Ortodoxe
Sf. Cuv. Mc. Eugenia (Ajunul Crăciunului)

Greco-catolice
Sf. m. Eugenia. Ajunul Nașterii Domnului. Post și ajun

Romano-catolice
Ss. Strămoși ai lui Isus; Tarsila, fc.


Sfânta Cuvioasă Muceniță Eugenia (Evghenia) este pomenită în calendarul creștin ortodox în ziua de 24 decembrie.

S-a născut la Roma, într-o familie ce făcea parte din înalta aristocrație. Tatăl său, Filip, era guvernator al Egiptului și preluând această funcție s-a mutat de la Roma în Alexandria, împreună cu familia.

În Alexandria, tânăra Eugenia, foarte frumoasă și cu o educație solidă, bună cunoscătoare a celor două culturi, greacă și latină, a intrat ca din întâmplare, sau mai bine zis din purtarea de grijă a lui Dumnezeu, în posesia unei cărți ce cuprindea epistolele Sfântului Apostol Pavel, pe care citind-o cu luare-aminte, a aflat că unul este Dumnezeul cel adevărat, Care a făcut toată lumea.

Mintea ei îndată s-a luminat și a crezut în Hristos cu inimă neîndoită, dar cu gura nu îndrăznea a-L mărturisi pe față temându-se de mânia părinților săi.

A fugit de acasă și a intrat într-o mănăstire de călugări, pretinzând că este famen. A dus o viață de asceză deosebită.

Tatăl Sfintei Eugenia, descoperind noua viață a fiicei sale, s-a botezat în credința creștină, împreună cu toată familia, și a renunțat la funcția sa. Pentru această alegere, tatăl Sfintei Eugenia a fost omorât de cel care a fost numit în locul său, noul guvernator al Egiptului, prin ucigași plătiți.

Sfânta Eugenia a fost ucisă în timpul prigoanei dezlănțuite de împăratul roman Galeriu (305-311), chiar în ziua Nașterii Domnului.


* Ajunul Crăciunului este ultima zi de post din Postul Nașterii Domnului. Este zi de post mai aspru decât celelalte zile, deoarece se ajunează până seara. Spre seară, se obișnuiește să se mănânce grâu fiert, amestecat cu fructe și miere, în amintirea postului Prorocului Daniel și al celor trei tineri din Babilon (Daniel 1, 5-16).

Tot în seara de ajun, se obișnuiește a mânca turtele de Crăciun, foi subțiri de cocă coapte pe plită care se înmoaie într-un sirop dulce (apă cu miere sau zahăr) și se presară cu nucă măcinată, numite 'Scutecele lui Iisus'.

Din vechime, în ziua precedentă marelui praznic al Nașterii Domnului se ajuna, obicei existent încă din secolul al IV-lea, se făcea slujbă în cadrul căreia se botezau catehumenii, ca și la Paști și la Rusalii, și se citeau Ceasurile mari sau împărătești, numite așa pentru că la Bizanț luau parte la ele și împărații, iar la noi domnitorii cu toată curtea lor.

În ajun, slujitorii Bisericii, preoții și cântăreții, umblau, ca și azi, cu icoana Nașterii pe la casele credincioșilor, pentru a le vesti măritul praznic de a doua zi. (surse: Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com; 'Liturgica generală', Preot Prof. Univ. Dr. Ene Braniște, Basilica, 2015) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Ruxandra Bratu)