Marocul este afectat de cea mai gravă secetă din ultimii 40 de ani, o catastrofă care suscită temeri legate de o penurie severă de apă potabilă în acest an, o consecinţă a schimbărilor climatice şi a gestionării ineficiente a apei, relatează miercuri AFP.

"Ţara nu a înregistrat o astfel de situaţie de la începutul anilor 1980", a declarat pentru AFP Abderrahim Hendouf, specialist în politici ale apei.

Dacă în trecut, seceta - recurentă în Maroc - viza în principal regiunile rurale şi sectorul agricol, în prezent ea afectează "aprovizionarea cu apă potabilă în zonele urbane", a avertizat recent ministrul Echipamentelor şi Apei, Nizar Baraka, în faţa deputaţilor.

Mult timp afectată de variaţiile climatice, ţara a suferit un deficit sever pluviometric din septembrie 2021 şi o scădere alarmantă a rezervelor din baraje de aproape 89% comparativ cu media anuală, potrivit statisticilor oficiale.

Acest deficit este "un indicator îngrijorător, chiar dacă a fost resorbit prin măsuri de prevenţie, pentru evitarea penuriei de apă", a recunoscut Abdelaziz Zerouali, director de cercetare şi planificare a apei, într-un interviu televizat.

Două oraşe mari, Marrakech (sud), capitală turistică, şi Oujda (est), au evitat ce era mai rău recurgând de la sfârşitul lunii decembrie la apele subterane pentru a asigura aprovizionarea.

"Schimbări climatice reale"

Pentru a limita efectele devastatoare ale secetei, la jumătatea lunii februarie guvernul a deblocat un program de ajutor pentru sectorul agricol - principalul contributor la PIB (14%) înaintea turismului şi industriei şi principala sursă de locuri de muncă în zonele rurale - de aproape un miliard de euro.

Pe termen lung, însă, este "necesar să ne schimbăm viziunea asupra chestiunii apei. Schimbările climatice sunt reale şi trebuie să ne pregătim să le facem faţă", a avertizat Zerouali în cadrul unei conferinţe asupra "dreptului la apă" la Rabat.

Cu doar 600 de metri cubi de apă pe locuitor pe an, Marocul se situează cu mult sub pragul penuriei hidrice. Prin comparaţie, disponibilitatea apei era de patru ori mai mare, de 2.600 metri cubi, în anii 1960.

Dincolo de factorii de mediu, "cererea mare de apă" şi "supraexploatarea apelor subterane" contribuie la presiunea asupra resurselor hidrice, a subliniat ministrul Nizar Baraka.

Într-un articol pentru Institutul Marocan de Analiză a Politicilor (MIPA), cercetătoarea Amal Ennabih a estimat că deficitul de apă este "profund asociat modului în care această resursă este utilizată pentru irigare, consumându-se aproximativ 80% apă din Maroc în fiecare an".

O situaţie cu atât mai alarmantă cu cât doar 10% din terenurile agricole sunt irigate, după cum a notat expertul Abderrahim Hendouf, care pledează pentru reducerea ponderii excesive a sectorului agricol în economia marocană.

"Întârzieri"

Regatul mizează în principal pe desalinizarea apei de mare pentru a remedia deficitul hidric, un proces poluant din cauza saramurii produse. Însă, punerea în aplicare a programului se confruntă cu "întârzieri". Staţia de desalinizare din Casablanca este încă în construcţie, iar megalopolisul economic este ameninţat de un deficit de apă din 2025.

Un alt exemplu: întârzierea livrării staţiei de desalinizare în staţiunea balneară Saidia (nord-est) "a provocat o penurie" în oraşele din jur, după cum a declarat Baraka.

În plus, construcţia a 15 baraje se află, de asemenea, în întârziere.

Ameninţarea unui deficit de apă potabilă planează şi asupra oraşului turistic Agadir - până la 70% în martie, comparativ cu nevoile acestuia. Un risc evitat în special datorită noii staţii de desalinizare din această capitală a celei mai importante regiuni agricole a Marocului, potrivit cifrelor oficiale.

Măsurile draconice impuse în Agadir în toamna anului 2020 - apa de la robinete a fost întreruptă noaptea - sunt acum doar o amintire neplăcută. AGERPRES/(AS - autor: Dana Purgaru, editor: Codruţ Bălu, editor online: Irina Giurgiu)