Odată cu impasul de pe linia frontului și revenirea la putere a președintelui american Donald Trump, accentul în războiul din Ucraina s-a mutat pe negocieri, apeluri telefonice între lideri și postări pe rețelele de socializare prin care președintele SUA sugerează pașii pe care intenționează să îi facă pentru a determina ambele părți să semneze un acord de pace, comentează EFE într-un amplu material pentru a marca 4 ani de la declanșarea invaziei ruse în Ucraina.

În 2022, știrile reflectau în general mișcările decisive de pe linia frontului care, de atunci, nu s-au mai produs la aceeași scară.

Imediat după lansarea invaziei în urmă cu patru ani, forțele rusești au încercat să încercuiască Kievul și au ocupat zone strategice din nord-estul și, mai ales, din sud-estul Ucrainei, cum ar fi regiunea Herson și centrala nucleară Zaporojie, din regiunea vecină cu același nume, care rămâne sub control rusesc până în prezent și este o sursă de dispută în negocieri.

Rușilor le-a fost mai dificil să cucerească Mariupolul, port ucrainean de la Marea Azov, care a rezistat unor luni bune de asediu și a căzut în cele din urmă în mâinile forțelor Kremlinului în mai 2022, soldându-se cu cea mai mare capitulare de prizonieri din întregul război.

Înainte de aceasta, între martie și aprilie ale aceluiași an, Ucraina a eliberat zonele ocupate de Rusia din jurul Kievului.

Intrarea trupelor ucrainene în orașul Bucea, satelit al Kievului, a dus la descoperirea a sute de cadavre - fiind vorba despre ucraineni, în mare majoritate civili, executați de forțele de ocupație rusești -, ceea ce, conform unor analize, a precipitat prăbușirea finală a negocierilor care vizau încheierea conflictului pe care ucrainenii și rușii îl purtau în Belarus și Turcia.

Toamna anului 2022 a adus mai multe vești bune pentru Ucraina, care în prima și cea mai de succes contraofensivă a reușit să recupereze teritorii în regiunea nord-estică Harkov și să elibereze Herson, capitala regiunii sudice cu același nume.

Al doilea an

Ulterior, avându-i pe mercenarii grupului Wagner ca vârf de lance, Rusia a avansat lent și cu costuri uriașe în regiunea Donețk.

Asedii precum cel al orașului Bahmut - Artiomovsk pentru ruși - au captat atenția internațională timp de luni de zile, până la cucerirea completă a acestuia de către forțele Kremlinului în mai 2023.

În iunie același an, grupul Wagner a pus în scenă o rebeliune fără precedent împotriva președintelui rus Vladimir Putin, pe care Kremlinul a reușit să o înăbușe. Rebeliunea s-a încheiat definitiv în august, odată cu moartea liderului acestei armate private, Evgheni Prigojin, când avionul în care călătorea s-a prăbușit.

După multe luni de pregătiri, Ucraina a lansat a doua contraofensivă în vara aceea.

Concentrată simultan pe Bahmut și pe sud-est, această operațiune a eșuat fără a obține rezultatele așteptate și a contribuit la demiterea controversată, în februarie 2024, a șefului de atunci al armatei ucrainene, carismaticul Valeri Zalujnîi.

Faza pozițională a războiului

Înainte de demiterea sa, Zalujnîi a prezis că războiul intrase într-o fază de impas în care Rusia își va exploata superioritatea numerică în ceea ce privește personalul militar dacă Ucraina nu va reuși să obțină un avantaj tehnologic decisiv.

Timpul i-a dat dreptate lui Zalujnîi, iar frontul a rămas static de atunci, cu înaintări rusești în general lente, dar constante, pe care Kremlinul le realizează cu un cost foarte mare în rândul militarilor.

Pentru a schimba această dinamică nefavorabilă, Kievul a lansat o ofensivă surpriză asupra regiunii Kursk din Rusia în august 2024, controlând în cele din urmă peste 1.000 de kilometri pătrați.

Deși a avut rol de stimulent moral pentru ucraineni la acea vreme, operațiunea a eșuat la sfârșitul iernii din 2025 fără a inversa tendința generală de pe front.

Era Trump

Revenirea lui Trump la Casa Albă a adus cu sine o nouă fază a războiului, centrată pe negocieri care nu au dus încă la niciun acord stabil de încetare a focului.

Realitatea de pe teren a obligat Kievul să renunțe la ceea ce a pierdut pe câmpul de luptă, dar ucrainenii refuză să predea și partea din Donbas care rămâne sub controlul lor, așa cum cere Rusia ca o condiție preliminară pentru încheierea unui acord.

Ambele părți plătesc prețul a patru ani de război, cu un număr mare de victime proporțional cu populațiile lor respective, dar și la nivel economic.

Rusia își vede în prezent veniturile din petrol, pe care le folosește pentru a finanța războiul, scăzând din cauza sancțiunilor occidentale, la care Trump a contribuit prin embargoul său asupra giganților petrolieri ruși Lukoil și Rosneft.

Kievul este complet dependent de partenerii săi pentru supraviețuire, în contextul în care Trump a închis robinetul ajutorului financiar către Ucraina, a cărui viabilitate ca stat și al cărui efortul de război depind acum în întregime de banii europenilor.

Scandalul de luare de mită din sectorul energetic din noiembrie anul trecut, care a dus la demisia mai multor miniștri și a lui Andrii Iermak, până atunci atotputernicul șef de cabinet al președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, și care a trebuit să demisioneze din această funcție, nu a ajutat poziția șefului statului ucrainean.

Totodată, Rusia a început anul acesta cu o campanie de atacuri asupra sistemului energetic ucrainean, care a lăsat milioane de oameni fără lumină, apă și încălzire, la temperaturi de până la minus 20 de grade Celsius și care slăbește și mai mult economia și capacitatea industrială a Ucrainei. AGERPRES/(AS - redactor: Gabriela Ionescu, editor online: Gabriela Badea)