Franţa preia sâmbătă preşedinţia rotativă a Consiliului Uniunii Europene în plină perioadă de turbulenţe, de la valul pandemic provocat de Omicron la pericolul rusesc de la frontiera Ucrainei, o potenţială rampă de lansare pentru Emmanuel Macron spre alegerile prezidenţiale, comentează joi AFP.

Preşedinţia Consiliului UE "îi oferă o platformă binevenită pentru a-şi promova bilanţul european, diferenţiindu-se de unii dintre contracandidaţi şi lansând noi revendicări şi idei", rezumă Claire Demesmay, cercetătoare la Centrul franco-german Marc-Bloch de la Berlin.

Începând cu 1 ianuarie, Franţa, care succede Sloveniei, va prezida timp de şase luni Consiliul UE, care reprezintă interesele celor 27 de state membre în faţa Comisiei Europene şi Parlamentului European.

Parisul va trebui să profite de influenţa sa pentru a face ca unele subiecte să avanseze şi pentru a obţine compromisuri în rândul celor 27 de state membre, chiar dacă acest exerciţiu de mediere, extrem de limitativ, îi interzice să fie în acelaşi timp judecător şi parte implicată în proces.

Concret, miniştrii francezi vor prezida reuniunile omologilor lor europeni în domeniul lor de competenţă, de la agricultură şi sănătate la afaceri interne.

Este a 13-a preşedinţie semestrială exercitată de Franţa din 1958 şi prima de după 2008.

Ea se va suprapune cu scrutinul prezidenţial de la 10 şi 24 aprilie şi cu alegerile legislative din iunie din Franţa.

Acest scenariu s-a mai întâlnit în 1995, dar cu unele diferenţe. François Mitterrand îşi încheia atunci două mandate, Jacques Chirac urmându-i în funcţie în mai, în timp ce Emmanuel Macron va candida cel mai probabil pentru un nou mandat.

"Franţa va avea (de facto) o perioadă foarte scurtă pentru preşedinţia (Consiliului UE) şi o agendă foarte ambiţioasă. Trei luni înseamnă foarte puţin. Totul va fi foarte alert", observă Claire Demesmay.

Emmanuel Macron, ales în 2017 cu un program electoral proeuropean, şi-a fixat ca obiectiv al PFUE (acronimul preşedinţiei franceze a Consiliului UE) de a face "Europa puternică în lume".

"Nu poate să se prezinte la primul tur, la 10 aprilie, fără să fi obţinut unele rezultate la preşedinţia europeană. Este un lucru greu pentru el, dar poate fi şi o şansă adevărată", afirmă Sébastien Maillard, directorul Institutului Jacques Delors de la Paris.

Viitoarea preşedinţie franceză a Consiliului UE a avansat trei priorităţi - un salariu minim garantat în întreaga UE, reglementarea giganţilor digitali şi o taxă pe carbon la frontiere -, asupra cărora poate spera să obţină rezultate.

Summitul informal al şefilor de stat şi de guvern de la 10 şi 11 martie din Franţa, unde urmează să se discute reforma Pactului de stabilitate şi creştere, o teme dragă Parisului, se poate dovedi "o lovită politică de maestru", spune Sébastien Maillard.

"O demonstraţie de forţă a leadership-ului său european, înconjurat de omologii săi cu o lună înainte de primul tur, îi va putea întări statura", explică el.

Crizele reprezintă de asemenea o oportunitate de a ieşi în evidenţă. În 2008, Nicolas Sarkozy a pozat în lider al Europei în timpul crizei financiare declanşate de falimentul băncii Lehman Brothers şi de ofensiva militară rusă din Georgia.

Emmanuel Macron ar putea face auzită vocea Europei în viitoarele negocieri ruso-americane despre Ucraina şi securitatea în Europa.

"Istoria i-ar putea oferi o şansă de a determina apariţia unei viziuni europene" asupra acestor mize, subliniază Michel Duclos, fost ambasador, într-un articol de opinie în cotidianul francez L'Opinion.

Acest pariu pro-european nu este însă lipsit de risc în Franţa, una din cele mai eurosceptice ţări din blocul comunitar şi unde UE rămâne percepută ca fiind distantă şi birocratică.

Numai 29% dintre francezi îşi doresc o mai mare integrare europeană, comparativ cu 50% dintre italieni şi 43% dintre germani, conform unui studiu EuropaNova realizat pentru publicaţia Journal du Dimanche.

"Preşedinţia UE poate contribui la schimbarea acestei percepţii propunând o încarnare a Europei, în beneficiul şi de către persoana lui Emmanuel Macron", consideră totuşi Pierre Sellal, fost reprezentant al Franţei la UE.

"Pe de altă parte, francezilor nu le place nimic mai mult decât imaginea sau impresia unei Franţe 'la butoane', care inspiră şi conduce", adaugă el.

Noul val de COVID-19 care loveşte Europa ar putea totuşi să strice spiritul de sărbătoare pentru cele aproximativ 400 de reuniuni şi evenimente programate în întreaga Franţă.

Emmanuel Macron va trebui, de asemenea, să dea dovadă de tact în faţa partenerilor care se vor dovedi "severi" dacă vor simţi "tentative de instrumentalizare a preşedinţiei în scopuri electorale", avertizează Pierre Sellal.

Germania, unde noul cancelar social-democrat Olaf Scholz i-a succedat recent creştin-democratei Angela Merkel, s-ar putea simţi dată la o parte în contextul în care ea însăşi prezidează G7 în 2022.

"Încă din 2017, cel care avea să fie ales preşedinte (al Franţei) a pus vecinul german sub presiune, la două zile după alegerile legislative din Germania, cu discursul său de la Sorbona şi cu propuneri foarte ambiţioase despre Europa. Iar acum, Macron pune noul guvern german în faţa faptului împlinit", analizează cotidianul german Süddeutche Zeitung. AGERPRES/(AS - autor: Ionuţ Mareş, editor: Gabriela Ionescu, editor online: Adrian Dãdârlat)

Citeşte şi:

Franţa preia de la 1 ianuarie comanda forţei de intervenţie rapidă a NATO