Femeile s-au aflat în centrul efortului de război în timpul primei conflagraţii mondiale în toate ţările beligerante, implicare care a contribuit la emanciparea lor, într-un ritm mai mult sau mai puţin rapid, în funcţie de ţară, notează AFP.

La 7 august 1914, preşedintele consiliului francez (premier) Rene Viviani, care se aştepta atunci ca războiul să fie unul scurt, le îndemna pe femeile din zonele rurale să ia locul "pe câmp celor aflaţi pe câmpul de luptă". Era vremea recoltei, care nu avea voie să fie irosită.

Dar conflictul s-a prelungit, iar atât în Franţa, cât şi în Germania, multe femei au fost nevoite să se ocupe singure de exploatările agricole, luând uneori locul şi cailor rechiziţionaţi. Potrivit istoricului Benjamin Ziemann, 44% din fermele bavareze erau gestionate de femei, în 1916.

În întreaga Europă, femeile i-au înlocuit pe bărbaţii plecaţi pe front în meserii considerate până atunci exclusiv masculine: vatmaniţe, barmaniţe, funcţionare la poştă sau la bănci, profesoare la şcoli de băieţi, dar şi distribuitoare de cărbuni.

Începând din 1915, industriile reconvertite în industrii militare au făcut apel la rândul lor la femei, în Europa, iar apoi şi în SUA, care au intrat în război în 1917.

Lucrătoarele din uzinele de armament - numite 'munitionnettes' în Franţa, un fel de "muniţioniste" - au devenit "simbolul pătrunderii femeilor într-un sector masculin", a subliniat istorica Francoise Thebaud, autoarea cărţii "Femeile în vremea războiului din 1914".

Circa 400.000 de femei lucrau în uzinele de război din Franţa la începutul lui 1918, un sfert din mâna de lucru din sector.

Mâna de lucru feminină din comerţ şi industrie de la sfârşitul lui 2017 din Franţa era cu 20% mai numeroasă comparativ cu nivelul de dinainte de război, conform Ministerului Muncii de la Paris. În Marea Britanie - unde înainte de război nu era bine văzut ca femeile măritate să lucreze, indiferent de domeniu - această creştere a fost şi mai puternică, de circa 50%.

"Franţuzoaicele lucrau deja în mare măsură dinainte de 1914, 7,7 milioane de femei fiind recenzate ca active, adică 36% din populaţia activă, mult mai mult decât în Marea Britanie sau Germania", a menţionat Francoise Thebaud. Acestea proveneau cu precădere din clasele populare, dar războiul a favorizat intrarea pe piaţa muncii a femeilor din medii mai înstărite.

Multe femei au ajuns şi pe front, ca infirmiere, sau, în Marea Britanie, începând din 1917, ca personal auxiliar din armată - şoferiţe de camion sau ambulanţă, bucătărese, mecanici etc.

În 1918, peste tot femeile au fost rugate să se întoarcă la căminele lor şi să-şi reia activităţile anterioare. Schimbarea fusese însă declanşată: în anii următori, ele au revenit pe piaţa muncii, iar "feminizarea" mâinii de lucru din întreprinderi, a sectorului terţiar şi a profesiilor liberale s-a confirmat. Această evoluţie a fost însoţită, pe alocuri, şi de o afirmare a drepturilor femeilor, cu o viteză inegală, în funcţie de ţară.

În SUA, lupta feministă a continuat pe parcursul războiului. În schimb, militantele franceze, britanice sau germane au pus aceste revendicări temporar în plan secund.

Britanicele, nemţoaicele şi americancele au obţinut dreptul de vot după încheierea războiului. În schimb, franţuzoaicele şi italiencele au trebuit să aştepte până la finele celui de-al doilea război mondial.

Reîntâlnirea cu soţii sau fiii scăpaţi din Marele Război - şi de multe ori întorşi acasă răniţi, mutilaţi sau traumatizaţi - a fost dificilă în unele cazuri, dar de multe ori una fericită, relevă mărturiile culese de publicaţiile feminine care au prosperat după război, a scris Dominique Fouchard, autoarea volumului 'Le Poids de la guerre' ("Greutatea războiului").

Într-o Franţă cu peste 1,3 milioane de soldaţi ucişi în lupte şi 600.000 de văduve de război, Primul Război Mondial a fost urmat de o "obsesie a natalităţii", femeilor revenindu-le misiunea de a repopula ţara, a mai consemnat Francoise Thebaud. O lege promulgată în 1920 a interzis orice informaţii privind contracepţia şi avortul, care au fost legalizate abia în 1967, respectiv 1975.AGERPRES/(AS - autor: Mihaela Toth, editor: Mariana Ionescu, editor online: Anda Badea)

Citeşte şi:

CENTENARUL ARMISTIŢIULUI Primul Război Mondial în cifre

CENTENARUL ARMISTIŢIULUI "Marele război" - un dezastru care a modelat secolul XX

CENTENARUL ARMISTIŢIULUI Ultimele zile ale Primului Război Mondial, prima zi de armistiţiu

CENTENARUL ARMISTIŢIULUI Primul Război Mondial, 52 de săptămâni de încleştări de forţe

CENTENARUL ARMISTIŢIULUI La Paris urmează să fie lansat Forumul Păcii, pentru dezvoltarea cooperării la nivel internaţional

CENTENARUL ARMISTIŢIULUI Peste 60 de lideri din toată lumea se reunesc la Paris