Ediţia cu numărul 21 a Turneului celor Şase Naţiuni la rugby, cea mai puternică întrecere a emisferei de nord, va debuta sâmbătă, 1 februarie, cu toate competitoarele venind după participarea, în toamna anului trecut, la Cupa Mondială din Japonia.

Turneul va începe anul acesta în forţă, cu celebrul Le Crunch, meciul dintre marile rivale Anglia şi Franţa, programat pe 2 februarie, pe Stade de France din Saint-Denis.

Dacă Anglia este considerată principala favorită, ea aliniindu-se la start din postura de vicecampioană mondială, celelalte ţări au ca principal obiectiv pe lângă, bineînţeles, cucerirea trofeului, ştergerea impresiilor mai puţin plăcute lăsate la Mondialul nipon.

Rezultatele primei etape vor indica însă cu siguranţă ''pulsul'' turneului, pe lângă partida dintre Franţa şi Anglia urmând să se dispute, pe 1 februarie, meciurile Irlanda - Scoţia şi Ţara Galilor - Italia.

''Trandafirii'', sub conducerea selecţionerului Eddie Jones, vor merge la Paris cu un moral bun, având încă în memorie victoriile obţinute la CM 2019 contra Australiei şi Noii Zeelande. Jones a anunţat că va da şansa, aşa cum a făcut-o şi în Japonia, jucătorilor tineri să se afirme, dar va avea pe teren şi pe cei cu mai multă experienţă. El a convocat la lot opt jucători care până acum nu au mai evoluat la prima reprezentativă, care vor avea însă alături pe unii dintre cei mai buni ''veterani'', printre care Ben Youngs (95 selecţii), Courtney Lawes (81 selecţii), Owen Farrell (79 selecţii), Joe Launchbury (68 selecţii), Jamie George (45 selecţii) etc. Poate singurul ''minus'' în cadrul naţionalei ar fi starea de spirit nu foarte bună a componenţilor echipei Saracens, campioana europeană, echipă care s-a văzut sancţionată cu retrogradarea în cel de-al doilea eşalon valoric din Anglia pentru încălcarea regulilor salariale.

''Obiectivul meu este să fac din Anglia cea mai mare echipă care a existat vreodată'', a declarat încrezător Eddie Jones, care nu pare să dea o importanţă deosebită faptului că elevii săi au pierdut finala mondială contra Africii de Sud.

Franţa va fi însă primul obstacol în calea visurilor lui Jones. După o evoluţie sub aşteptări la Cupa Mondială, unde a fost eliminată în faza sferturilor, francezii vor să demonstreze că naţionala şi-a revenit şi poate ţinti din nou la rezultate de excepţie. Cu un nou selecţioner, în persoana lui Fabien Galthie, care l-a înlocuit pe Jacques Brunel, ''cocoşii galici'' vor aborda şi ei Turneul cu multe noutăţi în lot, selecţionerul susţinând mereu că ''prima reprezentativă trebuie să fie întinerită, să se înnoiască''.

''O vom lua pas cu pas, avem o viziune pe termen lung, până la CM 2023 (care va avea loc în Franţa) şi una pe termen scurt'', a declarat optimist Galthie. Şi ca să demonstreze că are o nouă abordare, Galthie a anunţat că banderola de căpitan va aparţine lui Charles Ollivon (RC Toulon), un jucător de 26 de ani care are doar 11 selecţii la prima reprezentativă. Mai mult, Galthie a convocat la lotul lărgit, format din 42 de jucători, 19 debutanţi, 5 dintre aceştia având doar 20 de ani.

Câştigătoare a Marelui Şlem la ediţia trecută şi locul 4 la Cupa Mondială 2019, Ţara Galilor va avea în mod sigur un cuvânt greu de spus şi la actuala ediţie a Six Nations. Tot cu un neozeelandez pe banca tehnică, Wayne Pivac, care l-a înlocuit pe conaţionalul său Warren Gatland, naţionala ''penelor de struţ'' va încerca să dezvolte un nou tip de joc, aşa cum şi-a propus actualul selecţioner. ''Vrem să jucăm mai dinamic, mai în viteză'', a punctat Pivac, care a adăugat că aşteaptă cu mare entuziasm Turneul celor Şase Naţiuni. El a arătat că anul acesta va fi unul important pentru elevii săi care în vară vor susţine şi două meciuri-test cu All Blacks. Dacă Alun-Wyn Jones va fi în continuare căpitan, în lotul lărgit apare şi o mare speranţă a rugbyului galez, Louis Rees-Zammit, care la doar 18 ani a făcut nişte meciuri spectaculoase pentru Gloucester, în Premiership.

În prima etapă, galezii vor avea un meci facil, acasă, contra Italiei. ''Azzurri'' au ca obiectiv evitarea ultimului loc, pe care l-au ocupat la majoritatea ediţiilor, dar şi afirmarea unei noi generaţii care să ducă la un alt nivel ceea ce au început celebrii Parisse, Castrogiovanni, Ghiraldini, Geldenhuys sau Troncon. Ca şi la alte naţionale, şi banca tehnică a Italiei a fost schimbată, sud-africanul Franco Smith luându-i locul irlandezului Conor O'Shea (ex-Harlequins) şi încercând să vină, bineînţeles cu ceva nou. ''Italia trebuie să-şi găsească propriul ADN şi să exploateze la maxim punctele sale forte'', a subliniat Smith, care deocamdată este interimar. El va avea însă o misiune extrem de dificilă în contextul în care italienii nu au mai câştigat un meci în Six Nations de cinci ani, în 2015 reuşind să învingă Scoţia. Odată cu retragerea competiţională a emblematicului căpitan Sergio Parisse, care va evolua ultima oară pe Stadio Olimpico împotriva Angliei sau Scoţiei, banderola va fi preluată de talonerul echipei Zebre Parma, Luca Bigi, care la 28 de ani va avea responsabilitatea să-şi conducă coechipierii. În plus, ca un element inedit, Franco Smith a decis să nu convoace la lot jucătorii care evoluează în Franţa, bazându-se doar pe cei de la cluburi interne şi pe cei care joacă în Premiership şi Pro14 (fosta Ligă Celtică).

''Vom încerca să renunţăm la jocul nostru tipic, bazat pe recuperarea şi menţinerea balonului cât mai mult, şi să dezvoltăm fazele de atac concomitent cu o mai bună prestaţie în momentele fixe'', a anunţat selecţionerul Irlandei, Andy Farrell (44 ani), care a sosit în locul lui Joe Schmidt. În plus, acesta a menţionat că doreşte refacerea imaginii naţionalei ''trifoiului'', serios şifonată după înfrângerile de la Mondialul nipon, 12-19 cu Japonia în grupă şi 14-46 cu Noua Zeelandă în sferturi.

Deşi intenţionează să schimbe felul de joc al echipei, Farrell doreşte să o facă tot cu jucători experimentaţi pe care se bazează şi la acest turneu. El va da credit în continuare unor vedete precum Jonathan Sexton, Cian Healy, Conor Murray, Iain Henderson, CJ Stander, Tadhg Furlong, convocând doar doi jucători pentru prima oară în tricoul ''verzilor''.

Scoţia, deşi vine după un turneu mondial dezastruos pe care l-a părăsit chiar din faza grupelor, va aborda Six Nations 2020 cu acelaşi selecţioner, Gregor Townsend, ''ciulinii'' şi ''trandafirii'' fiind singurii care şi-au păstrat antrenorii principali. Totuşi, pentru Townsend lucrurile nu sunt deloc simple, ba dimpotrivă, va avea o sarcină foarte grea în condiţiile în care din lot, după Mondial, s-au retras jucători de bază, cum ar fi Greig Laidlaw, John Barclay, Tommy Seymour, iar alţii sunt accidentaţi: Darcy Graham, Finn Russell, căpitanul Stuart Hogg. ''Trebuie să jucăm cât mai bine posibil'', s-a rezumat să declare Townsend, conştient de situaţia complicată cu care se confruntă.

Din punct de vedere al ierarhiei internaţionale, Anglia va începe Turneul celor Şase Naţiuni 2020 de pe locul 3 în clasamentul mondial, Ţara Galilor fiind pe 4, Irlanda pe 5, Franţa pe 7, Scoţia pe 9, iar Italia pe poziţia a 12-a.

Programul Turneului celor Şase Naţiuni 2020:

ETAPA 1:
Sâmbătă 1 februarie
Ţara Galilor - Italia (Millennium Stadium, Cardiff)
Irlanda - Scoţia (Lansdowne Road Stadium, Dublin)
Duminică 2 februarie
Franţa - Anglia (Stade de France, Saint-Denis)

ETAPA A 2-A
Sâmbătă 8 februarie
Irlanda - Ţara Galilor (Lansdowne Road Stadium, Dublin)
Scoţia - Anglia (Murrayfield Stadium, Edimbourg)
Duminică 9 februarie
Franţa - Italia (Stade de France, Saint-Denis)

ETAPA A 3-A
Sâmbătă 22 februarie
Italia - Scoţia (Stadio Olimpico, Roma)
Ţara Galilor - Franţa (Millennium Stadium, Cardiff)
Duminică 23 februarie
Anglia - Irlanda (Twickenham Stadium, Londra)

ETAPA A 4-A
Sâmbătă 7 martie
Irlanda - Italia (Lansdowne Road Stadium, Dublin)
Anglia - Ţara Galilor (Twickenham Stadium, Londra)
Duminică 8 martie
Scoţia - Franţa (Murrayfield Stadium, Edinburgh)

ETAPA A 5-A
Sâmbătă 14 martie
Ţara Galilor - Scoţia (Millennium Stadium, Cardiff)
Italia - Anglia (Stadio Olimpico, Roma)
Franţa - Irlanda (Stade de France, Saint-Denis)

De la înfiinţarea competiţiei în primul său format, în 1880, Anglia a câştigat 13 titluri de Mare Şlem (1913, 1914, 1921, 1923, 1924, 1928, 1957, 1980, 1991, 1992, 1995, 2003, 2016), Ţara Galilor 12 (1908, 1909, 1911, 1950, 1952, 1971, 1976, 1978, 2005, 2008, 2012, 2019), Franţa 9 (1968, 1977, 1981, 1987, 1997, 1998, 2002, 2004, 2010), Scoţia 3 (1925, 1984, 1990), Irlanda 3 (1948, 2009, 2018), Italia 0 (primită în anul 2000).

Cel mai mare număr de puncte marcate într-o ediţie: 229 (Anglia, 2001)
Cel mai mare număr de eseuri marcate într-o ediţie: 29 (Anglia, 2001)
Cel mai mare număr de puncte primite într-o ediţie: 228 (Italia, 2000)
Cel mai mare număr de eseuri primite într-o ediţie: 29 (Italia, 2016)
Cea mai clară victorie: Anglia - Italia 80-23 (2001)
Cel mai mare număr de eseuri reuşite într-un meci: 12 (Scoţia - Ţara Galilor în 1887 şi Anglia - Franţa în 2015)
Cel mai mare număr de puncte marcate în Turneu: 557 (Ronan O'Gara - Irlanda)
Cele mai multe meciuri disputate în Turneu: 69 (Sergio Parisse - Italia)
Cele mai multe eseuri marcate în Turneu: 26 (Brian O'Driscoll - Irlanda)
Cele mai multe eseuri reuşite într-un meci: 5 (George Lindsay - Scoţia, în meciul cu Ţara Galilor din 1887)
Cele mai multe puncte marcate într-un meci: 35 (Jonny Wilkinson - Anglia, în meciul cu Italia din 2001, scor 80-23)
Cele mai multe eseuri date într-o ediţie: 8 (Cyril Lowe - Anglia în 1914 şi Ian Smith - Scoţia în 1925)
Cele mai multe puncte marcate într-o ediţie: 89 (Jonny Wilkinson - Anglia, în 2001).
AGERPRES/(AS- autor: Adrian Drăguţ, editor: Mihai Ţenea, editor online: Ady Ivaşcu)