Trei lideri din grupul de la Vişegrad şi-au exprimat joi reticenţa faţă de propunerea de reformă a sistemului de azil prezentată miercuri de Comisia Europeană, premierul ungar Viktor Orban afirmând că propunerea nu constituie ''un progres major'', transmit AFP şi Reuters.

''Abordarea de bază este totuşi neschimbată, nu există un progres major'', a spus şeful executivului ungar, după o întrevedere cu preşedinta Comisiei Europene alături de omologii lui polonez şi ceh. El a reamintit poziţia Budapestei de ''stopare a imigraţiei''.

Ţările din grupul de la Vişegrad (Polonia, Republica Cehă, Ungaria şi Slovacia), ce refuză să primească migranţi, au respins cu vehemenţă precedentul plan al Uniunii Europene vizând repartizarea imigranţilor, în statele membre, pe baza unor cote obligatorii.

Acest nou ''Pact european privind migraţia şi azilul'' prevede că ţările care nu doresc să preia solicitanţi de azil vor trebui să participe la repatrierea celor ale căror cereri de azi sunt respinse sau să-şi aducă alte contribuţii, cum ar fi de exemplu participarea la construcţia unor tabere de refugiaţi.

''Tonul propunerii este mai bun'', a recunoscut Viktor Orban într-o conferinţă de presă comună cu omologii lui polonez şi ceh, însă el şi-a exprimat regretul că în final este vorba despre ''aceeaşi abordare'' din partea Comisiei, bazată pe ''gestionarea migraţiei şi nu pe stoparea migranţilor''.

''Noi (Grupul de la Vişegrad) ne păstrăm poziţia insistând pe un control al frontierelor cât mai riguros şi eficace posibil. Astăzi ne-am prezentat poziţiile iniţiale asupra propunerilor actuale. Suntem deschişi pentru a susţine diverse formule, dar nu ne vom abandona principiile'', a subliniat, la rândul său, premierul polonez Mateusz Morawiecki.

Comisia Europeană a propus miercuri o reformă a sistemului de azil al Uniunii Europene pentru migranţi, care nu prevede cote obligatorii de refugiaţi, dar introduce în schimb un mecanism de ''solidaritate obligatorie'' între statele membre ale UE care va fi activat atunci când una dintre acestea se află sub ''presiune'' sau într-o situaţie de ''urgenţă''.

La cinci ani după valul migrator din 2015, noul ''Pact european privind migraţia şi azilul'' prevede că statele membre ce nu doresc să preia solicitanţi de azil vor trebui să participe la repatrierea celor ale căror cereri de azi sunt respinse sau să-şi aducă alte contribuţii, cum ar fi de exemplu participarea la construcţia unor tabere de refugiaţi.

Această soluţie, descrisă de preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, drept un echilibru ''just şi rezonabil'' între ''responsabilitate şi solidaritate'' între statele UE, are în vedere să convingă ţările care au refuzat cotele obligatorii de refugiaţi, în special cele membre ale Grupului de la Vişegrad şi Austria, al cărei cancelar Sebastian Kurz a reafirmat marţi că o repartizare a migranţilor între statele UE ''nu funcţionează''. Se trag astfel şi învăţămintele eşecului soluţiei cotelor de refugiaţi decise în 2016.

În esenţă, noul pact revizuieşte principiul din ''Regulamentele Dublin'' conform căruia prima ţară din UE unde ajunge un migrant extracomunitar este responsabilă cu soluţionarea cererii sale de azil, schimbare cerută în special de ţările aflate în prima linie a sosirii migranţilor, precum Grecia sau Italia.

Conform noii propuneri a Comisiei Europene, ţara care va examina cererea de azil va fi aceea unde migrantul are o rudă sau unde a muncit ori a studiat. În celelalte cazuri, prima ţară de sosire va rămâne în continuare responsabilă cu soluţionarea acestei cereri, dar aceasta poate solicita Comisiei Europene în cazul unei presiuni migratorii activarea unui ''mecanism de solidaritate obligatorie''.

Odată ce Comisia aprobă activarea acestui mecanism, ea decide şi numărul migranţilor care ar trebui preluaţi de celelalte state membre din ţara aflată sub presiune şi toate ţările vor trebui să-şi aducă o contribuţie în funcţie de forţa lor economică şi de populaţie, iar pentru fiecare migrant adult primit statele membre vor primi din bugetul comunitar 10.000 de euro.

Mai departe, statele UE vor putea opta între primirea unor solicitanţi de azil, o contribuţie la construcţia de tabere de refugiaţi sau finanţarea repatrierii celor fără drept de azil, aceştia din urmă fiind în principal migranţii economici care şi-au părăsit ţara nu din cauza vreunui război, ci pentru o viaţă mai bună în UE, cum este de exemplu cazul marocanilor sau al tunisienilor. AGERPRES/(AS - autor: Tudor Martalogu, editor: Mariana Ionescu, editor online: Gabriela Badea)