În contextul războiului care afectează Europa, cursa pentru funcţia de viitor secretar general al NATO a început. Jens Stoltenberg a oferit constanţă în contextul în care ţările occidentale se grăbeau să ajute Ucraina să respingă trupele invadatoare ruse. Dar în condiţiile în care mandatul său expiră în septembrie, sporesc speculaţiile despre cine i-ar putea succeda, comentează luni Politico.

Ar putea fi o femeie? Cineva din Europa de Est? Războiul lansat de Rusia complică mult decizia, ce presupune consens între liderii celor 30 de state membre ale Alianţei Nord-Atlantice.

Viitorul secretar general trebuie să asigure un echilibru între încurajarea furnizării de arme Ucrainei de către ţările membre şi consolidarea propriei apărări a NATO - totul simultan cu rămânerea oficială în afara conflictului. Puţini se califică pentru acest rol extrem de sensibil.

Sentimentul general este acela că e nevoie de aer proaspăt'', a declarat un diplomat NATO de rang înalt. Dar aliaţii ar putea ajunge în final să nu-şi asume riscuri, rămânând fideli lui Stoltenberg.

Un diplomat european a rezumat situaţia actuală, incluzând numele vehiculate în trei paliere, în funcţie de intensitatea zvonurilor.

O prelungire a mandatului lui Jens Stoltenberg este opţiunea menţionată cel mai des.

Al doilea palier îi include pe premierul olandez Mark Rutte, omologa sa estoniană Kaja Kallas şi ministrul apărării britanic Ben Wallace.

Al treilea grup, al celor mai puţin frecvent menţionate nume, este format din şefa guvernului lituanian Ingrida Simonyte, preşedinta slovacă Zuzana Caputova şi preşedinta actuală a Comisiei Europene, Ursula von der Leyen (Germania).

Întrucât toţi secretarii generali ai NATO de până acum au fost bărbaţi, există o presiune ca de această dată să fie desemnată o femeie.

''Este timpul pentru o femeie SecGen. Dacă bărbaţii încearcă să-şi păstreze funcţiile pentru totdeauna, reprezentarea corectă a femeilor nu va avea niciodată vreo şansă'', a spus un înalt diplomat NATO.

Unii aliaţi se pronunţă pentru mai multă diversitate regională. Jens Stoltenberg, care deţine funcţia începând din 2014, este un fost prim-ministru al Norvegiei. Cei mai recenţi predecesori ai săi au fost danez, olandez şi britanic.

Mandatul actualului secretar general a fost extins în martie anul trecut, după începerea invaziei ruse în Ucraina. Numeroşi oficiali sunt de părere că încă o prelungire a mandatului lui Stoltenberg, chiar dacă scurtă, este o posibilitate serioasă.

Jens Stoltenberg este perceput ca o oficialitate ce îşi poate păstra sângele rece - şi respecta scenariul - în cele mai grave crize. ''Stoltenberg vrea să rămână'', a afirmat un diplomat aliat de rang înalt.

Dar a-i oferi lui Stoltenberg o scurtă prelungire a mandatului ar putea face ca o viitoare decizie de înlocuire să se bată cap în cap cu competiţia pentru funcţiile de conducere din UE în 2024, ca să nu mai vorbim de viitoarele alegeri prezidenţiale din SUA - un scenariu pe care unii aliaţi ar prefera să îl evite.

Un purtător de cuvânt al NATO a refuzat să comenteze despre aspiraţiile lui Stoltenberg. Întrebat în decembrie despre această chestiune, actualul secretar general al NATO a declarat pentru BBC: ''Mă concentrez pe responsabilităţile mele. Nu speculez în legătură cu ce se va întâmpla după mandatul meu''.

Unii văd candidaţi din Europa de Est drept potriviţi în mod special. Deja înaintea începerii invaziei ruse în Ucraina, a existat scenariul ca alianţa să selecteze un secretar general din est. Unii oficiali din regiune susţin că războiul a consolidat această posibilitate pentru cineva din ţări ca Estonia sau Lituania.

''De ani întregi, ţările din flancul estic avertizează în legătură cu ameninţarea din partea Rusiei'', a explicat o oficialitate baltică.

Ţările din regiune sunt pe primele locuri la creşterea cheltuielilor militare şi în demersurile pentru ca Alianţa Nord-Atlantică să-şi consolideze apărarea.

Un alt nume posibil în cursă este Klaus Iohannis, preşedintele României. Dar el ar putea întâmpina obstacole din partea Ungariei vecine şi opoziţie din partea celor care ar prefera o femeie drept candidat, notează Politico.

Unele capitale occidentale, totuşi, nu ar sprijini astfel de candidaţi în prezent, considerând estul Alianţei - şi ţările baltice în special - drept prea belicos într-o perioadă când în apropiere este dezlănţuit războiul.

Însăşi şefa guvernului estonian Kaja Kallas a minimalizat aşteptările, declarând în noiembrie presei din ţara sa că 'probabilitatea de a fi făcută o asemenea ofertă este extrem de redusă''.

Pe de altă parte, ministrul apărării britanic Ben Wallace, un personaj extrem de respectat, a declarat în trecut că postul de secretar general al NATO ar fi un ''job plăcut''. Totuşi, numeroase capitale, în special Parisul, sunt de aşteptat să aibă obiecţii faţă de un nume de la Londra şi insistă pentru un candidat din Uniunea Europeană.

Un posibil compromis vehiculat la Bruxelles este un alt secretar general al NATO din Regatul Ţărilor de Jos. Politicienii olandezi sunt în mod tradiţional o alegere populară pentru această funcţie, deţinând postul timp de trei mandate ce au acoperit 21 de ani în ultimele şase decenii.

Olandezii sunt consideraţi serioşi cu privire la apărare, dar nu atât de belicoşi precum balticii - şi numele actualilor premier Mark Rutte, vicepremier Sigrid Kaag şi ministru al apărării Kajsa Ollongren sunt vehiculate ca posibili candidaţi.

Întrebat despre aceste speculaţii, Rutte a spus că vrea să ''părăsească politica total şi să facă ceva complet diferit''.

Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, fost ministru al apărării german, ar putea obţine sprijin din capitalele occidentale care sunt reticente faţă de perspectiva unui lider al NATO provenit din flancul estic, dar este neclar dacă ea este interesată de funcţie. ''Niciodată nu comentăm despre asemenea speculaţii'', a declarat un purtător de cuvânt al Comisiei.

Alte femei politician ale căror nume au apărut pe lista posibililor candidaţi sunt vicepremierul canadian Chrystia Freeland şi şefa diplomaţiei canadiene Melanie Joly. Totuşi, întrucât alianţa se concentrează pe sporirea apărării sale, cheltuielile reduse alocate de Ottawa pentru apărare şi statutul non-european al Canadei fac improbabil ca un canadian să obţină funcţia.

''Acesta este mai mult un coş cu nume la care se gândeşte oricine. Presupunerea mea: Stoltenberg'', a spus un alt diplomat european. AGERPRES/(AS - autor: Tudor Martalogu, editor: Gabriela Ionescu, editor online: Gabriela Badea)