Părăsirea pieţei unice şi a uniunii vamale de către Regatul Unit la 1 ianuarie 2021 va conduce la obstacole suplimentare în calea comerţului şi a mobilităţii transfrontaliere a persoanelor şi sunt necesare ajustări atât din partea Uniunii Europene, cât şi a Regatului Unit.

Prin părăsirea UE, Regatul Unit părăseşte, de asemenea, toate acordurile internaţionale ale Uniunii, în mod automat şi prin lege.

De la 1 ianuarie 2021, întreaga legislaţie primară şi secundară a Uniunii Europene va înceta să se aplice Regatului Unit. Relaţiile acestei ţări cu Uniunea Europeană vor fi reglementate de dreptul internaţional public, inclusiv de normele Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC).

Pentru a le oferi timp cetăţenilor şi companiilor să se adapteze la noul context, a fost introdusă o perioadă de tranziţie, care se încheie la 31 decembrie. În cursul ei, Regatul Unit a continuat să aplice dreptul Uniunii Europene, dar fără a mai fi reprezentat în instituţiile UE. În paralel, echipele de negociere conduse de Michel Barnier şi David Frost au încercat să ajungă la un compromis asupra unor condiţii mai favorabile pentru relaţiile comerciale viitoare, dar fără a avea succes. Negocierile dintre Bruxelles şi Londra au intrat în impas când s-a ajuns la capitolele privind ajutoarele de stat şi pescuitul. Cu toate acestea, negocierile continuă.

Regatul Unit a respins posibilitatea amânării încheierii perioadei de tranziţie dincolo de 31 decembrie 2020, în pofida faptului că a trebuit să se concentreze pe combaterea epidemiei de COVID-19, care a consumat resurse financiare substanţiale ale guvernului.

În absenţa unui acord, viitoarea relaţie comercială dintre UE şi Regatul Unit va fi guvernată de regulile OMC şi pentru Londra există riscul unei rupturi economice brutale de blocul comunitar.

Uniunea Europeană va avea obligaţia de a aplica imediat normele şi tarifele sale vamale la frontierele cu Regatul Unit. Această obligaţie include efectuarea de verificări şi controale privind respectarea standardelor vamale, sanitare şi fitosanitare şi verificarea conformităţii cu normele UE. În pofida pregătirilor considerabile efectuate de autorităţile vamale ale statelor membre, aceste controale ar putea cauza importante întârzieri la frontiere. De asemenea, entităţile din Regatul Unit nu vor mai fi eligibile pentru granturi UE şi nu vor mai putea participa la procedurile de achiziţii publice din UE în condiţiile în vigoare în prezent.

Cetăţenii Regatului Unit nu vor mai fi cetăţeni ai Uniunii Europene. Britanicii vor fi supuşi unor controale suplimentare la frontiere atunci când vor intra pe teritoriul Uniunii Europene. Şi în această privinţă, statele membre au efectuat pregătiri considerabile în porturi şi aeroporturi pentru a se asigura că aceste controale sunt efectuate cât mai eficient posibil. Totuşi, nu pot fi excluse întârzieri inerente unor controale de acest fel.

Articolul 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede că ''orice stat membru poate hotărî, în conformitate cu normele sale constituţionale, să se retragă din Uniune''. Statul membru care decide să se retragă notifică intenţia sa Consiliului European. În baza orientărilor Consiliului European, Uniunea negociază şi încheie cu acest stat un acord care stabileşte condiţiile de retragere, ţinând seama de cadrul viitoarelor sale relaţii cu Uniunea. Acest acord se negociază în conformitate cu articolul 218 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Acesta se încheie în numele UE de către Consiliu, care hotărăşte cu majoritate calificată, după aprobarea Parlamentului European.

Dacă statul care s-a retras din Uniune depune o nouă cerere de aderare, aceasta urmează procedura normală.

În perioada de tranziţie, care se încheie la 31 decembrie, nu s-a schimbat nimic pentru cetăţenii, consumatorii, companiile, investitorii, studenţii şi cercetătorii din Uniunea Europeană şi Regatul Unit. Termenul de 1 iulie 2020 stabilit în Acordul de retragere pentru prelungirea perioadei de tranziţie a expirat fără ca o prelungire să fie aprobată de Uniunea Europeană şi de Regatul Unit în cadrul Comitetului mixt.

Pe durata perioadei de tranziţie, dreptul UE a continuat să se aplice integral, în toate domeniile de politică, Regatului Unit şi pe teritoriul acestuia, cu excepţia dispoziţiilor tratatelor şi actelor care nu aveau caracter obligatoriu pentru Regatul Unit şi pe teritoriul acestuia înainte de intrarea în vigoare a Acordului de retragere. În special, Regatul Unit a rămas în uniunea vamală a UE şi în piaţa unică cu toate cele patru libertăţi (circulaţia mărfurilor, a capitalului, a persoanelor şi a serviciilor) şi toate politicile UE aplicabile.

Pe tot parcursul perioadei de tranziţie, toate instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii Europene şi-au păstrat competenţele conferite de dreptul UE în ceea ce priveşte Regatul Unit şi persoanele fizice şi juridice rezidente sau stabilite în Regatul Unit. Regatul Unit a continuat să participe la programele UE şi să contribuie la bugetul Uniunii pentru perioada 2014-2020. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi-a menţinut competenţa în privinţa Regatului Unit în perioada de tranziţie. Acest lucru este valabil şi în ceea ce priveşte interpretarea şi punerea în aplicare a acordului de retragere.

De asemenea, Regatul Unit a continuat să aplice politicile UE în domeniul justiţiei şi afacerilor interne, inclusiv mandatul european de arestare. Politica externă şi de securitate comună a UE s-a aplicat Regatului Unit în perioada de tranziţie, iar Regatul Unit a trebuit să pună în aplicare regimurile de sancţiuni ale UE şi să sprijine declaraţiile şi poziţiile UE în ţările terţe şi organizaţiile internaţionale. AGERPRES/(AS - autor: Tudor Martalogu, editor: Mariana Ionescu, editor online: Gabriela Badea)