România se numără printre țările europene cu cele mai ridicate ponderi ale persoanelor de peste 16 ani cu dizabilități aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială, potrivit datelor Eurostat analizate de Monitorul Social, proiect al Fundației Friedrich Ebert Stiftung România.

Conform unui comunicat transmis vineri de fundație, 38,4% dintre persoanele cu dizabilități din România se aflau, în 2024, în risc de sărăcie sau excluziune socială, față de media Uniunii Europene de 28,7%. Procente ridicate se înregistrează și în Lituania (45,8%), Bulgaria (43,5%) și Croația (40,2%), în timp ce valori semnificativ mai mici se regăsesc în Cehia (15,6%), Slovacia (19,7%) și Austria (21,5%).

Deși rămâne la un nivel ridicat, ponderea persoanelor cu dizabilități din România expuse riscului de sărăcie și excluziune socială a scăzut cu peste 10 puncte procentuale în ultimul deceniu, de la 49,1% în 2015, la 45,2% în 2020 și la 38,4% în 2024. La nivelul Uniunii Europene, scăderea a fost mult mai redusă, de la 30,4% în 2015 la 28,7% în 2024.

Riscul de sărăcie și excluziune socială rămâne însă considerabil mai mare în rândul persoanelor cu dizabilități comparativ cu populația fără dizabilități. În România, 38,5% dintre persoanele cu dizabilități se confruntă cu acest risc, față de 24,1% dintre persoanele fără dizabilități, ceea ce reprezintă un decalaj de aproximativ 14%, unul dintre cele mai ridicate din Uniunea Europeană.

Principala explicație pentru acest nivel ridicat este ponderea mare a persoanelor cu dizabilități aflate în deprivare materială și socială severă. Deși acest indicator a scăzut semnificativ în ultimii zece ani, de la 41% în 2015 la 26,7% în 2024, România rămâne mult peste media UE, de 10,4%, situându-se alături de Bulgaria (27,1%) în rândul țărilor cu cele mai ridicate rate ale deprivării materiale și sociale severe. Totodată, România înregistrează cel mai mare decalaj din UE între persoanele cu și fără dizabilități la acest indicator, de aproximativ 13%.

O altă explicație pentru scăderea ponderii persoanelor cu dizabilități aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială este impactul ridicat al transferurilor sociale (indemnizații, pensii, ajutoare sociale) asupra reducerii riscului de sărăcie monetară. În 2024, ponderea oamenilor cu dizabilități în risc de sărăcie înainte de transferuri sociale era de 78,5%, ajungând la 22% după transferurile sociale. Transferurile sociale, care includ pensii, indemnizații, alocații, scutiri de taxe, au redus sărăcia cu 56%. Reducerea este similară cu media UE, care a avut 68% dintre persoane cu dizabilități în risc de sărăcie înainte de transferurile sociale, 21% după transferurile sociale.

Principala problemă pentru persoanele cu dizabilități rămâne nivelul ridicat al lipsurilor materiale și sociale. Acest fenomen este explicat prin cheltuielile suplimentare generate de dizabilitate, care reduc capacitatea gospodăriilor de a-și permite bunuri și servicii considerate esențiale pentru un nivel de trai decent, se arată în comunicat.

Faptul că transferurile sociale, inclusiv pensiile și alocațiile, reduc semnificativ ponderea persoanelor cu dizabilități aflate în risc de sărăcie indică adecvarea actualei scheme de sprijin social, care ar trebui menținută sau chiar extinsă. Printre soluțiile de politică publică avansate se numără neincluzerea indemnizațiilor acordate persoanelor cu dizabilități în calculul eligibilității și condiționalităților pentru venitul minim de incluziune, instrument destinat reducerii sărăciei. AGERPRES/(AS - redactor: Iulia Carciog, editor: Mihai Simionescu, editor online: Gabriela Badea)