Islanda, una dintre ultimele trei ţări din lume care încă practică vânătoarea de balene în scopuri comerciale, intenţionează să nu mai aloce cote anuale acestui sector de activitate începând din 2024 din cauza unei cereri scăzute pe piaţă, a anunţat vineri Guvernul de la Reykjavik, citat de AFP.

În ultimele trei veri - sezonul obişnuit al capturilor de balene -, harpoanele au rămas aproape neutilizate în apele acestei insule din Atlanticul de Nord, în pofida cotelor importante alocate pentru perioada în curs (2019-2023).

Cauzele principale sunt reluarea vânătorii comerciale în Japonia, principala piaţă de carne de balenă, precum şi inaugurarea unei zone costiere islandeze în care pescuitul este interzis, un eveniment care i-a obligat pe pescarii locali să parcurgă distanţe mai mari în largul mării.

"În absenţa unei decizii contrare, există puţine motive pentru a autoriza vânătoarea de balene începând din 2024", anul în care cotele actuale vor expira, a subliniat ministrul islandez pentru Pescuit, Svandis Svavarsdottir, membră a Partidului Ecologist, o formaţiune de stânga aflată la guvernare.

"Există puţine dovezi că ar exista un avantaj economic pentru practicarea acestei activităţi", a adăugat ea într-un editorial publicat în cotidianul Morgunbladid.

Islanda, Norvegia şi Japonia sunt singurele ţări din lume care autorizează vânătoarea de balene, în pofida criticilor constante ale apărătorilor drepturilor animalelor şi ale apărătorilor mediului, alertelor privind toxicitatea cărnii exemplarelor capturate şi a unei pieţe în declin.

Reevaluate în 2019, cotele islandeze autorizează în fiecare an 209 de capturi pentru balena cu înotătoare, al doilea mamifer marin ca mărime din lume după balena albastră, şi 217 de capturi pentru balena Minke, unul dintre cele mai mici cetacee, până la sfârşitul anului 2023.

O singură captură în trei ani

În absenţa unei pieţe de desfacere, principalele două companii deţinătoare de licenţe în Islanda şi-au sistat activităţile, iar una dintre ele, IP-Utgerd, a anunţat în primăvara anului 2020 stoparea definitivă a capturilor. Cealaltă companie, Hvalur, a ales să nu participe la ultimele trei campanii de vânătoare de balene.

Un singur cetaceu a fost omorât cu harponul în ultimele trei sezoane în Islanda, un mic exemplar de balenă cu înotătoare, în 2021.

Japonia, de departe principala piaţă din lume pentru carnea de balenă, a reluat în 2019 vânătoarea în scopuri comerciale după o întrerupere de trei decenii.

Deşi Japonia îşi asigura necesarul pentru piaţa internă prin capturi "ştiinţifice", vânătoarea în scopuri comerciale - bazată pe cote - a putut fi reluată în mod oficial după ce această ţară s-a retras din Comisia internaţională pentru vânătoarea de balene.

Acea practică a fost interzisă în 1986 prin Comisia internaţională pentru vânătoarea de balene, însă Islanda, care s-a opus acelui moratoriu, a reluat-o în anul 2003.

Doar vânătoarea de balene albastre, interzisă de aceeaşi comisie, a rămas interzisă şi în Islanda.

În 2018, ultimul sezon important al vânătorii de balene din apele islandeze, 146 de balene cu înotătoare şi şase balene Minke au fost ucise.

Cu o economie orientată tot mai mult către turism, Islanda, o insulă cu 370.000 de locuitori, doreşte să îşi dezvolte un sector inedit, bazat pe observarea balenelor de către turişti străini, atraşi de aceste cetacee impresionante.

Vânătoarea de balene traversează o perioadă dificilă şi în Norvegia de mai mulţi ani. Vânătorii norvegieni ating cu greu cotele acordate de Guvernul de la Oslo, iar numărul ambarcaţiunilor angajate în această activitate foarte controversată pe scena internaţională nu încetează să scadă.

În 2021, 575 de balene au fost ucise, mai puţin de jumătate din cotele autorizate, de pescarii care lucrează pe cele 14 nave aflate încă în activitate în apele norvegiene.

În Marea Nordului, Insulele Feroe autorizează o vânătoare ritualică de delfini, "Grind", pentru consum local, în pofida polemicilor internaţionale şi a faptului că acele mamifere marine au o carne impregnată cu metale grele. AGERPRES/(AS - autor: Florin Bădescu, editor online: Ady Ivaşcu)