Un nou referendum privind apartenenţa Regatului Unit la Uniunea Europeană ar submina obiectivul obţinerii independenţei Scoţiei, a afirmat miercuri Pete Wishart, membru al parlamentului britanic din partea Partidului Naţional Scoţian (SNP), transmite Reuters.

Într-un editorial publicat de cotidianul scoţian The National, Pete Wishart a spus că sprijinirea unui referendum 'de confirmare' ar putea afecta negativ obiectivul SNP privind secesiunea Scoţiei de restul Regatului Unit prin faptul că ar invita la comparaţii.

Până acum, SNP a fost unul dintre cele mai unite partide cu privire la dosarul Brexit, sprijinind apartenenţa Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord la piaţa unică şi uniunea vamală europene.

În referendumul din iunie 2016 privind apartenenţa la UE, o majoritate a alegătorilor din Scoţia şi din Irlanda de Nord au votat pentru rămânerea Regatului Unit în interiorul blocului comunitar, în timp ce Anglia şi Ţara Galilor s-au pronunţat majoritar pentru ieşirea din Uniunea Europeană.

Premierul britanic Theresa May a exclus ideea unui al doilea referendum, în timp ce Partidul Laburist (opoziţie), în care există divizări pe acest subiect, a ezitat să se pronunţe.

Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord urmează să părăsească UE la finalul lui martie 2019. Uniunea Europeană susţine să nu fie creată o 'frontieră dură' între provincia britanică Irlanda de Nord şi Republica Irlanda, astfel încât Irlanda de Nord să rămână în uniunea vamală şi în piaţa unică europeană. Această variantă ar crea însă o divizare între Irlanda de Nord şi restul Regatului Unit, lucru inacceptabil pentru Londra, care consideră că astfel s-ar compromite integritatea teritorială a ţării.

Lidera Partidului Naţional Scoţian, Nicola Sturgeon, care este şi şefa guvernului delegat al Scoţiei, a susţinut constant că Scoţia şi alte entităţi componente ale Marii Britanii trebuie să aibă permisiunea de a beneficia de orice reguli speciale aplicabile Irlandei de Nord după Brexit. Sturgeon a afirmat că insistenţa guvernului britanic de a evita o 'frontieră dură' între Republica Irlanda şi provincia Irlanda de Nord înseamnă că 'nu se poate spune niciodată Scoţiei că independenţa va însemna o graniţă dură între Scoţia şi restul Regatului Unit'.

Dacă Londra şi UE-27 nu vor ajunge la niciun acord privind viitoarele relaţii comerciale dintre ele, în anul 2030 PIB-ul Scoţiei va fi mai mic cu 8,5% decât în cazul rămânerii Marii Britanii în UE. În acest scenariu, Brexit-ul ar costa anual 2.300 de lire sterline (2.580 de euro) pe persoană în Scoţia, ceea ce înseamnă 12,7 miliarde lire sterline (14,3 miliarde euro), în anul 2030. Pierderea ar fi de 6,1% din PIB în cazul semnării unui acord de comerţ liber între Marea Britanie şi UE şi de 2,7% din PIB în cazul rămânerii în interiorul pieţei unice europene.

În cazul în care acordul de retragere a Regatului Unit din UE nu stabileşte o altă dată sau dacă, în conformitate cu articolul 50 din Tratatul de la Lisabona şi de comun acord cu Londra, Consiliul European nu hotărăşte în unanimitate că tratatele încetează să se aplice de la o dată ulterioară, ansamblul dreptului primar şi secundar al Uniunii Europene va înceta să se aplice Regatului Unit începând cu 30 martie 2019, ora 00:00 (ora Europei Centrale). Regatul Unit va deveni în acel moment o ţară terţă.

Potrivit Comisiei Europene, ţările membre ar trebui să se pregătească pentru două principale scenarii posibile. Dacă acordul de retragere este ratificat înainte de 30 martie 2019, dreptul UE va înceta să se aplice Regatului Unit şi în Regatul Unit la 1 ianuarie 2021, adică după o perioadă de tranziţie de 21 de luni.

Dacă acordul de retragere nu este ratificat înainte de 30 martie 2019, nu va exista o perioadă de tranziţie şi dreptul UE va înceta să se aplice Regatului Unit şi în Regatul Unit începând cu 30 martie 2019. În acest caz, s-a evocat deja un scenariu de tipul 'niciun acord' (no deal) sau 'situaţie-limită' (cliff-edge).AGERPRES/(AS - autor: Tudor Martalogu, editor: Codruţ Bălu, editor online: Ady Ivaşcu)