A trecut mai mult de an de la viitura din 14-15 septembrie 2024, care a lovit cu putere 30 de localități din județul Galați și a afectat peste 5.000 de locuințe, 900 dintre ele distruse aproape în totalitate, dar frica de apă încă trăiește în casele refăcute cu greu.

În Pechea, Slobozia Conachi, Cuza Vodă și Costache Negri, cele mai greu încercate comunități, oamenii se sperie la fiecare ploaie, dorm cu teamă și se trezesc de mai multe ori în timpul nopții pentru a privi cerul și a se asigura că apa nu se apropie din nou. La porți, sacii de nisip stau mereu pregătiți, semn al unei vigilențe care nu s-a mai stins de atunci.

În casele din Slobozia Conachi, ridicate din nou cu trudă, amintirea acelei nopți în care apa le-a schimbat viețile pentru totdeauna rămâne la fel de vie. Maria Lupu, o femeie de 69 de ani, văduvă, își amintește cu vocea tremurândă cum apa a venit din două direcții și i-a înghițit gospodăria.

'Au fost foarte puternice inundațiile. În 2013 și 2016 nu a fost apa care a fost acum. A venit din două părți. A venit cu o putere atât de mare, încât de abia am reușit să ieșim din curte. Apa a fost până la geam, un metru. În casă, când am intrat, am găsit totul răsturnat. Nimic nu am mai putut să mai salvez. Nimic. A fost dezastru, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, am reușit să refac casa. Toate camerele. Am pus gresie. Casa este din paiantă și a trebuit să schimb tot. Cu ajutorul copiilor, cu ajutorul mai puțin din partea autorităților, au fost buni și cei 15.000 de lei pe care ni i-au dat, dar au fost puțini. Eu am avut casa asigurată, acum mi-am asigurat-o iarăși. Întreaga reparație m-a costat peste un miliard de lei. Prin ce am trecut, prin ce au trecut copiii mei, nu se poate descrie în cuvinte', spune Maria Lupu.

În acea noapte, a fugit din calea apelor cu o singură geantă în care a pus actele și câteva lucruri.

'Eram în casă când au venit apele. Am luat actele, o geantă cu câteva lucruri și, în rest, nimic nu am reușit să iau', povestește femeia.

Zece luni a stat departe de gospodăria sa, făcând naveta între Brașov și casa mamei, o femeie de 87 de ani, care trăiește la doi kilometri de sat, într-o casă fără baie sau încălzire.

'Am fost plecată zece luni de zile de acasă. Nu am locuit aici astă-iarnă, pentru că nu am putut. Am fost plecată la fată în Brașov, am stat din 11 noiembrie până pe 23 martie. Când m-am întors și când am văzut dezastrul care era... Era o casă părăsită, o curte părăsită. M-a durut sufletul, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, am luat-o de la capăt. Am locuit apoi câteva luni la mama mea de 87 de ani, care stă la vreo doi kilometri de aici. O femeie bătrână și singură, care nu are condiții, nu are baie, nu are încălzire. Din 23 martie până pe 21 iulie am stat la mama mea, foarte greu a fost', spune femeia.

În curte, urmele apei se văd încă. Furia viiturii a dărâmat brâul de ciment al gardului, a luat lemnele de foc, a distrus solarul, pomii și grădina. Din animalele pe care le avea - capre, iepuri, păsări - au mai rămas doar zece găini, un curcan și două curci, care s-au salvat urcându-se prin copaci.

'Am avut foarte multe animale, am avut 20 de capre, am avut iepuri, am avut peste 50 de păsări. Mi-au rămas doar zece găini, un curcan și două curci, care s-au salvat urcându-se prin copac. Solarul mi s-a distrus, nu am reușit să mai recoltez nimic. Așa a stat până în primăvară, acum am reușit să mai punem niște pământ, ca anul viitor să pot reface solarul. Pomii fructiferi se usucă. Spre gârlă încolo, apa a fost mult mai mare. Lemnele care erau tăiate și așezate în fața magaziei, numai bune să le băgăm în foc, le-a luat apa. Nu mai am niciun lemn. Când a venit furia apei, a reușit să distrugă brâul de ciment de la gard. Acum îl repară băiatul meu', povestește Maria Lupu.

Deși a pierdut tot ce avea, femeia vorbește cu o liniște care amestecă suferința cu recunoștința.

'Dar acum sunt acasă. Din 21 iulie m-am întors și am zis: 'Doamne, mulțumesc că am ajuns în casa mea'. Am intrat și în depresie, am ieșit, dar am putut să-mi revin. Așa a vrut bunul Dumnezeu, cu palma pe care ne-a dat-o. Și de atunci, din 21 iulie, de când am venit, parcă sunt alt om. M-am schimbat complet, eram un om terminat. Numai eu știu de câte ori am stat și nemâncată, și cu lacrima pe obraz noaptea când nu puteam să adorm. Să trecem prin așa traumă este foarte greu. Cu ajutorul lui Dumnezeu, îi mulțumesc în orice clipă că mi-a dat puterea să trec prin tot dezastrul care a fost', mai spune femeia.

În casa refăcută, o singură măsuță veche amintește de viața de dinainte de ape.

'Doar o măsuță am reușit să recuperez. Am dat-o cu lac și am salvat-o. În rest, totul este cumpărat' spune Maria Lupu, mângâind marginea lucioasă a lemnului.

În glasul ei se simte oboseala unui an de luptă, dar și mulțumirea că, după tot ce s-a dus, a rămas ceva neclintit: credința.

La Pechea, pe strada Berzei, la numărul 21, Ioana Șerbu își amintește noaptea în care a fugit din calea apelor cu copiii și nepoții.

'Apa a fost până la geamuri. Munca de 40 de ani am pierdut-o într-o fracțiune de secundă. Am lăsat tot și am fugit cu copiii, cu nepoții, cu tot, am fugit de aici. În jurul orei 1:30 noaptea. Dacă nu fugeam, eram morți cu toții. Tot am pierdut, ce vedeți acum e făcut la loc, cu ajutorul lui Dumnezeu și al oamenilor. Am primit donații din toate părțile, nici nu mai știu de unde au venit oameni și ne-au ajutat. Cu un bănuț și cu haine. Din munca mea nu mai am nimic. Tot ce vedeți e din donații. Lumea știe cum eram. Am avut parchet, de trei ori l-am dat afară din cauza inundațiilor. Am fost inundați și în 2013, și în 2016. Nu știu cum mai rezistă casa. Când plouă, ne e frică. Ne strângem lucrurile și așteptăm. Ne e frică să și dormim', spune femeia, strângându-și mâinile în poală.

Din tot ce avea în casă, doar perdelele au mai putut fi salvate. Încărcate de pământ uscat și de mirosul greu al mâlului, au fost spălate cu grijă de o rudă și atârnate din nou la ferestrele casei refăcute, ca un semn tăcut că, dincolo de durere, viața își continuă drumul.

Ioana mărturisește că frica nu a dispărut odată cu apa. Chiar dacă pereții casei au fost refăcuți, iar gospodăria și-a recăpătat liniștea, teama i-a rămas adânc în inimă.

'Plângeam tot timpul, nu doresc la nimeni. Eu gândesc că, de acum, numai cu pastile o să trăiesc. Și diabetul mi s-a spus că tot din cauza fricii l-am făcut acum, am dereglată și glanda tiroidă și atacuri de panică fac. De la stresul și frica pe care le-am avut, pentru că eu tot timpul plângeam și îmi era frică să intru în curte, când vedeam ce este. Îmi e frică și acum când aud ploaia', spune femeia, cu lacrimi în ochi.

Copiii i-au plecat din sat. Nu au mai putut suporta teama de ploaie și amintirea apelor care le-au acoperit gospodăria.

'Copiii au plecat de aici pentru că le-a fost frică de apă. Ei au trei copii mici. Noi, eu și soțul, am rămas aici și am stat așa în camerele celelalte. Aici se făcuse mucegai, am lăsat până s-a uscat. Am stat așa o iarnă și o vară. Ne-am chinuit și le-am făcut la loc', povestește Ioana Șerbu, privind spre casa refăcută.

În Pechea, opt familii care și-au pierdut locuințele în viitura din septembrie 2024 au primit case noi, ridicate din donații și cu ajutorul voluntarilor. Într-o margine de sat, pe un teren mai înalt, s-au înălțat opt case modeste, dar trainice, pentru oamenii care nu mai aveau unde să se întoarcă.

Consilierul local Vasile Naiman (AUR) spune că locuințele au fost construite cu sprijinul membrilor partidului și al voluntarilor.

'Sunt opt case construite de AUR, au pus bani toți - și senatori și deputați. Aici sunt, în mare parte, cei mai afectați din Pechea. Nu mai puteau locui în casele inundate. Unii au probleme de sănătate, nu și-ar mai fi putut repara casa. Majoritatea familiilor au doi-trei copii. Casele construite au două camere, baie, bucătărie și un living. Sunt dotate cu tot ce este nevoie, cu centrale electrice și sobe pe lemne. Anul trecut, familiile au primit și lemne de foc, pentru că nu aveau posibilitatea să își cumpere. Au venit oameni din toată țara și au donat. Fiecare cu ce a putut, materiale, bani, haine, alimente. S-a făcut totul din suflet, pentru ca acești oameni să aibă din nou o casă', spune Vasile Naiman.

În spatele fiecărui zid nou se află o poveste de pierdere și de început, iar pentru cei mutați acolo, aceste case nu sunt doar un adăpost, ci o a doua șansă.

Unul dintre cei care și-au găsit adăpost în noile case ridicate în Pechea este Ghiță Marcu. Viitura i-a luat totul, animalele, gospodăria și, cel mai dureros, pe tatăl său. În noaptea de 14 spre 15 septembrie 2024, când apa a năvălit peste sat, bărbatul a reușit să-și salveze soția și fetele urcându-le în podul unei case mai înalte.

'Aveam două mașini atunci. Am zis să iau fetele și să le duc la stradă, să le scot de acolo, și când mă întorc după a doua mașină să îl iau și pe tata. Când am ieșit din curte, în drum s-a oprit mașina și atunci a venit și valul acela mare de apă. Am luat fetele și le-am dus la vecina din spate, care are casa mai sus, și le-am urcat în pod. Nu am mai putut să mă întorc după tata. Nici nu știu să înot.... el era mare, voinic, avea 110 kilograme și probleme cu picioarele, mergea în două bastoane. M-am rugat de niște băieți să mergem împreună, dar le-a fost frică. În aceeași noapte și unchiul meu și-a pierdut viața. Locuia la câțiva metri de noi, a ieșit din casă și, când a venit puhoiul mare de apă, l-a luat și l-am găsit tocmai la șapte kilometri', povestește bărbatul.

După tragedie, familia lui Marcu a trecut prin luni de suferință și recuperare. El însuși a fost imobilizat la pat două luni, după ce și-a rupt ambele picioare. Cu ajutorul voluntarilor și al donațiilor, o casă nouă a fost ridicată pentru ei în toamna anului trecut, iar la Crăciun s-au mutat acolo pentru prima dată.

În iulie, Pechea și Slobozia Conachi au fost din nou sub alertă de Cod Roșu de ploi și vijelii. Teama s-a întors în sate, iar oamenii au retrăit clipele din toamna anului trecut: și-au făcut bagajele, au pus saci de nisip la uși și s-au urcat în poduri, așteptând cu inima strânsă să vadă dacă apa se va întoarce. De data aceasta, natura le-a cruțat casele.

'Pe timpul Codului Roșu, toată lumea era foarte stresată, și-au strâns bagajele, s-au urcat în poduri. Eu am stat aici, în comună, și i-am ținut la curent că nu creștea apa. Este un râu la intrare în Pechea, de acolo vine apa. Nu s-a făcut niciun dig și nici nu avem momentan vreun proiect pentru diguri. Cei din vale și-au refăcut în mare parte casele, dar dacă vine un cutremur... Sunt case unde apa a fost de 1,8 metri. Majoritatea sunt din paiantă, tencuite doar pe afară, iar pereții au rămas umezi. Nu cred că în câteva luni s-au uscat', mai spune Vasile Naiman.

Tot în Pechea, o femeie povestește cum, în luna iulie a acestui an, pe timpul Codului Roșu de ploi, și-a baricadat casa ca să se apere de ape. În fața porții, grămada de balastru a rămas și acum, iar sacii stau mereu pregătiți, o mărturie tăcută a fricii care nu a trecut.

'Ținem nisipul în poartă de frica apei. Sunt pregătite și celofanele, tot, punem în saci și îi avem gata ca să-i așezăm în poartă și la uși, ca să ne apărăm. Pentru că nu mai putem. Stăm cu frică', spune femeia.

Primarul din Slobozia Conachi, Emil Dragomir, spune că, de la inundațiile din septembrie 2024 și până astăzi, nu s-au făcut lucrări care să prevină o nouă viitură.

'Ce supărări am eu le au toți primarii. Nu s-a făcut nimic de anul trecut și până acum. Statul nu ne-a ajutat cu nimic, nu a ajutat nicio primărie. Când a fost Codul Roșu, oamenii au stat cu frică, unii s-au urcat în pod, și-au urcat bagajele. Singurul lucru făcut a fost decolmatarea pârâului Suhu, în rest nimic', afirmă edilul.

Subiectul inundațiilor readuce, aproape de fiecare dată, în atenție barajul de la Suhurlui, o lucrare începută în perioada comunistă și abandonată de decenii. Construcția făcea parte din amplul proiect de irigații Covurlui, finanțat în 1980 printr-un împrumut al României de la Banca Mondială. Proiectul prevedea amenajarea unui lac de acumulare care ar fi trebuit să asigure irigarea a peste 140.000 de hectare de teren și să protejeze localitățile Suhurlui, Pechea, Cuza Vodă și Slobozia Conachi de viituri. Lucrările au fost oprite în 1982, iar barajul a rămas neterminat, deteriorându-se treptat.

Președintele Consiliului Județean Galați, Costel Fotea, afirmă că finalizarea barajului de la Suhurlui ar necesita investiții majore, pe care doar cei de la Apele Române, deținătorii obiectivului, le pot realiza.

Totuși, administrația județeană, spune acesta, este dispusă să contribuie la susținerea unui astfel de proiect.

'În cazul barajului de la Suhurlui este nevoie de investiții foarte mari, pe care doar cei de la Apele Române, deținătorii acestui obiectiv, le pot realiza. Însă și Consiliul Județean este dispus să contribuie la susținerea unui astfel de proiect. În acest context, amintim că, în premieră la nivel național, am reușit să obținem acordul Comisiei Europene pentru o modificare a Programului Regional Sud-Est 2021-2027, astfel încât județul Galați să dispună de 21,5 milioane de euro, fonduri europene destinate proiectelor hidrotehnice', a declarat Costel Fotea, pentru AGERPRES.

Potrivit președintelui CJ Galați, după inundațiile din septembrie 2024, au fost realizate lucrări ample de reparații și consolidare a infrastructurii rutiere din județ, cu o valoare totală de peste 62 de milioane de lei, prioritatea fiind siguranța oamenilor și protejarea comunităților vulnerabile la viituri.

'Siguranța oamenilor și a bunurilor lor este cea mai importantă pentru noi, astfel că am desfășurat lucrări în valoare de peste 62 de milioane de lei pentru a pune în siguranță infrastructura rutieră de pe toate cele 20 de drumuri județene care, într-un fel s-au altul, au fost afectate de inundațiile din septembrie 2024', a spus Costel Fotea.

FOTO: CJ Galaţi

El a mai precizat că s-au intervenit în peste 40 de puncte din județ, multe dintre lucrări fiind complexe, de consolidare și refacere a podurilor și drumurilor distruse de ape. Printre cele mai importante intervenții se numără: consolidarea drumului și a ravenei de la Corni, pe DJ 251G; refacerea drumului și podului dintre Rediu și Suhurlui (DJ 255); construirea unui nou pod la Băleni (DJ 253); consolidarea DJ 251G la Valea Mărului și Valea Găunoasa; repararea podului și a drumului DJ 251 în zona lacului de la Costache Negri; refacerea drumului și a podețelor pe DJ 242H, între Târgu Bujor și Lunca; lucrări pe DJ 251A, în zonele Fundeanu, Drăgușeni și Corod.

'Dar au fost și lucrări de refacere a unor podețe, betonarea șanțurilor de scurgere și extinderea sistemelor de preluare a apelor pluviale - de asemenea, foarte importante pentru protecția comunităților locale în fața viiturilor. În prezent, în toate punctele în care Consiliul Județean a intervenit, lucrările sunt finalizate sau foarte aproape de finalizare, iar gradul general de execuție este de peste 95%', a adăugat Fotea.

În satele lovite de inundații, oamenii au învățat să trăiască altfel. Și-au refăcut casele, au înlocuit parchetul cu gresie, au vopsit din nou pereții, au plantat pomi tineri în locul celor pierduți, dar frica a rămas. Când se aud tunetele, mulți ies în curte și privesc cerul cu inima strânsă.

'Așa a vrut bunul Dumnezeu, cu palma pe care ne-a dat-o. Dar încercăm să fim mai buni. Fără bunătate nu se poate', spune Maria Lupu, din Slobozia Conachi.

În fiecare gospodărie au rămas urmele unei viituri care nu se mai vede, dar se simte în pereții refăcuți, în nopțile nedormite și în ochii celor care și astăzi, când plouă, își strâng din nou bagajele, pregătiți pentru ce ar putea veni. AGERPRES/(A - redactor: Ecaterina Ignat, editor: Irina Poenaru, editor online: Anda Badea)

Foto: Ecaterina IGNAT/AGERPRES