Cormoranii, la fel ca pelicanii, dovedesc existenţa peştelui în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (RBDD) şi sunt un barometru al resursei care poate fi utilizată de localnici, unii pescari profesionişti din Deltă protejând aceste păsări.

În RBDD, trăiesc trei specii, cormoranul mic, specie strict protejată, cormoranul mare şi cormoranul moţat, această ultimă specie fiind foarte rară.

Adrian Pestriţu, un pescar din comuna tulceană Jurilovca, a găsit într-una din serile trecute un cormoran mare încurcat în vintirele lăsate în complexul Razelm-Sinoe, în apropiere de Gura Portiţei. "Probabil că a intrat în plase pe sub apă. Nu mai ştia cum să iasă", şi-a amintit pescarul tulcean.

Operaţiunea de salvare a păsării, care nu e protejată, a fost destul de periculoasă, cormoranul zbătându-se şi încercând să scape din mâinile celui care dorea să o elibereze. "Are ciocul foarte puternic, iar o lovitură de la un cormoran speriat nu e uşor de suportat. A fost o vreme când aceste păsări se mâncau. Eu i-am dat drumul", a povestit acesta.

Foto: (c) LUISIANA BIGEA / AGERPRES FOTO

Potrivit specialiştilor Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării (INCDDD), cormoranii şi pelicanii sunt dovada existenţei peştelui în RBDD.

"Aceste păsări sunt un barometru care ne arată că există peşte ce poate fi capturat în Deltă. Atunci când nu vor mai fi cormorani şi pelicani, situaţie care se regăseşte deja în multe alte delte din lume, va trebui să interzicem total pescuitul pentru refacerea stocului. Astfel, cel puţin din acest punct de vedere, cormoranii trebuie priviţi ca aliaţi şi nu ca duşmani", a declarat pentru AGERPRES cercetătorul Mihai Marinov.

Dintre cele două subspecii ale cormoranului mare, în România trăieşte forma continentală, Phalacrocorax carbo sinensis, mărimea populaţiilor fiind apreciată acum circa 17 ani la aproximativ 20.000 de perechi cuibăritoare, din care 90% concentrate în Delta Dunării.

"Majoritatea cormoranilor mari cuibăresc în cele mai multe cazuri pe arbori, în colonii mixte, frecvent împreună cu cormoranul mic, dar şi cu egrete, stârci, lopătari şi ţigănuşi. S-a semnalat şi cuibăritul pe sol, alături de pelicani ori alte specii de păsări acvatice. Cuibăritul cormoranului mare alături de speciile de păsări acvatice coloniale de interes conservativ reprezintă un aspect important de reţinut în cazul eventualelor intervenţii de reducere a efectivelor", a afirmat specialistul INCDDD.

După declinul major cauzat de omorârea în masă a cormoranilor, a urmat în perioada 1984-2006 o creştere a efectivelor cuibăritoare din Delta Dunării.

"Începând din anul 2007, atunci când în România erau semnalate 17.500 de perechi, din care pe teritoriul RBDD 16.455 de cuiburi, până în anul 2015 s-a înregistrat un nou declin al efectivelor de cormoran mare din Deltă, probabil ca urmare a reducerii stocurilor de peşte, a împuşcărilor din apropierea heleşteielor, a turismului în colonii, dar şi a dispersiei cormoranilor mari în interiorul ţării şi în statele vecine României. În anul 2013, în RBDD au fost înregistrate 19 colonii cu un număr total de 8.804 perechi, în 2015 s-au identificat 12 colonii cu un număr total de 5.060 perechi, iar în 2016 - un număr de 20 de colonii cu un efectiv total de 7.675 de perechi. În anul 2017, tot 20 de colonii, însă cu un efectiv cuibăritor mai mare, 8.157 de perechi, iar în anul 2018 - un număr de 7.524 de perechi în 22 de colonii. În ultimii trei ani, s-au înregistrat 9.950, 10.050 şi 10.430 de perechi. Aceste cifre corespund cu evaluările multianuale pentru RBDD, 8.000-12.000 de perechi, Baza de date online Natura 2000", a precizat reprezentantul INCDDD.

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO

Cormoranul mare este considerat aproape exclusiv ihtiofag, apelând la o gamă trofică largă, compoziţia prăzii fiind determinată în primul rând de accesibilitatea ei, iar mărimea acesteia variind între câteva grame până la maximum 0,7 kilograme.

"Raţia zilnică se apreciază între 400 şi 700 de grame pe exemplar, în funcţie de speciile de peşte consumate şi mărimea prăzii. Estimările cantitative privind consumul de peşte al cormoranului mare de pe teritoriul RBDD se bazează pe datele disponibile din teren şi au la bază următorul raţionament: cercetările recente din Delta Dunării au identificat aproximativ 20 de specii de peşte, care formează hrana cormoranului mare, majoritatea fiind puţin valoroase din punct de vedere economic. Tendinţa mutării în ultimii ani a coloniilor spre zonele lagunare şi litoral se explică prin oferta trofică din aceste ecosisteme: îndeosebi specii de guvizi şi peşti marini mici", a arătat cercetătorul Mihai Marinov.

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO

După campaniile de exterminare a păsărilor ihtiofage care au avut ca victime sute de mii de exemplare, campanie de la începutul celei de-a doua jumătăţi a secolului trecut, s-a aşteptat revenirea stocurilor de peşte şi, implicit, creşterea capturilor, însă efectul a fost invers, iar declinul resursei piscicole s-a accentuat.

"Având în vedere faptul că exterminarea ihtiofagelor este ineficientă, repetarea împuşcării păsărilor ihtiofage nu face decât să arate neputinţa autorităţilor de a pune în practică măsuri de protejare a Rezervaţiei Biosferei, ca de exemplu eficientizarea acţiunilor antibraconaj, asigurarea de stimulente suficiente de folosire a heleşteielor pentru piscicultură şi nu pentru agricultură, condiţionarea obţinerii de despăgubiri de luarea de măsuri de protecţie a heleşteielor, încurajarea reprofilării unora dintre pescari pentru a activa în domeniul turismului, renaturarea treptată a incintelor amenajate pentru agricultură, silvicultură şi chiar piscicultură, dacă acestea nu mai sunt conforme", a enumerat Mihai Marinov.

Potrivit cercetătorului tulcean, speciile exclusiv ihtiofage consumă cantităţi însemnate de peşte, însă acest lucru nu trebuie privit sub aspect economic, cu atât mai mult cu cât se întâmplă de milioane de ani, iar în Deltă încă de la formarea ei.

"Multe ihtiofage găsesc din ce în ce mai greu peşte şi pescuiesc la sute de kilometri depărtare de Delta Dunării. Cu toate acestea, până la intervenţia brutală a omului în remodelarea Deltei, peştele a existat în cantităţi care ajungeau atât păsărilor, cât şi omului. Iar faptul că păsările vin şi se hrănesc în heleşteie este tot din pricina omului care a modificat Delta, prin crearea amenajărilor agricole sau silvice, de exemplu, şi a cauzat scăderea stocurile de peşti. Altfel spus, declinul resursei piscicole nu poate fi atribuit păsărilor, care au co-existat şi co-evoluat de-a lungul timpurilor. Totuşi, ministerele de resort trebuie să-i despăgubească pe acei piscicultori care înregistrează pagube, dar problema este că ei trebuie să dovedească şi faptul că peştii sunt populaţi artificial şi nu sunt cei proveniţi din apele naturale prin deschiderea călugărilor (n.r. - instalaţie hidrotehnică). Cuantumul despăgubirii este foarte simplu de realizat, se cunoaşte cantitatea de peşte consumată la o hrănire de păsări care este înmulţită cu numărul de păsări şi perioada de timp petrecută", a explicat cercetătorul Mihai Marinov.

În Japonia, China sau Indonezia, cormoranii sunt dresaţi pentru pescuit. Cu ajutorul unui laţ fixat în jurul gâtului, pescarii se asigură că pasărea nu înghite complet peştele. Fiind excelenţi pescari şi scufundători, cormoranii pot prinde un peşte în mai puţin de un minut, iar la final ei sunt răsplătiţi cu resturile de peşte.

În Delta Dunării, în ciuda controverselor în mijlocul cărora se află, la fel ca pelicanii, cormoranii au devenit un obiectiv turistic major de care se bucură sute de mii de turişti anual. AGERPRES/(AS - autor: Luisiana Bîgea, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Andreea Lãzãroiu)