Joe Biden vrea să creadă acest lucru şi a promis vineri: reformele sale economice şi sociale vor fi adoptate în Congres. Dar în cursul unei rare vizite la Capitoliu, menită să îi unească pe aleşii democraţi divizaţi de un război fratricid, preşedintele SUA nu a stabilit niciun termen, comentează AFP.

"Vom reuşi", a spus Biden, în timp ce două colosale proiecte de lege sunt blocate din lipsa consensului în partidul său.

"Indiferent când, indiferent dacă sunt şase minute, şase zile sau şase săptămâni, vom reuşi", le-a spus el jurnaliştilor.

O modalitate pentru acest fost senator, cunoscător fin al îndelungilor negocieri parlamentare, de a oferi imaginea unui grup parlamentar unit, în pofida mai multor zile de discuţii interne deosebit de aprinse.

Lângă el, puternica preşedintă democrată a Camerei Reprezentanţilor, Nancy Pelosi, promisese un vot final săptămâna aceasta cu privire la unul dintre proiectele sale majore: o investiţie masivă în infrastructura americană.

Foto: (c)  MICHAEL REYNOLDS/EPA

Dar după ce a fost amânat joi pentru prima dată, acest vot a fost suspendat vineri pe termen nelimitat.

Datorită prezenţei preşedintelui, care nu a insistat asupra unui termen imediat, liderii democraţi au câştigat astfel timp preţios pentru a realiza un dificil joc de echilibristică.

Joe Biden s-a angajat "să reconstruiască mai bine" America după pandemie şi în faţa schimbărilor climatice. El vrea să renoveze infrastructura fizică şi să reclădească arhitectura socială.

Septuagenarul, a cărui popularitate a scăzut de la retragerea haotică din Afganistan şi care se luptă să trezească entuziasmul popular pentru reformele sale, trebuie să reuşească o lovitură de biliard parlamentar cu mai multe mante.

Există, pe de o parte, uriaşe investiţii în drumuri, poduri, reţele electrice, care sunt mai degrabă consensuale, susţinute de mai mulţi aleşi republicani şi, pe hârtie, de democraţi.

Şi, pe de altă parte, există un uriaş program de cheltuieli sociale (educaţie, sănătate, îngrijire a copiilor) şi de mediu, despre care conservatorii nu vor să audă şi care divid tabăra democrată.

Valoarea lor, încă incertă, a fost iniţial anunţată la 3.500 miliarde de dolari.

Articularea dintre cele două face obiectul unor negocieri complexe.

Democraţii progresişti refuză să voteze asupra infrastructurilor fără garanţii privind cheltuielile sociale. Argumentul lor: democraţii centrişti, imediat finanţate podurile şi drumurile, vor fi fericiţi să amâne un vot pentru acest dosar până la calendele greceşti.

Pentru unii democraţi centrişti - cei mai vizibili fiind senatorul Joe Manchin şi senatoarea Kyrsten Sinema - chestiunea este este legată de suma totală, pe care doresc să o reducă, şi de finanţarea, pe care o contestă, prin creşterea taxelor asupra celor bogaţi şi multinaţionalelor.

Dar dincolo de aceste negocieri, dezbaterea se învârte în jurul filosofiei însăşi a proiectului Biden, care se presupune că va face din America secolului al XXI-lea un model de prosperitate şi stabilitate în faţa Chinei.

Pentru aceşti democraţi centrişti şi pentru întreaga tabără republicană, statul nu ar trebui să se amestece prea mult, chiar şi cu cele mai bune intenţii, în viaţa privată a americanilor.

Pentru aleşii cei mai la stânga, conduşi de senatorul Bernie Sanders, există, dimpotrivă, o necesitate urgentă de a corecta inegalităţile frapante.

Şi la mijloc, există Joe Biden care încearcă sinteza, repetând încontinuu "Sunt un capitalist", dar şi că trebuie sprijinită clasa de mijloc muncitoare.

Or, dacă democraţii controlează Congresul, majoritatea lor în Senat este atât de scurtă, încât orice defecţiune este imposibilă. Fără a mai lua în discuţie că este foarte probabil să o piardă peste un an, cu ocazia alegerilor de la jumătatea mandatului.

Pentru a complica şi mai mult lucrurile, republicanii, frecându-şi mâinile în faţa acestui război intern, vor ca democraţii să se descurce singuri, din nou cu preţul unor manevre parlamentare întortocheate, pentru a vota înainte de 18 octombrie ridicarea plafonului datoriei.

Această procedură bugetară, mult timp considerată tehnică, dar acum prizonieră clivajelor partizane, trebuie să împiedice o incapacitate de plată a Statelor Unite cu consecinţe imprevizibile. AGERPRES/(AS - editor: Alic Mîrza, editor online: Andreea Preda)