Înaltpreasfințitul (ÎPS) Ioan, Mitropolitul Banatului, îndeamnă, în Pastorala Nașterii Domnului, la iertare și ajutorarea celor aflați în nevoi și suferințe, în 'peșterile sărăciei, ale marginalizării și ale uitării', iar pe slujitorii Altarelor, pe medici și dascăli, să fie alături de poporul care le-a fost dat spre păstorire, într-o formă sau alta.

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe bănățene subliniază că Hristos a venit să ne învețe să ne purtăm coroana suferințelor cu demnitate: 'El s-a născut într-o peșteră, dar ne-a pregătit un loc în Rai. Hristos este lumina care a venit în lume pentru a ne oferi viață, iar noi trebuie să luptăm pentru a uita greșelile altora și a iubi'.

În acest univers Cer - pământ, țăranul român a fost hărăzit dintotdeauna cu dragostea pentru Iisus și, deși nu a văzut Betleemul, a scris colinde pe care i Le-a cântat, nu din harfă, ci cu inima, în vatra satului.

'Îngerii din cer I-au adus Fiului Lui Dumnezeu cântare de slavă, păstorii, umilința lor, magii, daruri scumpe, iar noi românii I-am adus și Îi vom aduce mereu colinda, această nestemată capodoperă. Marii artiști își semnează capodoperele, însă marii anonimi ai neamului nostru nu și le-au semnat. Să scrii versurile unui colind, fără să fi văzut vreodată Betleemul, nu este un eseu, ci este rodul harului Duhului Sfânt, revărsat din plin peste neamul nostru românesc. (...). Țăranul român nu a auzit de Hristos la universitate, ci la școala din vatra casei. Țăranul român nu i-a cântat lui Dumnezeu la harfă, ci cu neadormita sa inimă. Din neamul nostru a ales Dumnezeu profeți după profeți, ei ne-au spus în colindă de Adam și Eva, de Avraam, de Iisus Hristos, de Fecioara Maria. Ne-au spus despre cele de Sus, pe care nu le-au văzut, dar le-au crezut. Azi, îngerii Îi aduc veste lui Dumnezeu că românii au ajuns la Betleem', spune Mitropolitul Ioan al Banatului.

La Praznicul Nașterii Mântuitorului, omul s-a întâlnit cu Oaspetele Ceresc, Iisus Hristos Domnul, care are mâinile întinse spre noi și nu sunt niciodată goale, ci mereu pline de daruri pentru noi, așteaptându-ne să le luăm.

'De ce fuge oare omul de darurile lui Dumnezeu? (...). Iubite frate, te închini tu azi Lui Hristos Dumnezeu sau ai idoli care îți amăgesc viața cu ale lor înșelătoare plăceri? (...). Hristos vine și sfințește creația cu Sângele Lui. Rupe spinii păcatului și Își face din ei o coroană împărătească. (...) Frate creștine, au mai rămas spini și pentru coroana ta. Să ne încununăm cu smerenie și cu iubirea de frați și, de va fi nevoie, să le dăm chiar și o picătură de sânge pentru a le salva viața. (...) Hristos a fost Lumina din Peștera întunecoasă din Betleem. Mântuitorul nostru a luminat mai întâi adâncul, apoi, lumea, devenind Soarele dreptății acestei lumi. (...)', arată Înaltul Prelat.

Mitropolitul Ioan al Banatului punctează și marile provocări ale omului de astăzi: lupta de a uita, lupta de a iubi, lupta de a ierta, pentru că omul 'murmură mereu cântecul îmblânzitorul de șerpi'.

'Iubiți-vă șerpii, cântându-le, și vor intra înapoi în lumea întunericului. Șarpele nu iubește lumina, căci nu poate vâna. Șarpele nu-și dorește să aibă aripi să zboare, ci el vrea să se târască și să ne târască și pe noi în adâncul suspinelor. Adam și Eva au căzut la îndemnul șarpelui (...). Dumnezeu l-a creat pe om, dându-i harul gândirii. Dumnezeu l-a învățat pe om gramatica gândirii celei de Sus. Să poată găsi puntea dintre pământ și Cer ca să nu mai rămână în lumea șerpilor, ci să se apropie de lumea îngerilor, de care se îndepărtase. Hristos ne cheamă să ne înălțăm, iar șarpele, să ne târâm. Să ne continuăm lupta de a iubi și de a ierta, căci iubirea și iertarea L-au adus azi pe Hristos pe pământ. (...)', menționează Vlădica Ioan al Banatului.

În încheierea Pastoralei la Nașterea Domnului Hristos, ÎPS Ioan evidențiază că și astăzi trăim o prelungită iarnă de iubire.

'Oare numai la Betleem sunt peșteri? Și la noi sunt multe peșteri, în care vedem mame cu prunci, la care nu vin nici păstori și nici magi. Să venim noi, aducând dar din darurile lui Dumnezeu. O, câți frați de-ai noștri nu trăiesc și azi în peșterile sărăciei, ale marginalizării și ale uitării? Doamne, ajută-ne în lupta uitării și a iubirii și a iertării! Mângâiați, iubiți, iertați că acestea sunt plăcute lui Dumnezeu. Fapta bună nu piere ca roua dimineții, ea rămâne în lumina soarelui și în bucuria lui Dumnezeu. Împlinind mereu faptele mângâierii creștine, aducem bucurie lui Dumnezeu și celor aflați în necaz: Milă voiesc, iar nu jertfă (Matei 9,13), ne spune Hristos. Iubiți slujitori ai Altarelor bănățene, stați cu cinste lângă poporul pe care vi l-a încredințat Hristos spre păstorire. Iertați și mângâiați! Fiți oameni ai faptelor bune! Iertați-vă unii pe alții și-i iertați pe bunii credincioși care stau lângă voi. Rugați-vă pentru ei și pentru țară. Rugați-vă și pentru mine! Să vă mângâie Dumnezeu pe toți, mai cu seamă pe cei în suferință, pe cei singuri, pe cei din spitale, pe cei aflați în grele încercări! Dumnezeu să fie alături și de cei ce poartă haină albă, medicii! Să le ajute Dumnezeu și celor care pun pentru prima dată condeiul în mâna copiilor dumneavoastră și îi învață să scrie binecuvântatele cuvinte: mamă și țară! Să-L rugăm azi pe Iisus Hristos Domnul și pe Maica Sa, Preacurata Fecioară Maria, să nu uite de neamul nostru românesc!', încheie Mitropolitul Ioan al Banatului Pastorala Nașterii Domnului. AGERPRES/(AS - redactor: Otilia Halunga, editor: Irina Poenaru, editor online: Ady Ivaşcu)

Citeşte şi:

SĂRBĂTORI RELIGIOASE - 24 decembrie

SĂRBĂTORI: Ajunul Crăciunului