Un copil în vârstă de până la doi ani nu ar trebui să aibă acces la ecrane, iar între doi şi patru ani timpul petrecut la astfel de dispozitive poate fi cuprins între 30-60 de minute, afirmă Urania Cremene, expert în parenting.

În preadolescenţă şi adolescenţă accesul la dispozitive digitale poate creşte, dar să nu depăşească trei ore, menţionează specialista.

"Conform psihologilor şi specialiştilor în neuroştiinţe, un copil până la doi ani nu ar trebui să aibă deloc acces la tehnologie, ci joaca să fie făcută prin experienţă directă: căţărat, cuburi, tobogan - tot ce înseamnă joc liber. Între doi şi patru ani, specialiştii se pun de acord cu privire la faptul că între o jumătate de oră şi o oră ar fi suficient. Timpul poate să crească, dar nu trebuie să depăşească trei ore în preadolescenţă sau adolescenţă; asta înseamnă inclusiv teme pe care ei şi le fac cu ajutorul tehnologiei. Acestea sunt nişte date care preced perioada aşa-zis pandemică, dar adevărul este că aceste cifre au explodat. Adică, astăzi, dacă îi mai spui unui părinte să stea copilul o oră pe zi la ecran, îţi râde în nas. Fără doar şi poate, realitatea ne arată că un copil între patru şi şapte ani îşi petrece cel puţin două ore pe zi în faţa unui ecran, dacă nu trei sau patru, atunci când e cu bunicii sau în timpul unui weekend, când afară nu este o vreme favorabilă", precizează experta în parenting, într-o declaraţie acordată AGERPRES.

Pe de altă parte, cei mai mulţi părinţi nu sunt conştienţi de efectele nocive ale ecranelor, atrage atenţia Urania Cremene. Dincolo de timpul alocat, este foarte important şi conţinutul urmărit. De exemplu, dacă un copil petrece două ore în faţa ecranului, este util ca o oră să fie alocată aspectelor educative (documentare, tutoriale). De asemenea, jocurile nu trebuie să conţină violenţă, ci să dezvolte gândirea strategică sau lucrul în echipă, atunci când se joacă jocuri în reţea.

"Un alt element foarte important este legat de durata în timp pe care copiii şi-o petrec legat, în faţa unui ecran. Este o diferenţă uriaşă între a lăsa un copil două ore în faţa unui ecran, încontinuu, şi a-i oferi aceleaşi două ore în patru calupuri de câte o jumătate de oră. Pentru că în momentul în care un copil se conectează la un ecran, indiferent ce urmăreşte acolo, el se deconectează de el însuşi şi se deconectează de realitatea în care se află în acel moment. Această lipsă de conectare faţă de propriile emoţii, propriul corp - lipsa de conectare la realitate - duce la modificări comportamentale pe care părinţii le văd. Fiecare părinte va spune: 'Copilul meu, după ce se uită o oră la desene animate sau se joacă pe calculator o oră, îmi ia cel puţin un sfert de oră, o jumătate de oră, să mă reconectez cu el. Asta duce la dificultăţi de comunicare, de gestionare a propriilor emoţii. Copiii care consumă mai mult ecran (...) sunt mai fragili emoţional, se frustrează mai uşor", a explicat specialista.

De asemenea, arată aceasta, există studii care evidenţiază lipsa de atenţie şi de concentrare a copiilor la şcoală sau atunci când îşi fac temele, corelat cu timpul petrecut în faţa ecranului şi calitatea materialelor urmărite. Astfel, copiii care alocă mai mult timp dispozitivelor digitale se concentrează mai puţin. Explicaţia, susţine Urania Cremene, este că atunci când cei mici folosesc echipamente electronice de la vârste fragede, creierul se obişnuieşte cu un ritm "foarte alert" în care primeşte informaţia. În prezent, desenele animate, reclamele sau multe filme au o succesiune mult mai rapidă a cadrelor comparativ cu desenele animate produse acum câteva zeci de ani.

"Creierul lor primeşte continuu informaţie şi (...) nu mai au răbdare cu ritmul firesc al vieţii. Pentru că noi vorbim cu o anumită cadenţă; la şcoală, profesoara vorbeşte cu o anumită cadenţă. Ei, fiind obişnuiţi cu un ritm extrem de rapid, nu se mai pot concentra, de aceea nu mai pot să citească, iar despre mulţi, mai apoi, se spune că au deficit de atenţie. Dar este pur şi simplu felul în care creierul lor a fost învăţat să primească informaţia şi faptul că informaţia a rămas neînchisă, buclele au rămas neînchise. Dacă ne uităm la TikTok sau chiar la Facebook, Instagram, sunt foarte multe video-uri care încep într-un punct şi se termină în alt punct, dar informaţia nu este completă. Iar atunci creierul nu mai este obişnuit să înceapă o activitate şi să o ducă până la capăt, să închidă activităţile, buclele. Şi atunci apare un haos atât în comportament, în comunicare, cât şi în felul în care copilul îşi gestionează timpul. Se aşează la teme şi se ridică peste două minute. La şcoală se întâmplă acelaşi lucru", a arătat Urania Cremene.

Potrivit acesteia, este foarte important ca expunerea la ecrane să fie dublată de activităţi suplimentare care susţin dezvoltarea copiilor pe alte planuri, cum ar fi: alergatul, căţăratul, dezvoltarea motricităţii fine, coloratul, rezolvarea unor puzzle-uri.

Experta atrage, totodată, atenţia că nu are importanţă dacă un copil petrece timpul în faţa laptopului, a televizorului sau a telefonului, contează mai degrabă conţinutul urmărit şi mesajul pe care îl transmite, starea pe care o generează.

"E o mare diferenţă între a juca un joc strategic şi a juca un joc în care scopul este să ucizi zombie, pentru că în cel de-al doilea caz corpul se pune într-o stare de luptă, interval în care se generează hormoni de stres de tip adrenalină, cortizol. Or, treaba asta se vede în comportamentul copiilor, pentru că sunt nişte emoţii fals generate", a mai spus Urania Cremene.

În cazul în care un copil s-a obişnuit cu o limită prea generoasă de timp în ce priveşte dispozitivele digitale, revenirea este posibilă, dar nu e foarte simplă. Astfel, poate fi necesar un efort colectiv al unui grup de părinţi, pentru a adăuga şi alte activităţi în programul copiilor.

"Nu e vorba despre a tăia doar timpul petrecut pe ecran, ci despre a adăuga alte activităţi. Un copil care stă pe ecran patru ore, dar restul timpului face un sport, merge cu părinţii cu bicicleta... mergem la cumpărături, gătim împreună, ieşim cu câinele în parc, seara ne jucăm un board game, un Monopoly, un şah, mergem la piscină, nu va avea aceleaşi efecte nocive faţă de un copil cu care nu se desfăşoară astfel de activităţi. Deci, înainte de a tăia, trebuie să adăugăm", a adăugat Urania Cremene.

Ulterior, poate fi stabilită o limită pentru timpul petrecut în faţa ecranelor, dar ea trebuie să fie fermă, subliniază experta în parenting. Copilul este anunţat cât are acces la dispozitive digitale şi cum este împărţit acest timp.

Cu cât un copil petrece mai mult timp în faţa unui ecran, indiferent de vârstă, cu atât mai rapid ajunge să se plictisească atunci când vine vorba despre alte activităţi. De asemenea, ecranul le diminuează copiilor capacitatea creatoare, spiritul ludic şi abilitatea de a-şi inventa jocuri.

"Sigur că un copil se va opune, sigur că, indiferent cât de mult timp îl laşi pe un copil în faţa unui ecran - trei ore, patru ore, cinci ore - chiar dacă are ochii roşii şi cearcăne până sub bărbie, se va opune atunci când vrei să îi închizi televizorul. Aceasta este realitatea. Şi părinţii fug de aceste conflicte şi de această stare a copilului. (...) Înainte să îi oferim şansa să se uite la un desen animat sau să se joace Minecraft, îi spunem dinainte: 'Timpul pe care îl ai este de 45 de minute sau de o oră. O să îţi spun cu cinci minute înainte când se termină timpul'. Iar în momentul în care timpul s-a terminat, îi spunem: 'S-a terminat timpul. Te rog să închizi laptopul sau să îmi dai telefonul'. Chiar dacă se opune, cu toată empatia pe care o avem la dispoziţie: 'Ştiu că ai vrea să te mai uiţi, ştiu că îţi place foarte mult jocul acesta, timpul acum s-a terminat. Te mai poţi juca pe calculator peste trei ore. Până atunci, uite ce facem'. Şi luăm atitudine. Închidem laptopul, luăm telefonul - tot ce este necesar - pentru că altfel devine din ce în ce mai rău; adică lucrurile nu se rezolvă de la sine", a punctat Urania Cremene. AGERPRES/(A - autor: Irinela Vişan, editor: Cătălin Alexandru, editor online: Ada Vîlceanu)