La 26 iunie 1945, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, când ţările erau în ruină şi omenirea năzuia la pace, reprezentanţi din 51 de state s-au reunit la San Francisco pentru a semna un document, Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite, cuprinzând principiile fundamentale pe care urmau să se bazeze relaţiile internaţionale din acel punct înainte, de la egalitatea suverană a statelor la interzicerea folosirii forţei în aceste relaţii.

Astăzi, după 75 de ani şi o lungă serie de alte conflicte - deşi de mai mică anvergură decât al doilea război mondial - şi calamităţi de altă natură care au afectat evoluţia umanităţii, Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) urmăreşte în continuare construirea "lumii mai bune" la care aspirau fondatorii săi, prin implicarea sa în operaţiuni de menţinere a păcii şi securităţii pe plan internaţional, promovarea dezvoltării şi furnizarea de asistenţă umanitară, garantarea dreptului internaţional, protejarea drepturilor omului şi promovarea democraţiei şi susţinerea eforturilor de combatere a schimbărilor climatice.

În acest demers, Organizaţia şi-a propus un set de 17 obiective, aşa-zisele Obiective de Dezvoltare Durabilă (SDG), aflate în centrul Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă, o agendă de acţiune ambiţioasă în vederea eradicării sărăciei extreme, combaterii inegalităţilor şi a injustiţiei şi protejării planetei până în 2030.

Aceste obiective sunt prezentate de ONU drept o chemare la acţiune a tuturor statelor - sărace, bogate şi cu venituri medii - pentru promovarea prosperităţii în paralel cu protejarea planetei şi cu recunoaşterea faptului că strategiile de eradicare a sărăciei trebuie însoţite de strategii de creştere economică şi de reglementarea unei vaste game de nevoi sociale ca educaţia, sănătatea, protecţia socială, oportunităţile de muncă, precum şi de măsuri de combatere a schimbărilor climatice şi de protecţie a mediului. În paralel, sunt evidenţiate şi unele din principalele provocări care rămân în calea acestor obiective.

Obiectivul nr. 4: Educaţie de calitate

Cu toate că educaţia are o contribuţie-cheie la ieşirea din sărăcie şi în ultimul deceniu s-au făcut progrese majore în direcţia îmbunătăţirii accesului la învăţământ şi şcolarizare la toate nivelurile, îndeosebi pentru fete, în anul 2018 circa 260 de milioane de copii de vârstă şcolară încă nu erau şcolarizaţi, adică aproape o cincime din populaţia globală din această categorie de vârstă. Peste jumătate din totalul copiilor şi adolescenţilor din toată lumea - 617 milioane - nu îndeplinesc standardele minime de aptitudini de citit şi socotit, notează ONU.

În cifre, 57 de milioane de copii de vârstă şcolară nu merg la şcoala primară, iar peste jumătate dintre copiii neşcolarizaţi sunt în Africa subsahariană, 50% dintre copiii de vârste la care ar trebui să meargă la şcoala primară şi nu pot face acest lucru trăind în zone de conflict.

În acest context, în acest an, în contextul pandemiei de COVID-19, majoritatea ţărilor au anunţat închiderea temporară a şcolilor, ceea ce a afectat peste 91% din elevii din întreaga lume. La începutul lui aprilie a.c., circa 1,6 miliarde de copii şi tineri din întreaga lume nu puteau merge la şcoală. Iar aproape 369 de milioane de copii care depind de mâncarea primită la şcoală au fost nevoiţi să caute alte surse pentru asigurarea hranei zilnice.

Este pentru prima dată când un număr atât de mare de copii au fost nevoiţi să lipsească de la şcoală în acelaşi timp, ceea ce a suspendat practic procesul de învăţare, dar şi traiul cotidian, în special pentru cei mai vulnerabili şi marginalizaţi. Pandemia are consecinţe cu rază lungă de acţiune care pot pune în pericol progresele obţinute cu greu în creşterea nivelului de educaţie pe plan global.

ONU vizează ca până în 2030 toate fetele şi toţi băieţii să poată finaliza un ciclu de învăţământ primar şi secundar complet gratuit, echitabil şi de calitate şi să aibă acces la asistenţă şi educaţie preşcolară, toate femeile şi toţi bărbaţii să aibă acces egal la învăţământ tehnic, vocaţional şi terţiar de calitate şi accesibil, să crească "substanţial" numărul tinerilor şi adulţilor care dispun de aptitudini relevante de angajare şi antreprenoriat şi să fie eliminate toate disparităţile de gen din educaţie, dar şi cele privind persoanele cu dizabilităţi şi aflate în situaţii vulnerabile.

Este important în acest scop să crească substanţial numărul de cadre didactice calificate, inclusiv prin cooperare internaţională pentru pregătirea de profesori în state în curs de dezvoltare, notează ONU.AGERPRES/(autor: Mihaela Toth, editor Mariana Ionescu, editor online: Simona Aruştei)