Shinzo Abe, ucis de gloanţe vineri, la Nara, în vestul Japoniei, a bătut recorduri în politica ţării sale, pe care a marcat-o profund, consemnează AFP.

Ajuns prima oară în fruntea guvernului în 2006, la vârsta de 52 de ani, el a fost cel mai tânăr prim-ministru din istoria postbelică a Japoniei.

În al doilea mandat de premier, din 2012 până în 2020 - cel mai lung din istoria japoneză contemporană - a dus o politică îndrăzneaţă de relansare economică, în paralel cu o activitate diplomatică intensă.

În vara lui 2020, nepopular din cauza modului în care a gestionat epidemia de coronavirus, Abe a recunoscut că are o boală intestinală cronică şi a demisionat la scurt timp după anunţ.

Foto: (c) KIMIMASA MAYAMA/EPA

A fost cunoscut în străinătate mai ales prin politica economică, pentru care s-a inventat termenul de "Abenomics". De la sfârşitul lui 2012, aceasta a combinat flexibilitatea monetară, relansarea bugetară şi reformele structurale şi a produs unele rezultate: creşterea remarcabilă a gradului de ocupare în rândul femeilor şi al vârstnicilor sau recurgerea la migraţie pentru a compensa insuficienţa forţei de muncă autohtone.

Foto: (c) FRANCK ROBICHON/EPA

Ambiţia lui finală a fost revizuirea Constituţiei japoneze pacifiste impuse de Statele Unite în 1947, care nu a mai fost modificată ulterior.

Descendent al unei familii de oameni politici conservatori, Abe a militat pentru o Japonie lipsită de complexele trecutului, refuzând povara scuzelor pentru abuzurile comise de armata niponă în China şi în Coreea, în prima jumătate a secolului al XX-lea. El şi-a construit astfel şi o reputaţie de fermitate faţă de Coreea de Nord.

Ca prim-ministru, Abe nu a mai vizitat templul Yakusuni din Tokyo, un loc important pentru naţionalismul japonez, după ce prezenţa sa acolo în 2013 a iritat atât China, cât şi Coreea de Sud şi Statele Unite.

Relaţiile între Tokyo şi Seul s-au deteriorat pe fondul neînţelegerilor istorice, iar cele cu Beijingul, care se amelioraseră puţin o vreme, rămân complicate, însă Abe s-a adaptat întotdeauna faţă de Washington, marele aliat al Japoniei. El a reuşit să stabilească legături apropiate cu fostul preşedinte american Donald Trump, cu care avea în comun pasiunea pentru golf.

Foto: (c) Jim Bourg/REUTERS

Fostul premier a încercat totodată să nu îl irite pe preşedintele rus Vladimir Putin, în speranţa că va putea reglementa diferendul cu Rusia privind Kurilele de Sud, anexate de Uniunea Sovietică la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. Demersurile sale pentru retrocedarea acestui teritoriu nu au fost încununate de succes.

Pe scena internaţională, Abe şi-a asumat un rol de mediator între Iran şi Statele Unite, a promovat multilateralismul şi a încheiat mai multe acorduri de liber schimb.

Foto: (c) Kevin Lamarque/REUTERS

Shinzo Abe a reuşit să rămână la putere o perioadă atât de îndelungată şi datorită lipsei unui concurent serios în cadrul formaţiunii sale politice, Partidul Liberal-Democrat, de orientare naţionalistă de dreapta, şi datorită faptului că opoziţia nu şi-a revenit după mandatul dezastruos din 2009-2012.

Unele legi adoptate sub conducerea lui Abe au provocat controverse, reaminteşte AFP. În special au fost contestate actele normative privind protecţia secretelor de stat, extinderea misiunilor armatei japoneze - numită oficial Forţa de Autoapărare - şi combaterea dură a terorismului. În unele cazuri, s-a ajuns până la manifestaţii de masă, neobişnuite în Japonia.

Foto: (c) Yuya Shino/REUTERS

Ca premier, Abe a încercat până în ultimul moment să asigure desfăşurarea Jocurilor Olimpice de la Tokyo, programate în vara lui 2020, care ar fi trebuit să fie un moment important al mandatului său. Amânat din cauza pandemiei de coronavirus, marele eveniment sportiv s-a desfăşurat în cele din urmă cu o întârziere de un an şi fără spectatori. AGERPRES/(AS - autor: Marius Hosu, editor: Gabriela Ionescu, editor online: Irina Giurgiu)