La cinci ani de la Brexit, Irlanda de Nord încă mai caută să se adapteze la un nou model care să mențină provincia britanică la jumătatea distanței dintre Londra, Dublin și Bruxelles, cu tensiunile pe care această stare de fapt le-a creat între cele două comunități care s-au confruntat constant de-a lungul istoriei: cea naționalistă proirlandeză, și cea unionistă probritanică, scrie EFE.

Regatul Unit a părăsit oficial Uniunea Europeană (UE) în februarie 2020, după semnarea Acordului de retragere, care includea controversatul Protocol Irlanda-Irlanda de Nord pentru a face față unui 'divorț' în condițiile speciale ale unei insule divizate în două jurisdicții extrem de interconectate.

'Acum cinci ani, spuneam că (Brexitul) era o mare incertitudine și că va fi mai complex decât credeam. Acum spunem că este mai complex, mai complicat, mai incert decât am fi putut prezice', a declarat Katy Hayward, politolog la Queen's University din Belfast, pentru EFE.

Principalul obiectiv al protocolului, negociat de premierul britanic de atunci, Boris Johnson, a fost evitarea unei granițe fizice între nord și sud pentru a proteja Acordul din Vinerea Mare (1998), text care a pus capăt deceniilor de conflict în Irlanda de Nord, precum și integritatea pieței unice comunitare.

Irlanda de Nord a rămas astfel aliniată la unele dintre regulile blocului comunitar, permițând mărfurilor să circule liber cu Republica Irlanda (stat membru al UE), în timp ce controale vamale și de reglementare au fost create între Marea Britanie (Anglia, Scoția și Țara Galilor) și această provincie britanică din Marea Irlandei, amintește Hayward.

Un decalaj care se perpetuează

Partidul Democrat Unionist (DUP), care era la acea vreme principala forță politică, a părăsit guvernul nord-irlandez de împărțire a puterii în februarie 2022 din cauza faptului că nu era de acord cu acest protocol, deoarece a înțeles că, la doar un an de la intrarea sa în vigoare, punea deja în pericol relația economică și constituțională a regiunii cu Regatul Unit.

Acesta a fost unul dintre aspectele Brexitului care a avut 'cel mai neașteptat impact' asupra întregului proces și care 'nu a fost rezolvat', așa cum o demonstrează faptul că întregul bloc unionist își menține în continuare 'opoziția fermă' față de protocol și de soluțiile prezentate ulterior de Londra și Bruxelles în Acordul-cadru de la Windsor din 2023, subliniază Hayward.

În cadrul acestui nou pact, controalele la frontieră au fost flexibilizate și suveranitatea regiunii a fost întărită în sensul de a implica politicienii și cele două comunități din Irlanda de Nord în luarea deciziilor care afectează regiunea, lucru care a permis reinstalarea executivului autonom anul trecut, DUP fiind acum a doua forță politică după Sinn Fein, fostul braț politic al Armatei de Eliberare Irlandeză (IRA) și susținător al reunificării Irlandei.

Colapsul executivului și tensiunea politică au adus episoade sporadice de violență de stradă încurajate de unionismul radical, cu legături cu paramilitarii protestanți, deși Hayward consideră că nu există riscul unei întoarceri în trecut, dat fiind caracterul solid al procesului de pace.

Hayward a apreciat că Londra s-a folosit într-o oarecare măsură de aceste episoade punctuale de violență pentru a obține concesii de la Bruxelles în cadrul acordului de la Windsor, care include așa-numita 'frână Stormmont' (după numele clădirilor care adăpostesc Adunarea Irlandei de Nord, legislatura descentralizată a provinciei britanice - n.r.) și care permite Adunării Irlandei de Nord să blocheze punerea în aplicare a unei noi legislații a UE dacă o majoritate semnificativă consideră că este necesar.

Problema este că blocul unionist se află acum în minoritate și, deși încercările sale de a activa 'frâna' au eșuat deocamdată, guvernul britanic ar putea să o folosească pentru a renegocia cu Uniunea Europeană, în paralel cu noua orientare diplomatică a premierului britanic, liderul laburist Keir Starmer, care a indicat că dorește o îmbunătățire a relațiilor cu UE, a explicat Hayward.

'Ultimii cinci ani au fost extrem de dificili pentru Irlanda, Regatul Unit și Irlanda de Nord, dar se pare că acum s-a atins un nou echilibru', a subliniat Niels Kirst, profesor de drept comunitar la Dublin City University (DCU) și director adjunct la DCU Brexit Institute.

Republica Irlanda, într-o poziție foarte bună

În opinia sa, există 'voință în rândul actorilor actuali' de a armoniza aranjamentele comerciale post-Brexit pentru regiune, 'cu controale mai fluide la frontieră' și propuneri care amortizează divergența tot mai mare dintre legislația britanică și cea comunitară - aplicabile în Irlanda de Nord.

Desigur, nu există câștigători absoluți în acest divorț 'nefericit', a declarat Kirst, deși Republica Irlanda se află într-o 'poziție foarte bună' datorită forței sale economice, în timp ce Irlanda de Nord 'se află încă într-un fel de purgatoriu'.

Dublinul este capitala singurei țări din UE, alături de Malta, a cărei limbă oficială este engleza, ceea ce a făcut din aceasta o destinație atractivă pentru investițiile străine și poarta de intrare către piața sa internă, a amintit el.

Londra, dimpotrivă, a văzut Brexitul ca pe o oportunitate de a transforma țara într-o 'națiune comercială globală' cu control absolut asupra granițelor sale.

'Vedem, de fapt, că Regatul Unit a încheiat unele acorduri comerciale, dar nu a reușit să încheie, de exemplu, unul cu Statele Unite ale Americii, așa cum a promis întotdeauna', a adăugat Kirst. AGERPRES/(AS - autor: Gabriela Ionescu, editor: Mariana Ionescu, editor online: Ada Vîlceanu)