Ţările bogate şi cele în curs de dezvoltare au intrat joi în faza finală a negocierilor cu privire la valoarea ajutorului financiar la summitul COP29 de la Baku, iar cerinţele încep să fie exprimate, cu o cerere mai specifică din partea grupului de ţări G77+China, transmite AFP.

Reprezentantul acestei alianţe a 134 de ţări din Sud a cerut UE, Japoniei şi SUA "cel puţin" 500 de miliarde de dolari anual pentru acţiuni climatice până în 2030.

"Nu trebuie să părăsim Baku fără o cifră clară", a declarat reprezentantul Ugandei pe lângă ONU, Adonia Ayebare, în faţa tuturor ţărilor participante la Conferinţa ONU privind schimbările climatice (COP29) găzduită de capitala azeră, în timpul unei şedinţe plenare rebotezată "kurultai" pentru a reflecta cultura regională a consultării.

Nu este menţionată nicio cifră în proiectul de text publicat joi dimineaţă de preşedinţia azeră a summit-ului, care nu a mulţumit pe nimeni. Se aşteaptă o nouă versiune, de data aceasta cu cifre, a promis preşedinţia COP.

"Suntem, sincer, profund îngrijoraţi de dezechilibrul flagrant" al textului, a declarat emisarul american John Podesta, pe urmele comisarului european, Wopke Hoekstra, care a denunţat ca innaceptabil documentul.

Wopke Hoekstra şi colegii săi europeni cer mai multe angajamente pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, dând vina pe ţările producătoare de petrol, precum Arabia Saudită, care frânează acest proces.

"Grupul arab nu va accepta niciun text care vizează un anumit sector, inclusiv combustibilii fosili", a declarat delegatul saudit Albara Tawfiq, la un an după încheierea COP28 de la Dubai cu un acord privind abandonarea treptată a petrolului, gazelor şi cărbunelui.

Ministrul irlandez Eamon Ryan a declarat însă pentru AFP că "se fac progrese, este evident că acest text nu este definitiv. Va fi radical diferit, este loc pentru un acord".

China, un jucător cheie în găsirea echilibrului între ţările dezvoltate şi lumea în curs de dezvoltare, a făcut apel la "toate părţile să se întâlnească la jumătatea drumului", prin reprezentantul său, Xia Yingxian, care a considerat textul "inacceptabil". China a trasat însă o linie roşie: banii pe care îi furnizează deja ţărilor din Sud nu ar trebui să fie luaţi în considerare în ţinta-cheie negociată la Baku, adică suma pe care ţările bogate trebuie să se angajeze să o furnizeze până în 2030 sau 2035.

UE, principalul contributor mondial la finanţarea schimbărilor climatice, insistă asupra faptului că China, Qatar şi Singapore să participe într-o manieră mai transparentă la efortul global pentru ca umanitatea să îşi păstrează angajamentul, prost lansat, de a limita încălzirea globală la 1,5 grade Celsius faţă de perioada preindustrială.

"Eşecul nu este o opţiune", a îndemnat secretarul general al ONU Antonio Guterres, întors de la summitul G20 de la Rio de Janeiro, să sprijine efortul final la un summit menit să aducă un răspuns la creşterea dezastrelor climatice cauzate de umanitate.

Textul criticat de toţi este un document provizoriu de zece pagini publicat de preşedinţie joi dimineaţa devreme.

"Caricaturizează poziţiile ţărilor dezvoltate şi în curs de dezvoltare", l-a criticat Joe Thwaites, de la ONG-ul NRDC. "Preşedinţia trebuie să propună o a treia opţiune pentru a le reconcilia".

Această opţiune, secretă, a fost pusă pe masă de australianul Chris Bowen şi egipteanca Yasmine Fouad, cei doi miniştri responsabili cu reconcilierea poziţiilor pe ultima linie dreaptă a celor două săptămâni de discuţii în corturile supraîncălzite instalate în stadionul olimpic din Baku. Ea nu a fost încă dezvăluită ţărilor şi preşedinţia o ţine în mânecă, au confirmat pentru AFP trei surse apropiate negocierilor.

Prima opţiune a textului reflectă cerinţele ţărilor în curs de dezvoltare, cerând ca "x" trilioane de dolari pe an să fie furnizate din banii publici ai ţărilor bogate, obligate să contribuie, conform textelor ONU, şi din fonduri private asociate, "în perioada 2025-2035".

Aceasta înseamnă mai mult decât cele 100 de miliarde, sumă pe care ţările bogate s-au angajat să o furnizeze în perioada 2020-2025, astfel încât să se poată adapta la schimbările climatice şi să investească în energii cu emisii scăzute de carbon. O opţiune nerealistă pentru ţările bogate, mai ales în vremuri de înăsprire bugetară.

A doua opţiune rezumă punctul de vedere de pornire al ţărilor bogate. Obiectivul financiar ar fi "o creştere a finanţării globale pentru acţiuni climatice" la "x" trilioane de dolari pe an, "până în 2035", fără a specifica partea financiară asumată de ţările dezvoltate.

La Baku, însă, nimeni nu-şi dezvăluie adevăratele linii roşii până în ultima zi, teoretic vineri, chiar dacă negociatorii se pregătesc deja pentru cel puţin o zi suplimentară de negocieri. AGERPRES/(AS - autor: Raluca-Elena Anghel, editor online: Ady Ivaşcu)