În strălucirea unei medalii olimpice de aur visele par mai uşor de atins. Numai că rigurozitatea antrenamentului, disciplina şi efortul depus constituie drumul corect pe care Vlad Covaliu ştie că îl are de parcurs.

Nimic nu poate fi mai motivant pentru un copil de 13 ani care ridică scrima la rang de pasiune, decât un antrenament cu tatăl său, campionul olimpic Mihai Covaliu, pe urmele căruia vrea să păşească.

În sala de scrimă de la Floreasca se simte ca în a treia lui casă, a doua fiind cea de la Dinamo, unde este legitimat şi antrenat zilnic de către mama sa, Irina Drăghici-Covaliu, vicecampioană mondială şi europeană cu echipa de sabie a României. Este dezinvolt, îşi face cu rigurozitate încălzirea de dinainte de a păşi pe planşă. Îl priveşte atent pe tatăl când îi explică o poziţie specifică scrimei, ce poate părea neobişnuită pentru un neavenit. Mihai Covaliu e mulţumit, fiul său pare să prindă repede, e ascultător şi dă repetitiv din cap în semn că a priceput indicaţiile.

"E foarte bine, cum poate să fie decât bine să petreci timp cu copilul tău, să poţi să-i explici anumite mişcări, să-i dai încredere în ceea ce face şi să îi fii un exemplu în ceea ce priveşte lucrul într-o sală de sport şi practicarea sportului. Cred că ar trebui să-şi dorească acest lucru fiecare părinte. Să facă sport cu copilul lui", spune campionul olimpic Mihai Covaliu, acum preşedinte al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român.

Foto: (c) RADU TUŢĂ / AGERPRES FOTO

După mai bine de jumătate de oră de antrenament tactic, Vlad simte nevoia de o mică pauză şi o gură de apă. Ştie că hidratarea este importantă, mai ales că pierde peste 400 de calorii în timpul unui antrenament solicitant.

Urmează ca tatăl şi fiul să-şi "încrucişeze" săbiile într-o dispută din care iese câştigător campionul olimpic. Dar Vlad îi face faţă cu brio şi îi ia câteva tuşe.

"Tata a câştigat azi având experienţă mult mai multă decât mine şi mult mai mulţi ani de scrimă decât mine, dar câteodată mă mai lasă să-i dau mai multe tuşe decât este normal. Eu mă străduiesc cât pot de mult să nu-mi iau tuşe de la el, dar experienţa îşi spune cuvântul", afirmă Vlad.

Tatăl său ţine la seriozitatea din timpul antrenamentelor, considerând că îl va ajuta în cariera sportivă, chiar dacă există şi multe momente de apropiere faţă de fiul său: "Eu încerc în primul rând să fiu serios şi să-l determin şi pe el să fie serios şi să trateze antrenamentul serios. Dar avem şi momente în care glumim, în care ne distrăm. Momente în care lucrul pare greu, dar în acelaşi timp uşor de petrecut şi este foarte frumos".

Vlad are doar 13 ani, dar intră în discuţie ca un adult, ca un adevărat povestitor. Gesticulează, foloseşte formulele de exprimare ale unui adult, conştientizează parcă fiecare cuvânt pe care îl rosteşte. Este responsabil şi ştie ce vrea: "Eu cu scrima mi-am propus să ajung la Jocurile Olimpice din 2028, acolo este planul meu, o calificare, şi în 2032, o medalie. Vreau doar calificare în 2028, pentru că voi fi destul de tânăr, cei de la cadeţi şi juniori ar avea mai multe şanse ca mine, dar poate am o şansă să-i bat. Eu sper ca în 2032 să obţin cea mai strălucitoare medalie, dar acolo orice e posibil. Dacă aş ajunge la două medalii ca tata, campion mondial şi campion european, m-aş simţi destul de bine".

Foto: (c) RADU TUŢĂ / AGERPRES FOTO

Campion naţional la sabie individual şi cu echipa, Vlad consideră benefică presiunea pusă de tatăl său în timpul antrenamentelor.

"În special tata se aşteaptă la mult mai mult de la mine, să fiu mai bun decât ceilalţi. La sală în schimb nu se pune presiune pe mine. Mi se spune să fac antrenamentul corect, şi dacă sunt mulţumit cu ceea ce fac este foarte bine", spune copilul.

Foto: (c) RADU TUŢĂ / AGERPRES FOTO

Despre "povara" de a purta numele Covaliu vorbeşte deschis, dar consideră că uneori este avantajat: "Pot să spun că e o povară să port Covaliu pe spate, dar mă simt puţin mai special pentru că se pune o anumită presiune pe mine şi îmi place să lucrez aşa. La Dinamo mă antrenează mama mea şi naşul meu, iar tata când mai poate, îmi mai dă câte-o lecţie. Cred că sunt şi avantajat că mă cheamă Covaliu. Am fost în America într-un cantonament şi am fost foarte surprins de ceea ce mi-a spus un băiat mult mai mare ca mine, avea 18 ani şi eu 11. Mi-a spus că e o mare presiune pe el că trage cu un Covaliu, care poartă acest nume pe spate. I-am spus şi eu că am emoţii şi mai mari pentru că trag cu unul mai mare ca mine".

"În primă fază am făcut alte sporturi, înot, tenis de masă, am încercat, dar nu prea mi-au plăcut. Până într-o zi când mama a spus să vin şi eu la scrimă să văd cum e. Am fost la un antrenament, mi-a plăcut, am învăţat lucrurile elementare, poziţia de gardă, cum să fac paşii şi apoi am spus că vreau să fac performanţă în scrimă. Doar patru copii din clasa mea fac sport de performanţă şi asta mie mi se pare o problemă. Ceilalţi fac sport doar de întreţinere. E foarte greu să faci şi şcoală şi sport, am avut weekend-uri în care am tras şi se întâmplă ca uneori duminică seara să-mi fac temele, să mă culc la 11 seara", mai spune Vlad.

Foto: (c) RADU TUŢĂ / AGERPRES FOTO

Exemplul părinţilor contează în cariera lui Vlad, Mihai Covaliu admiţând că în absenţa unei pasiuni pentru sabie împărtăşită de întreaga familie, exista varianta alegerii unui alt sport: "Cu siguranţă s-ar fi îndreptat către un alt sport, pentru că, pe lângă scrimă mai şi înoată, mai iese şi cu bicicleta, avem activităţi fizice împreună. Dar scrima ne place tuturor, înţelegem despre ce e vorba, cel puţin la noi în familie. Şi am văzut că această pasiune a început să-l prindă şi pe Vlad, a avut şi rezultate şi atunci merită să aprofundăm acest subiect".

În lumea sportului mulţi visează, dar sunt puţini cei care câştigă. La 13 ani, Vlad pare că a învăţat lecţia: drumul spre succes este ca o sabie cu două tăişuri - disciplina fără un vis e doar un stil de viaţă, iar visul fără disciplină e doar iluzie. AGERPRES / (A,V - autor: Adrian Ţone, editor: Mihai Ţenea, imagine: Marian Vlăduț, redactor video: Marilena Gheorghiță, grafician: Traian Arsenescu, editori online: Irina Giurgiu, Gabriela Badea)

Citiţi şi:

* #ziuacopilului REPORTAJ Alexandru Coman, puştiul minune al tenisului european care vrea să intre în istorie

* #ziuacopilului Triatlon: Andreea Iordache, de la ''recordul'' din prima zi de viaţă, la prestigiul pe care vrea să-l aducă României 

* #ziuacopilului REPORTAJ Arian Notreţu, puştiul care transformă dizabilitatea în provocare şi ambiţia în aur - VIDEO 

* #ziuacopilului INTERVIU Mihai Covaliu: Rolul principal în practicarea sportului de către copii îl au părinţii - VIDEO 

* #ziuacopilului REPORTAJ Familia, principalul sponsor al viitorilor campioni români 

* #ziuacopilului INTERVIU Bogdan Matei - Copilul trebuie să povestească şi despre educaţie fizică, nu numai despre română şi matematică