Genocidul evreilor de către regimul nazist a început în 1939 și a luat amploare în vara anului 1941, cu invadarea URSS și apoi crearea lagărelor de exterminare, lăsând în urmă șase milioane de morți, amintește AFP, într-un articol publicat în perspectiva comemorării, pe 27 ianuarie, a 80 de ani de la eliberarea lagărului de la Auschwitz.

Shoah prin gloanțe

Masacrele evreilor au început în 1939, în Polonia ocupată. Acolo s-au format primele ghetouri, în timpul iernii 1939-1940, iar evreii care locuiau în aceste cartiere închise au fost împinși la foamete.

După ruperea pactului germano-sovietic și invadarea URSS (22 iunie 1941), armatele Reichului care înaintau spre Est au fost urmate de așa-numitele 'grupuri de intervenție' (Einsatzgruppen), care își mitraliau în masă victimele în teritoriile cucerite de la Armata roșie.

Acest 'Holocaust prin gloanțe' va avea ca rezultat uciderea a un milion de oameni, în principal evrei și prizonieri de război sovietici.

Industrializarea genocidului

La cel dintâi genocid, prin foame și gloanțe, se adaugă rapid genocidul prin gaz, deja experimentat în Germania pentru eliminarea persoanelor cu handicap.

În Uniunea Sovietică, comandourile morții urmăresc înaintarea armatei germane însoțite de camioane cu gaz.

În Polonia ocupată, victimele sunt aduse la locurile de exterminare. Lagărul de la Auschwitz-Birkenau, de lângă Cracovia (sud), a început să experimenteze încă din vara anului 1941 cu Zyklon B pe prizonieri și pacienți sovietici. În lagărul Chelmno, mai la nord, are loc exterminarea evreilor din regiunea Poznan, redenumită de naziști 'Warthegau'.

În toamna anului 1941 este întocmit un plan pentru lichidarea a 2 milioane de evrei din Guvernământul General (denumirea părții din teritoriul Poloniei ocupată de Germania, dar neanexată direct). Este vorba de 'Aktion Reinhardt', de la numele lui Reinhardt Heydrich, adjunctul șefului SS, Heinrich Himmler.

Au fost construite trei lagăre de exterminare: Belzec, Sobibor și Treblinka. Odată ce aceste lagăre au fost operaționale, SS și forțele de poliție au lichidat ghetourile și i-au deportat pe locuitori acolo.

Conferința de la Wannsee

La sfârșitul anului 1941, când programul de exterminare sistematică a evreilor era deja implementat, Himmler și Heydrich sunt chemați să clarifice responsabilitățile pentru ceea ce se pregătea. Este convocată o reuniune de planificare privind 'Soluția finală a chestiunii evreiești' cu directorii marilor ministere și cu șefii SS.

Pe 20 ianuarie 1942, la Wannsee, lângă Berlin, cincisprezece înalți oficiali ai partidului nazist și ai administrației germane aprobă deportarea evreilor din Europa de vest, al căror număr îl estimează la unsprezece milioane, și rolul director al SS.

Procesul industrial de exterminare se va intensifica.

Începând din vara anului 1942, evreii din întreaga Europă sunt deportați în mod sistematic în șase lagăre de exterminare, toate situate în Polonia ocupată (Auschwitz-Birkenau, Majdanek, Chelmno, Belzec, Sobibor și Treblinka).

Auschwitz-Birkenau, devenit simbolul Shoah, ocupă un loc aparte: acolo au murit peste 1,1 milioane de oameni, marea majoritate evrei, dar și romi. A fost în același timp și un lagăr de muncă în care industria germană, în special IG Farben, folosea deportați 'selecționați' ca sclavi.AGERPRES/(AS - autor: Mihaela Toth, editor: Mariana Ionescu, editor online: Adrian Dãdârlat)