Problema migraţiei, subiect care a dominat campania electorală din Italia, revine în prim plan odată cu închiderea porturilor, notează AFP.

Potrivit Institutului italian de statistică (Istat), există 5 milioane de cetăţeni străini care sunt rezidenţi legali în Italia din cei 60,5 milioane de locuitori - 8,3% -, un număr egal cu cel al italienilor care trăiesc în străinătate. Cei mai mulţi dintre aceştia sunt români (23%), albanezi (9%), marocani (8%), chinezi (5,5%), ucraineni (4,5%), filipinezi (3,3%) şi indieni (3%) şi lucrează în comerţ, asistenţă socială şi în agricultură.

Însă cei care reprezintă cu adevărat un motiv de îngrijorare sunt cele peste 690.000 de persoane provenite în marea lor majoritate din Africa Subsahariană şi care au ajuns în Italia începând din 2013, dintre care o parte sunt încă în ţară, cu sau fără acte.

Potrivit mai multor estimări, migranţii ilegali sunt în jur de 500.000, cărora fie li s-a respins dreptul de şedere, fie au sosit cu viza deja expirată.

Percepţia asupra migranţilor rămâne însă distorsionată: conform unui raport recent al Institutului Eurispes, doar 30% dintre italieni ştiu că străinii reprezintă cam 8% din populaţie, toţi ceilalţi spun că de fapt sunt mai mulţi, chiar mult mai mulţi.

Potrivit centrului de studii privind imigraţia Idos, imigranţii generează un plus între 2,1 şi 2,8 miliarde de euro, doar prin faptul că, fiind mai tineri decât majoritatea italienilor, cotizează mai mult la bugetul de stat decât încasează ca pensii sau prestaţii de sănătate.

Cu toate acestea, sosirile via Libia au costat statul italian peste 4,2 miliarde de euro în 2017, potrivit datelor oferite de guvern: 18% pentru operaţiunile de salvare pe mare, 13% pentru asistenţă medicală şi 65% pentru centre de primire pentru solicitanţii de azil.

În 2013, în aceste centre erau înregistrate 22.000 de persoane. La sfârşitul lunii ianuarie anul acesta, cifra a crescut la 182.000 datorită dezvoltării structurilor private - prezente în 40% dintre comunele italiene - cărora statul le acordă câte 35 de euro pe zi de persoană.

Primirea solicitanţilor de azil variază în mare măsură în funcţie de structuri. Unele dintre acestea asigură lecţii de limba italiană şi sprijin psihologic necesar şi propun de asemenea meciuri de fotbal, activităţi de voluntariat, stagii de pregătire... O creştere a activităţilor care permite de asemenea unor comunităţi rurale izolate să revină la viaţă.

Însă alte structuri restrâng toate cheltuielile, lăsând sute de persoane să stea degeaba în aşteptarea unei decizii privind statutul lor, care poate dura mai mult de doi ani, permiţând furiei şi suspiciunii să crească atât în rândul migranţilor cât şi a localnicilor.

Intensa mediatizare a unei serii de incidente sordide atribuite unor străini a relansat întrebări privind legătura dintre imigraţie şi lipsa de securitate, însă, potrivit Ministerului de Interne, numărul de crime şi de delicte a scăzut în Italia în ultimii 10 ani, deşi numărul străinilor a crescut mult.

Cu toate acestea, deţinuţii străini reprezintă în prezent 16% din populaţia penitenciară din Italia, dublul proporţiei lor în rândul populaţiei, potrivit Ministerului Justiţiei.

Totuşi, mulţi dintre aceştia sunt imigranţi clandestini, iar mai multe rapoarte recente indică faptul că, în timp ce rata infracţionalităţii în rândul străinilor cu acte este comparabilă cu cea din rândul italienilor, în rândul imigranţilor ilegali este mult mai ridicată.

Ministrul de interne şi liderul Ligii (extremă dreapta), Matteo Salvini, a promis să pună capăt sosirilor în Italia şi expulzarea a sute de mii de imigranţi ilegali. Viitorul sosirilor de străini via Libia va depinde însă înainte de toate de stabilizarea situaţiei din această ţară şi de definitivarea acordurilor controversate încheiate de Roma cu autorităţile şi miliţiile libiene, care au permis reducerea cu 70% a numărului de intrări din vara lui 2017.

Circa 13.808 de imigranţi au debarcat pe coastele Italiei între 1 ianuarie şi 8 iunie, o scădere cu peste 84% într-un an. AGERPRES/(AS - autor: Mihaela Moise, editor: Mariana Ionescu, editor online: Gabriela Badea)