Separatismul catalan a intrat în 2017 într-o nouă dimensiune şi un înalt nivel de tensiune, care au determinat guvernul spaniol să preia pentru prima dată competenţele unei comunităţi autonome şi să dizolve parlamentul. Detonatorul a fost decizia din 27 octombrie a parlamentului regional catalan de a aproba o declaraţie de independenţă a regiunii din nord-estul Spaniei considerată ilegală de Curtea Constituţională spaniolă şi care a aruncat Spania în cea mai gravă criză politică de la revenirea la democraţie, în 1977.

Cel mai probabil, criza catalană se va prelungi cel puţin în primul trimestru al anului 2018, potrivit agenţiilor internaţionale de presă, care notează că, după scrutinul regional din 21 decembrie, mişcarea separatistă va dispune din nou de majoritate în parlamentul regional, ceea ce va deschide o perioadă de îndoieli şi incertitudine.

La 1 octombrie, guvernul regional catalan, condus de separatistul Carles Puigdemont, a organizat un referendum pentru autodeterminare, în pofida interdicţiei exprese formulate de justiţia spaniolă. Votul, nerecunoscut de Madrid şi boicotat de partidele unioniste, a fost marcat de violenţe ale poliţiei. Potrivit autorităţilor catalane, rata participării la referendum a fost de 43%, iar procentul celor care au votat pentru secesiune s-a ridicat la 90,18%.

La 3 octombrie, circa 700.000 de persoane, potrivit autorităţilor regionale, au defilat la Barcelona împotriva violenţelor poliţiştilor, într-o zi marcată de o grevă generală. Într-o rară alocuţiune televizată, regele Felipe al VI-lea a denunţat "lipsa de loialitate inadmisibilă" a liderilor catalani. Pe fondul incertitudinilor, mai multe companii, între care bănci de primă mărime, şi-au anunţat plecarea din Catalonia. După referendum, peste 3.100 de companii şi-au transferat sediul social în afara regiunii.

La 10 octombrie, în timpul unei şedinţe confuze a parlamentului regional, Carles Puigdemont a apreciat că Catalonia trebuie "să devină un stat independent sub forma unei republici", după care a suspendat proclamarea independenţei, chemând la dialog cu Madridul. În replică, premierul conservator spaniol Mariano Rajoy i-a dat liderului separatist opt zile pentru a renunţa la orice fel de declaraţie de independenţă.

La 21 octombrie, Rajoy cerea activarea de către Senat a articolului 155 din Constituţie, pentru a pune regiunea sub tutelă, iar la 27 octombrie, parlamentul catalan proclama unilateral independenţa, votată de 70 din 135 de deputaţi. Riposta Madridului a fost imediată: Catalonia a fost pusă sub tutelă, guvernul lui Carles Puigdemont a fost destituit, parlamentul a fost dizolvat şi au fost convocate alegeri regionale anticipate pentru 21 decembrie. La 30 octombrie, Carles Puigdemont s-a refugiat în Belgia, la Bruxelles, cu o parte a guvernului său destituit, după ce a părăsit în secret Catalonia.

La 2 noiembrie, fostul său adjunct, Oriol Junqueras, şi alţi nouă lideri separatişti au fost închişi pentru rebeliune şi răzvrătire. Totodată, Spania a emis mandate de arestare europene pe numele lui Carles Puigdemont şi ale altor patru foşti miniştri care l-au urmat în Belgia, dar le-a retras la 5 decembrie. Însă, dacă reveneau în Spania, cei cinci politicieni, inculpaţi pentru rebeliune şi răzvrătire, riscau să fie arestaţi.

Prin urmare, Carles Puigdemont şi-a lansat din Belgia campania pentru alegerile regionale anticipate. La 21 decembrie, cele trei partide separatiste au obţinut 70 din cele 135 de mandate, într-un scrutin marcat de o rată de participare istorică de 80%. Însă, deşi separatiştii au obţinut majoritatea mandatelor în Parlament, ei nu au obţinut o majoritate a voturilor: 47,6% dintre catalani au votat pentru formaţiuni separatiste, însă 52% dintre sufragii au fost îndreptate către partidele care apără unitatea Spaniei.

Cu peste 25% din voturi şi 37 de deputaţi în parlament, partidul liberal Ciudadanos, înfiinţat în 2006 în Catalonia pentru a contracara separatismul, devine astfel primul partid din regiune, obţinând o victorie istorică. Imediat după alegeri, Carles Puigdemont i-a propus lui Mariano Rajoy o întrevedere în afara Spaniei, însă acesta a refuzat.

Separatiştii vor avea majoritatea în legislativ şi sunt singurii care ar putea forma un guvern, chiar dacă partidul cel mai votat a fost Ciudadanos (37 de locuri), liberal şi care se opune independenţei. Acesta nu va dispune însă de aliaţi pentru a forma un guvern, date fiind scorurile înregistrate de socialişti (17 locuri) şi de Partidul Popular al premierului Mariano Rajoy (doar 3 mandate). Principalele două partide proindependenţă, Împreună pentru Catalonia (partidul lui Carles Puigdemont - n.r.) şi ERC - republicanii de stânga -, au obţinut 34, respectiv 32 de mandate, iar pentru o majoritate în viitorul parlament vor avea nevoie de sprijinul CUP (separatiştii antisistem, 4 mandate).

În procesul constituirii noului parlament se menţine incertitudinea cu privire la ce se va întâmpla cu deputaţii aleşi care se află în închisoare sau în Belgia, acuzaţi de justiţie, care îi anchetează pentru un presupus delict de rebeliune pentru participarea lor în procesul de independenţă, deputaţi ale căror voturi sunt esenţiale pentru alegerea preşedintelui. În această situaţie se află liderii principalelor două forţe separatiste, Carles Puigdemont, cap de listă al JxCat (Împreună pentru Catalonia), şi Oriol Junqueras, numărul unu pe lista ERC, împreună cu alţi şase deputaţi din ambele formaţiuni, aflaţi fie în închisoare, fie în Belgia.

Potrivit EFE, JxCat şi ERC, care în 2015 s-au prezentat în coaliţie, nu deţin o majoritate suficientă pentru a impune un candidat, pentru care este necesară majoritatea absolută (68 de voturi) într-o primă rundă, ce poate fi obţinută doar cu sprijinul CUP, care va avea patru deputaţi. În caz de eşec, se va ajunge la un al doilea tur, după două zile, când va fi suficientă o majoritate simplă, adică mai multe voturi 'pentru' decât 'împotrivă'.

'Învestitura unui nou guvern riscă să fie un proces îndelungat şi haotic, iar riscul de noi alegeri rămâne ridicat', atrăgea atenţia Antonio Barroso, analist la Teneo Intelligence, citat de AFP. Dacă până la sfârşitul lui martie nu va putea fi format un guvern, noi alegeri ar putea fi convocate în următoarele două luni.

Rezultatele scrutinului anticipat din Catalonia ridică o problemă şi pentru executivul lui Mariano Rajoy. Formaţiunea acestuia, Partidul Popular (centru dreapta), a ajuns pe ultimul loc în parlamentul catalan (de la 11 mandate, câte câştigase în 2015, a mai rămas cu trei - n.r.) şi a văzut cum Ciudadanos, care vizează un electorat similar, se configurează drept alternativă politică serioasă.

Rezultatul scrutinului anticipat din Catalonia reprezintă un pas înapoi şi pentru Uniunea Europeană, care acum va trebui să se aştepte la tot mai multă "gălăgie" secesionistă, pe măsură ce procesul ieşirii Marii Britanii din UE va continua, cel mai probabil cu dificultate, şi pe fondul creşterii nemulţumirii unor ţări est-europene, comentează Reuters.

Agenţia de presă britanică remarcă faptul că, forţând organizarea unor alegeri legislative în regiune, se pare că Rajoy a făcut aceeaşi greşeală pe care au făcut-o în ultimii ani lideri precum premierii elen Alexis Tsipras, britanic David Cameron, şi italian Matteo Renzi: au pariat că alegătorii vor fi cei care le vor rezolva problemele interne. S-a dovedit că lucrurile nu au stat aşa, iar observaţia este pertinentă şi în cazul Cataloniei. "Catalonia s-a întors de unde a plecat", a decretat Marco Protopapa, analist la JP Morgan, pentru Reuters.

AGERPRES/(AS - autor: Gabriela Ionescu, editor online: Irina Giurgiu)