Primul Război Mondial a fost o uriaşă încleştare de forţe al cărei rezultat s-a jucat pe frontul occidental, în Franţa şi Belgia, unde s-au desfăşurat cele mai aprige bătălii, deşi conflictul a provocat milioane de morţi şi pe celelalte fronturi europene - Rusia, Balcani, Italia - şi s-a extins rapid pe toate continentele: dominioanele britanice au fost rapid mobilizate, Africa colonială a devenit teatru de luptă, la fel ca Asia, unde Japonia a ocupat concesiuni germane din august 1914, notează AFP.

Intrarea în război a Statelor Unite - tardivă, dar decisivă - a antrenat-o, în 1917, şi pe cea a mai multor state din America Latină. Orientul Mijlociu, unde s-au derulat timp de patru ani numeroase confruntări sângeroase, a fost complet redesenat de conflict. Dar miza decisivă a reprezentat-o aproape pe tot parcursul războiului frontul de vest. Aici, pe o linie de peste 700 kilometri între Marea Nordului şi Elveţia, au fost mobilizaţi cei mai mulţi combatanţi şi au avut loc marile bătălii epice ale primei conflagraţii mondiale, soldate cu alaiuri stupefiante de victime.

Cum au reuşit să reziste soldaţii, care trăiau într-o mizerie îngrozitoare? Fără îndoială, la mijloc au fost disciplina militară, efectul de grup, presiunea civililor, dar, desigur, şi un pregnant patriotism, greu de înţeles astăzi.

Ostilităţile au debutat fulgerător. În august 1914, francezii încearcă zadarnic să spargă dispozitivul german în centrul său, în regiunea Lorena, în timp ce forţele germane traversează cu succes Belgia, forţează armata franceză şi iau cu asalt Parisul părăsit de locuitori şi de guvern, repliat din septembrie la Bordeaux. Pământul este îmbibat cu sânge: 27.000 de soldaţi francezi au murit sâmbătă, 22 august, ziua cea mai sângeroasă din toată istoria forţelor armate franceze.

În septembrie, în bătălia de pe Marna, mareşalul Joseph Joffre reuşeşte să blocheze - printr-o vastă ciocnire frontală soldată cu o jumătate de milion de victime - trupele germane conduse de Helmut von Moltke, împingându-le spre nord. Fără această bătălie, războiul s-ar fi putut încheia în câteva săptămâni - cu victoria Germaniei.

Amploarea pierderilor interzice orice compromis, violenţa bombardamentelor îi obligă pe combatanţi să se îngroape în tranşee şi se instalează un război de uzură - scenariu care nu a fost prevăzut de niciun strateg şi în care tentativele de străpungere a liniilor inamice ale ambelor tabere, care ar putea fi descrise uneori drept "măceluri", nu au dus la niciun rezultat real înainte de 1918.

Între timp, frontul de est, mai puţin populat, nu era la fel de blocat - fiind, de altfel, imposibil să se sape tranşee în nişte spaţii atât de vaste -, iar războiul a rămas unul de mişcare.

În faţa încercărilor otomanilor şi Germaniei de a izola Rusia blocând strâmtorile, aceasta din urmă a lansat o ofensivă de amploare asupra Prusiei de est, încheiată în septembrie 1914 cu două înfrângeri grele, la Tannenberg şi Lacurile Mazuriene. Confruntarea dintre ruşi şi germani, începută în timpul imperiului ţarist în plină dezintegrare şi în scurt timp doborât de revoluţie, s-a încheiat cu umilitoarea pace de la Brest-Litovsk, semnată în martie 1918 de noul guvern bolşevic cu puterile centrale. Noua Rusie pierde teritoriile occidentale şi 30% din populaţie.

Momente memorabile ale Marelui Război

În primăvara lui 2015, expediţia aliată de la Dardanele se soldează cu o înfrângere zdrobitoare în faţa imperiului otoman. A fost o experienţă dură dar de neuitat pentru mulţi tineri australieni şi neozeelandezi înrolaţi în forţele Antantei, a căror identitate naţională s-a consolidat în aceste lupte disperate.

În schimb, ruşii i-au învins pe otomani în Caucaz şi Armenia, confruntări în urma cărora sute de mii de armeni au fost masacraţi de otomani (Turcia modernă urma să se nască abia în 1923), care i-au acuzat de susţinerea inamicului.

Tot în 1915, pe frontul de vest, armata franceză lansează, fără rezultate, ofensive la Artois şi Champagne, unde combatanţii experimentează războiul modern, în care mitralierele şi artileria nu lasă nicio şansă infanteriştilor. La Ypres, în Belgia, germanii folosesc în premieră gazul de luptă, declanşând un val de proteste pe plan mondial.

1916 este anul bătăliei de la Verdun, soldată cu peste 800.000 de morţi şi răniţi, în rândul forţelor germane şi franceze. Cea mai mare bătălie a războiului a fost însă cea de pe Somme, în care forţele franceze şi britanice au încercat să rupă liniile germane - 1,2 milioane de victime.

Între timp, în Orientul Mijlociu, britanicii, care alternaseră până atunci succese şi eşecuri, au declanşat revolta arabilor, cărora le promiseseră independenţa. A fost epopeea lui Lawrence al Arabiei. Dar în paralel Londra şi Parisul împărţiseră deja regiunea, prin acordurile Sykes-Picot, semnate în mai 1916.

Bulgaria, Imperiul otoman şi Austro-Ungaria capitulează rând pe rând în 1918, după o serie de înfrângeri severe. La 11 noiembrie 1918, armistiţiul semnat la Rethondes (Compiegne) de germani a parafat victoria aliaţilor. Totuşi, din Polonia până în Turcia, trecând prin Rusia, pradă războiului civil, va mai fi nevoie de ani întregi de conflicte regionale brutale ca Marele Război să se încheie cu adevărat.AGERPRES/(AS - autor: Mihaela Toth, editor: Mariana Ionescu, editor online: Anda Badea)

Citeşte şi:

CENTENARUL ARMISTIŢIULUI Primul Război Mondial în cifre

CENTENARUL ARMISTIŢIULUI Cum a contribuit Marele Război la emanciparea femeilor

CENTENARUL ARMISTIŢIULUI "Marele război" - un dezastru care a modelat secolul XX

CENTENARUL ARMISTIŢIULUI Ultimele zile ale Primului Război Mondial, prima zi de armistiţiu

CENTENARUL ARMISTIŢIULUI La Paris urmează să fie lansat Forumul Păcii, pentru dezvoltarea cooperării la nivel internaţional

CENTENARUL ARMISTIŢIULUI Peste 60 de lideri din toată lumea se reunesc la Paris