Marele plan al preşedintelui francez Emmanuel Macron pentru alegerile europarlamentare poate a eşuat, dar spiritul său încă este viu. Şeful statului francez a dorit ca alegătorii din Uniunea Europeană să aibă două voturi la scrutinul european - unul pentru desemnarea unui eurodeputat din circumscripţia sa regională sau naţională, iar celălalt pentru o listă transnaţională de candidaţi din întreaga UE.

Acest lucru nu se întâmplă, cel puţin la alegerile din 23-26 mai 2019, dar asta nu a oprit partidele să-şi includă pe listele naţionale candidaţi din alte ţări.

Libertatea de mişcare le acordă cetăţenilor UE nu numai dreptul de a trăi şi a lucra oriunde în interiorul blocului comunitar, ci le permite acestora şi să candideze la alegerile europene în oricare alt stat membru, cu condiţia acela să fie singurul stat membru în care candidează, şi să îndeplinească anumite cerinţe, precum cele privind rezidenţa.

În legislatura 2014-2019, doar patru membri ai Parlamentului European au fost aleşi în afara propriei ţări, dar numărul ar putea creşte după scrutinul din 23-26 mai, unde cel puţin 20 de candidaţi participă pe liste ale partidelor din alt stat membru.

Sandro Gozi, fost subsecretar de stat pentru afaceri europene în guvernul italian condus de Matteo Renzi, şi Chrysoula Zacharopoulou, un medic greco-francez, au fost incluşi pe lista de candidaţi a partidului lui Macron, La République en Marche (LREM).

Zacharopoulou, care lucrează în Franţa, a spus după un recent miting al LREM desfăşurat la Paris că, atunci când tratează pacienţi, ei o ''văd ca pe un medic, nu ca pe o persoană cu accent străin''. ''Aşadar, de ce nu aş fi un candidat credibil în Franţa?", a explicat ea.

Atunci când a fost întrebat despre motivele pentru care candidează în Franţa, Sandro Gozi a răspuns că o eventuală participare a sa drept candidat în Italia ''nu ar fi reprezentat această nevoie de transnaţionalitate precum o poate reprezenta un italian care candidează în Franţa''.

"Uneori cu mici exemple putem face mari schimbări, dar avem nevoie de femei şi bărbaţi care pot reprezenta această schimbare şi eu cred că noi reprezentăm această schimbare fundamentală. Nu vom avea niciodată o democraţie europeană reală dacă nu avem mişcări transnaţionale, dacă nu depăşim graniţele'', a argumentat Gozi.

Francezul Nicolas Barnier - fiul negociatorului-şef al UE pentru Brexit, Michel Barnier - se află pe lista de candidaţi a partidului belgian Mişcarea Reformatoare (liberalii francofoni), formaţiunea din care face parte şi premierul Belgiei, Charles Michel.

"Consideră că această inovaţie este modernă şi în perfectă concordanţă cu esenţa a ceea ce înseamnă alegerile europene'', le-a declarat el unor jurnalişti francezi.

Barnier junior nu este singurul candidat străin de pe lista unui partid belgian. Olandeza Neelie Kroes, fost comisar european, este implicată în campania electorală a liberalilor flamanzi (Open VLD). Kroes este un aşa-numit ''list-pusher'' - un candidat cu rolul de a atrage atenţia şi de a veni cu un plus de credibilitate la campania partidului, dar care nu se află pe poziţiile eligibile.

Kroes a declarat pentru politico.eu că partidul său liberal din Olanda - VVD, al premierului Mark Rutte - nu i-a solicitat să candideze în scrutinul europarlamentar. În schimb, ea a fost abordată de liderul Open VLD, fostul premier belgian Guy Verhofstadt, "un politician foarte respectat, care ştie pentru ce luptă în politică şi Europa".

Fostul ministru grec al finanţelor Yanis Varoufakis candidează în Germania, ţara cu al cărei guvern el a avut numeroase diferende în timpul crizei datoriei greceşti.

Partidul lui Varoufakis, Mişcarea pentru Democraţie 2025 (DiEM25), nu este creditat cu mari şanse de sondajele de opinie, aşadar este improbabil ca el să obţină un mandat de europarlamentar.

Într-o declaraţie, Yanis Varoufakis a explicat că el candidează pe o listă în Germania "pentru a simboliza că nu există nicio luptă între nord şi sud, între germani şi greci; singura ciocnire este între politica progresistă şi cea autoritaristă, oriunde ar avea loc''.

El a adăugat că această măsură simbolică este consolidată atât de faptul că el conduce lista germană a DiEM25 pentru alegerile europarlamentare, cât şi de faptul că va conduce partidul MeRA25 la alegerile parlamentare din Grecia din acest an.

Iurie Leancă este unul dintre numeroşii candidaţi cu dublă cetăţenie de la alegerile europene, dar ceea ce face candidatura sa neobişnuită este îndelungata sa carieră în afara Uniunii Europene.

Leancă, care se află pe lista partidului PRO România, al fostului premier român Victor Ponta, este la rândul său un fost prim-ministru - el a condus guvernul Republicii Moldova în perioada 2013 - 2015. Ca mulţi alţi conaţionali de-ai săi, el deţine şi cetăţenia română.

Într-un interviu acordat politico.eu, Iurie Leancă a mărturisit că cea mai mare provocare a sa este să garanteze că UE se extinde către est. El şi-a exprimat speranţa că ţara sa va avea cândva propriii eurodeputaţi. Republica Moldova şi România 'împărtăşesc aceeaşi cultură, aceeaşi limbă, aceeaşi istorie şi sper că şi acelaşi viitor'', a spus el.AGERPRES/(AS - autor: Tudor Martalogu, editor: Mariana Ionescu, editor online: Adrian Dădârlat)