Anul 2019 a fost marcat de începerea unui nou ciclu instituţional la nivelul Uniunii Europene, având loc schimbări în principalele instituţii - Consiliul European, Parlamentul European, Comisia Europeană şi Banca Centrală Europeană. După alegerile europarlamentare din 23-26 mai, atenţia la Bruxelles şi în capitalele statelor membre s-a concentrat pe desemnarea conducerilor instituţiilor UE pentru următorii cinci ani.

La 2 iulie, după un summit întins pe durata a trei zile, liderii ţărilor membre au anunţat titularii a patru funcţii de top: preşedinţii Comisiei Europene şi Consiliului European (Ursula von der Leyen şi Charles Michel), preşedintele BCE (Christine Lagarde) şi Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe şi politică de securitate (Josep Borrell Fontelles). A doua zi, Parlamentul European şi-a ales preşedintele, în persoana lui David Sassoli.

Indubitabil, marea surpriză a constituit-o anunţul privind desemnarea Ursulei von der Leyen de către Consiliul European în funcţia de preşedinte al Comisiei Europene. Von der Leyen nici nu fusese Spitzenkandidat - ''cap de listă'' la alegerile europene, rol deţinut de Manfred Weber, liderul grupului europarlamentar al Partidului Popular European -, nici nu fusese menţionată anterior ca posibilă pretendentă la funcţia de preşedinte al executivului comunitar. Nominalizarea sa a fost aprobată de Parlamentul European pe 16 iulie, dar cu o diferenţă de numai nouă voturi.

În consecinţă, Partidul Popular European (PPE), care a obţinut 182 de mandate în urma alegerilor europene din luna mai, deţine preşedinţia Comisiei Europene până în 2024, funcţie asigurată fără întrerupere începând din anul 2004 de un reprezentant al PPE (două mandate Jose Manuel Barroso şi un mandat Jean-Claude Juncker). Întrucât Christine Lagarde, noul preşedinte al BCE, provine tot din rândurile PPE, această familie politică rămâne cea mai influentă la nivel european, ţinând totuşi cont şi de faptul că a ''pierdut'' 35 de mandate europarlamentare faţă de alegerile din 2014.

În cursul negocierilor din primăvara acestui an, socialiştii europeni păreau să aibă şansa de a obţine preşedinţia Comisiei Europene, un acord iniţial între Franţa, Germania, Olanda şi Spania fiind convenit în marja Summitului G20 de la Osaka, din luna iunie. În cele din urmă, acest compromis a căzut, în special ca urmare a opoziţiei unor state membre din Europa Centrală şi de Est.

Socialiştii, care au acum 154 de mandate europarlamentare, au obţinut poziţia de şef al diplomaţiei UE, în persoana lui Josep Borrell Fontelles, dar şi pe cea de preşedinte al Parlamentului European, prin David Sassoli. Parlamentul European a dat curs recomandării Consiliului European ca socialiştii să-şi asume conducerea PE pentru primii doi ani şi jumătate din legislatură, după care preşedinte al Parlamentului European va deveni un reprezentant al PPE.

Grupul centrist-liberal Renew Europe (format pe scheletul fostului grup ALDE), cu 108 mandate europarlamentare în urma alegerilor din mai, a obţinut un post - Charles Michel în funcţia de preşedinte al Consiliului European. Spre deosebire de celelalte funcţii de conducere ale principalelor instituţii ale UE, acesta nu necesită aprobarea Parlamentului European, Michel fiind confirmat direct de liderii statelor membre.

În ceea ce-i priveşte, Verzii au înregistrat o creştere de vizibilitate în interiorul Parlamentului European, unde au în prezent al patrulea grup politic ca mărime, cu 74 de membri. Această performanţă nu s-a tradus însă şi într-o sporire a influenţei Verzilor în desemnarea titularilor principalelor funcţii la nivelul UE.

Majoritatea eurodeputaţilor naţionalişti şi extremişti de dreapta se regăsesc în grupul Identitate şi Democraţie (ID), al cincilea ca mărime cu cei 73 de membri ai săi. Din acest grup fac parte, printre altele, partidele Liga (Italia), AfD (Germania), Rassemblement national (Franţa), Vlaams Belang (Belgia) şi FPOe (Austria).

Grupul Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni (ECR) a coborât după alegerile europene pe poziţia a şasea în Parlamentul European, având 62 de membri, fiind urmat de grupul Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică (GUE/NGL), cu 41 de eurodeputaţi.

Un număr de 54 de eurodeputaţi sunt neafiliaţi la vreun grup europarlamentar. Printre aceştia se află membri ai Partidului Brexit, conduşi de Nigel Farage, şi ai partidului anti-sistem italian Mişcarea 5 Stele.

Tranziţia de la Comisia Juncker către Comisia Von der Leyen nu a fost una lipsită de probleme. După cum era de aşteptat, Parlamentul European a arătat că procedura de audiere a comisarilor europeni desemnaţi nu este o simplă formalitate. Astfel, mandatul Comisiei Von der Leyen trebuia să înceapă la 1 noiembrie, dar a fost amânat cu o lună din cauza respingerii a trei candidaţi (Sylvie Goulard, Rovana Plumb şi Laszlo Trocsanyi) la postul de comisar european de către eurodeputaţi.

La 27 noiembrie, noua Comisie Europeană, condusă de Ursula von der Leyen, a fost aprobată cu o largă majoritate de Parlamentul European, reunit în sesiune plenară la Strasbourg. Executivul comunitar, al cărui mandat a început la 1 decembrie 2019 şi se va încheia la 31 octombrie 2024, a fost învestit cu 461 voturi pentru, 157 voturi împotrivă şi 89 abţineri.

Comisia Von der Leyen, formată din 12 femei (faţă de nouă femei în Comisia Juncker) şi 15 bărbaţi, are trei vicepreşedinţi executivi (Frans Timmermans, Margrethe Vestager şi Valdis Dombrovkis) şi alţi cinci vicepreşedinţi (Josep Borrell Fontelles - care este şi Înalt Reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politică de securitate, Maros Sefcovic, Vera Jourova, Dubravka Suica şi Margaritis Schinas).

Colegiul comisarilor europeni îi mai cuprinde pe Thierry Breton, Helena Dalli, Elisa Ferreira, Mariya Gabriel, Paolo Gentiloni, Johannes Hahn, Phil Hogan, Ylva Johansson, Stella Kyriakides, Janez Lenarcic, Didier Reynders, Nicolas Schmit, Kadri Simson, Virginijus Sinkevicius, Jutta Urpilainen, Adina Vălean, Oliver Varhelyi şi Janusz Wojciechowski.

Mandatul noii Comisii Europene se anunţă unul plin de provocări, cele mai importante dintre acestea fiind bugetul UE pentru cadrul financiar multianual 2021-2027, gestionarea imigraţiei, limitarea efectelor schimbărilor climatice, securitatea europeană şi, nu în ultimul rând, apărarea valorilor fundamentale europene. De altfel, unele dintre acestea au fost evidenţiate de Ursula von der Leyen în discursul rostit în plenul Parlamentului European pe 27 noiembrie, când a prezentat obiectivele şi priorităţile noii Comisii Europene.

Von der Leyen a promis ''transformarea care va atinge fiecare parte a societăţii şi a economiei noastre'', în timpul mandatului de cinci ani al noului executiv comunitar. ''Şi vom face acest lucru pentru că este ceea ce e corect, nu pentru că va fi uşor. Suntem pregătiţi, Europa este pregătită. Mesajul meu este simplu: să ne apucăm de lucru'', a spus Ursula von der Leyen în faţa eurodeputaţilor.

Ea a subliniat că statul de drept trebuie să fie respectat oriunde în interiorul blocului comunitar şi că nu mai poate fi acordat vreun răgaz guvernelor naţionaliste din Polonia şi Ungaria aflate în dezacord cu Bruxellesul în privinţa respectării standardelor democratice.

Pe de altă parte, Ursula von der Leyen a avertizat că Uniunea Europeană trebuie să-şi reformeze sistemul de azil şi să-şi consolideze frontierele externe. ''Migraţia nu va pleca nicăieri, ea va rămâne cu noi. Este o tragedie că o mamă din Vietnam primeşte un mesaj de la fiica sa, din Europa, că nu are spaţiu pentru a respira'', a afirmat Ursula von der Leyen, cu referire la cazul celor 39 de migranţi găsiţi morţi, în luna octombrie, într-un camion frigorific în apropiere de Londra.

Nu în ultimul rând, şefa executivului UE s-a angajat să lucreze îndeaproape cu Regatul Unit pentru coordonarea ieşirii acestei ţări din Uniunea Europeană. ''Ştim cu toţi că un membru al familiei noastre intenţionează să părăsească uniunea noastră. Voi fi mereu o susţinătoare a rămânerii Regatului unit în UE. În pofida Brexitului, punţile şi prietenia între popoarele noastre nu pot fi rupte'', a accentuat Von der Leyen. AGERPRES/(AS - autor: Tudor Martalogu, editor: Mariana Ionescu, editor online: Simona Aruştei)