES, Delia Coman, mama lui Alexandru, cel mai bun jucător de tenis U14 din Europa.

Dar cheltuielile nu se opresc aici, sumele cresc în fiecare an cu 15 sau 20 de procente, în condiţiile în care la aceeaşi categorie de vârstă pentru pregătirea unui copil din ţări mai dezvoltate se consumă de patru ori mai mult: "Adiacent acestora, sunt turneele de obiectiv ale FRT, ale căror cheltuieli sunt suportate de FRT, europenele de iarnă, de vară, europenele individuale şi mastersul. Aşadar, cu un buget de 20.000 euro pe an poţi să speri că ai condiţiile necesare să participi şi să te pregăteşti la nivelul vârstei de 14-15 ani, însă nu te poţi compara cu sportivii care provin din ţări cu federaţii puternice, precum Franţa, Marea Britanie, Canada, Spania, Germania, Elveţia etc. Şi ulterior acestei vârste, nivelul creşte, apărând costuri suplimentare, ai nevoie de un sparring, de un nutriţionist dedicat, de o echipă completă. Iar turneele nu mai sunt doar în Europa, sunt împrăştiate în întreaga lume. Şi aici mă refer la ITF Junior. Estimativ, plecând de la un minim de 15.000 euro la vârsta de 14 ani, acest buget creşte anual cu aproximativ 15-20% în fiecare an. Şi am uitat, mai sunt şi costurile legate de echipament, rachete, încălţăminte, haine, racordaje etc. Nu le-am menţionat deoarece Alex, ca urmare a nivelului său, beneficiază de un contract internaţional de trei ani, cu o mare firmă din Franţa, Babolat, care acoperă toate aceste costuri care nu sunt deloc mici".

Foto: (c) ANGELO BREZOIANU / AGERPRES FOTO

În cazul lui Alexandru Coman, 90% din cheltuielile pentru pregătirea sa sunt suportate de către familie.

"Tot ceea ce v-am spus este legat de nivelul de performanţă, pentru că tenis se poate face şi cu mai puţin, nu mergi la turnee de categoria 1, la Paris sau Stockholm de exemplu, însă atunci nu ai mai avea dimensiunea corectă a nivelului la care te afli şi ce trebuie să faci pentru a ajunge în top. Referitor la susţinerea sa, am realizat acum vreo doi ani că ritmul cheltuielilor pentru tenisul de performanţă ne va depăşi în scurt timp. Şi am încercat permanent să găsim soluţii pentru acest lucru. În proporţie de 90% familia susţine toate aceste cheltuieli. Am înfiinţat un ONG prin care reuşim să mai atragem 2%. Nu ne gândeam că vom ajunge la acest nivel, la 4 ani l-am dus să facă puţină mişcare şi apoi, prin rezultate, ne-a obligat el să continuăm. Din păcate, în România, activitatea sportivă la nivelul juniorilor nu este o prioritate, iar sponsorizarea acestei activităţi este cel puţin greoaie. Foarte puţini oameni de afaceri sunt dispuşi să investească sau să sponsorizeze un junior de 14-15 ani. Pentru că la această vârstă nimeni nu are garanţia că ulterior va ajunge să facă performanţă şi preferă să se implice atunci când încep să apară rezultatele la seniori", mai spune mama tenismanului care a cucerit 10 titluri de campion naţional până în prezent.

Singurele avantaje materiale ale sportivului de 14 ani din partea statului român sunt venite de la COSR, printr-o bursă pentru hrană şi indemnizaţia de efort de la clubul la care este legitimat.

Foto: (c) ANGELO BREZOIANU / AGERPRES FOTO

Deşi este un elev de nota 10, Alexandru nu primeşte nici măcar bursa de merit: "În acest moment, Alex beneficiază, aşa cum v-am spus anterior, de un contract internaţional pentru echipament şi de o bursă din partea COSR, prin care îi sunt decontate nişte mese în zilele când nu se află plecat în turnee, suma este de câţiva zeci de lei pe zi. Aceasta bursă de la COSR a primit-o începând din acest an, ca urmare a includerii sale în lotul olimpic de juniori. Sperăm ca în viitor să reuşim să obţinem un sprijin financiar care să îi permită lui Alex să continue pe acest drum. Alex nu are bursă şcolară de niciun fel, deşi a terminat gimnaziul acest an cu media generală 10,00 în cei patru ani de studii. Singurele sume de bani primite au fost cele de la clubul unde este legitimat, CSM Craiova, sume ce reprezintă indemnizaţia de efort care se acordă oricărui sportiv, indiferent de disciplină".

"Referitor la implicarea statului, nu sunt eu în măsură să îmi dau cu părerea referitor la acest lucru. Tot ce pot să vă spun este că pentru a putea să obţii performanţă în orice domeniu, părinţii nu sunt niciodată de ajuns. E greu, dacă nu imposibil, să te compari cu sportivi din ţări precum cele amintite, când tu eşti susţinut financiar doar de mama şi de tata, iar adversarul tău are în spate o federaţie întreagă. Sunt atâtea exemple în jurul nostru, Serbia, Bulgaria, nu trebuie să căutam prea departe, care au implementat programe de excelenţă pentru juniori, iar acest fapt se vede şi se va vedea şi peste ani, la seniori. Deocamdată am rămas un pic în urmă faţă de ei, dar sper ca în anii care vor veni cei care trebuie să o facă, vor realiza că aceşti copii, indiferent de domeniul în care excelează, au nevoie de sprijin. Pentru că ei sunt cei care ne vor face cunoscuţi în lume, atunci când pe ecranele TV sau în presă va apărea tricolorul românesc", mai spune Delia Coman.

"Şi mai puteţi?", este o întrebare care vine firesc, deşi e rostită cu o oarecare teamă, pentru că un răspuns negativ nu poate să nu fie luat în calcul: "Sincer? Vă răspund la această întrebare anul viitor. Cred că anul acesta mai putem, de la anul, nu ştiu... El ştie că trebuie doar să înveţe, să se pregătească şi să joace. Restul încercăm să le ţinem pentru noi, pentru a nu crea presiuni suplimentare".

Un răspuns dur, venit dintr-o realitate crudă, care poate aduce cu picioarele pe pământ orice părinte încrezător în şansele de reuşită ale copilului său, aflat la început de drum, de a deveni un adevărat campion la tenis.

Foto: (c) ANGELO BREZOIANU / AGERPRES FOTO

Şi problema se extinde şi la celelalte sporturi, rare fiind cazurile în care părinţii nu sunt obligaţi să suporte cheltuielile de pregătire ale micilor sportivi.

Baschetul nu face excepţie de la regulă, chiar dacă sumele nu se compară cu cele de la tenis.

"Eu am două speţe diferite. Cu băiatul suntem la un liceu cu profil sportiv şi nu plătim, dar cu fata, la privat, plătim 200 de lei pe lună. Asta doar taxa. Apoi apar cheltuieli pentru încălţăminte spre exemplu. Adidaşii de baschet sunt foarte scumpi, de la 300 de lei în sus. În cazul băiatului nu am plătit echipamentul, dar la privat am plătit două rânduri, plus trening, în total, în jur de 500 de lei. Iar, cantonamentele la clubul de stat nu se plătesc, deplasările la fel, dar la privat un cantonament de 10 zile depăşeşte 1.000 de lei. În plus, plăteşti meciurile, arbitrajele, în jur de 50 de lei pe meci, şi la juniori au 1-2 meciuri pe săptămână", povesteşte mama a doi copii baschetbalişti.

Şi recuperările medicale sunt plătite uneori de părinţi, chiar dacă sportivul face parte din unul dintre loturile naţionale, care beneficiază de un doctor şi terapeut angajat: ''Într-o vară, era la lotul naţional şi a făcut o întindere şi l-au trimis acasă, i-au spus că dacă nu se face bine în trei zile iese din lot. Ei având la lot kinetoterapeut şi doctor. Penibil. Şi a trebuit să merg cu el la medic privat ca să rezolvăm problema medicală. Şi mâncarea nu mai zic, la lotul naţional, primeau crenvurşti şi mai ştiu eu ce, o mâncare mizerabilă''.

În aceeaşi situaţie se găsesc şi familiile copiilor care practică fotbalul, părinţii considerând că investesc în pregătirea celor mici până când ajung să câştige bani din sportul pe care îl practică.

"Doru Cristian Andrei îl cheamă şi face fotbal de vreo 10 ani la Comprest GIM, fostul Rocar, nu a schimbat clubul niciodată. Antrenorul lui se ocupă de tot şi o face foarte bine. Se plăteşte echipamentul, anul acesta a fost 350 de lei, iar antrenamentele sunt acum 150 de lei pe lună. Până acum doi ani ne costa 100 de lei. Şi fac de trei ori pe săptămână. E bine, comparativ cu alte părţi. Se mai plătesc meciurile din deplasare, câte 20 de lei de copil, transportul cu microbuzul, plus arbitrajele la meciurile de acasă. Iar iarna se plătesc antrenamentele care le fac în balon, pentru că frig şi nu pot face afară. Cam astea sunt costurile. Ah, şi mai sunt două cantonamente, unul în iarnă şi unul în vară. Acum urmează să facă unul în Danemarca şi costă 500 de euro, cu transport, cu cazare şi meciuri, cu totul. Au mai fost şi la Barcelona, dar nu ştiu exact cu cine au jucat acolo. Toate cheltuielile astea au fost şi sunt suportate în continuare de către familie, de ai lui şi de mine, că îmi place şi vreau să-l ajut cât pot. Pentru că văd că este serios, se ţine şi de carte, are medie aproape de 9 fără meditaţii, fără nimic, dar şi de fotbal. E o investiţie a familiei, clar, practic investeşti şi speri să ajungă fotbalist", afirmă Gheorghe Andrei, unchiul lui Doru Cristian Andrei, care visează să ajungă la un club mare.

Tânărul de 16 ani a ajuns în atenţia lui Dumitru Dragomir, care l-a remarcat la un meci şi i-a propus un transfer la Metaloglobus, acolo unde joacă şi nepotul fostului preşedinte al Ligii Profesioniste de Fotbal: "Acum a crescut foarte mult în valoare, nu că e al meu şi sunt subiectiv, dar e bun şi îi place. Am vorbit cu antrenorul, pentru că l-a remarcat Dumitru Dragomir la un meci, i-a plăcut cum se mişcă în teren şi a spus că vrea să-l ia în echipă la nepotul lui, la Metaloglobus, şi ne-a spus că de la vârsta asta ar trebui să facă câte patru antrenamente pe săptămână. Acum să vedem, ne-a spus că nu va plăti nimic acolo, că dacă e serios va ajunge fotbalist mare".

În cazul scrimei, lucrurile nu diferă cu mult, majoritatea cheltuielilor fiind făcute pentru achiziţionarea echipamentului de specialitate.

"La noi e ieftin deocamdată, totul costă doar 200 de lei pe lună pentru antrenamente, minim 8 antrenamente pe lună. Când vom ajunge să cumpărăm echipament, atunci va fi mai dificil, pentru că poate să ajungă şi la 1.000 de euro. Dar noi încă împrumutăm de la club. E dificil să cumperi echipament pentru un copil pentru că nu rentează, copiii cresc foarte repede, pentru un adult e altceva. Vă pot da nişte exemple de preţuri, bluza electrică, lame-ul, 50 şi 120 de euro, masca e 1.000 de lei, o armă, între 45 şi 120 de euro, adidaşi speciali pentru scrimă între 80 şi 200 de dolari. Deci e un sport destul de costisitor', a spus Oana, mama Olgăi, o fetiţă de 10 ani, care practică scrimă la ACS Duel.

Pentru visul de a-şi vedea copiii pe un podium olimpic sau evoluând la o echipă de fotbal de renume, sau pur şi simplu pentru a creşte sănătoşi, părinţii sunt dispuşi să investească, să se sacrifice. Numai că de foarte multe ori visul poate fi spulberat de o accidentare sau de personalitatea copilului, care renunţă la practicarea sportului, şi atunci întreaga poveste începe să semene cu o loterie. AGERPRES (A-autor: Adrian Ţone, editor: Mihai Ţenea, editori online: Irina Giurgiu, Gabriela Badea)

Citiţi şi:

* #ziuacopilului REPORTAJ Alexandru Coman, puştiul minune al tenisului european care vrea să intre în istorie

* #ziuacopilului Triatlon: Andreea Iordache, de la ''recordul'' din prima zi de viaţă, la prestigiul pe care vrea să-l aducă României 

* #ziuacopilului REPORTAJ Arian Notreţu, puştiul care transformă dizabilitatea în provocare şi ambiţia în aur - VIDEO 

* #ziuacopilului INTERVIU Mihai Covaliu: Rolul principal în practicarea sportului de către copii îl au părinţii - VIDEO 

* #ziuacopilului INTERVIU Bogdan Matei - Copilul trebuie să povestească şi despre educaţie fizică, nu numai despre română şi matematică

* #ziuacopilului REPORTAJ Urzeala săbiilor - Vlad şi Mihai Covaliu, en garde pentru o nouă medalie olimpică în familie - VIDEO