Organizaţia Internaţională a Francofoniei (OIF) a numit-o vineri în fruntea sa pe ruandeza Louise Mushikiwabo, în locul canadiencei Michaelle Jean care a deţinut până în prezent respectiva funcţie, au anunţat delegaţiile ruandeză şi franceză, informează AFP.

Mushikiwabo, şefa diplomaţiei ruandeze, a fost numită secretar general al OIF prin consens în timpul unei reuniuni în spatele uşilor închise desfăşurate în ultima zi a summitului de la Erevan, în pofida numeroaselor critici potrivit cărora Ruanda nu respectă drepturile fundamentale şi nu apără limba franceză.

Louise Mushikiwabo reprezintă cu fermitate de un deceniu Ruanda pe scena diplomatică, alături de preşedintele Paul Kagame, al cărui braţ drept s-a declarat. Această ruandeză de 57 de ani beneficiază de susţinerea ţărilor africane, dar şi a Franţei, semn al îmbunătăţirii relaţiilor dintre Kigali şi Paris după preluarea preşedinţiei franceze de către Emmanuel Macron.

Deşi competenţa sa este recunoscută, ea a trebuit să depună eforturi pentru a-i convinge de legitimitatea sa pe sceptici, pentru care apropierea dintre Ruanda şi lumea anglofonă în urmă cu zece ani şi atitudinea puterii ruandeze faţă de drepturile omului ar fi trebuit să o descalifice.

Poliglotă vorbitoare a limbilor franceză, engleză şi kinyarwanda, Louise Mushikiwabo a devenit ministru de externe al Rwandei în decembrie 2009, cu doar câteva zile după reluarea relaţiilor diplomatice cu Franţa. Foarte repede, voluntarismul şi talentele sale de comunicator o impun în noile sale funcţii. Ea apără cu vervă Ruanda, contribuind alături de preşedintele Kagame la transformarea ţării într-un actor major pe scena africană.

Atunci când acesta este criticat pentru autoritarism, ea este prima care îi sare în apărare, argumentând că fără Kagame Ruanda nu şi-ar fi revenit atât de repede după genocidul din 1994, care s-a soldat cu 800.000 de morţi, potrivit ONU, în special în rândul minorităţi tutsi.

Spirit independent - ea nu este membră a FPR, partidul aflat la putere -, Mushikiwabo se bucură de mare popularitate în rândul tinerilor ruandezi.

Nepoată a poetului, eseistului şi scriitorului Alexis Kagame - fără legătură de rudenie cu actualul şef de stat -, Louise Mushikiwabo provine dintr-o familie care nu aparţine elitei tradiţionale tutsi, dar care este respectată pentru că a reuşit prin efort.

Fratele ei mai mare Lando Ndasingwa a fost singurul ministru tutsi în ultimul guvern al preşedintelui Juvenal Habyarimana. El a fost ucis la începutul genocidului în 1994.

În 2006, ea a publicat o carte semi-autobiografică, în care evocă inclusiv soarta funestă a unor membri ai familiei sale în timpul genocidului. Ea însăşi a scăpat de tragedie pentru că locuia din 1986 în SUA, unde a rămas să lucreze după studiile de limbă şi interpretariat pe care le-a efectuat la Universitatea din Delaware şi după ce s-a căsătorit cu un cetăţean american.

Relativ necunoscută în Ruanda, Louise Mushikiwabo era şefa pentru comunicare a Băncii Africane de Dezvoltare din Tunis atunci când Kagame i-a solicitat să se ralieze guvernului său, în martie 2008, pe atunci în funcţia de ministru al informaţiilor. Fiind o vreme şi purtător de cuvânt al guvernului, ea s-a arătat mai degrabă înclinată să respecte libertatea presei, dar şi extrem de fermă faţă de tot ce putea nega genocidul.

Preluând conducerea OIF, Louise Mushikiwabo vine pe urmele altor doi africani iluştri ce au precedat-o: senegalezul Abdou Diouf şi egipteanul Boutros Boutros-Ghali.

Chiar dacă a locuit peste 20 de ani în SUA şi speră să-şi facă timp pentru a învăţa spaniola, araba sau portugheza, ea a declarat pentru AFP că a avut mereu "un ataşament faţă de limba franceză, limba copilăriei sale".AGERPRES/(AS - autor: Adriana Matcovschi, editor: Sorin Popescu; editor online: Magdalena Tănăsescu)