Cel puţin 3.000 de tone de nanoparticule de plastic se aştern peste Elveţia în fiecare an, de la regiunile îndepărtate din Alpi până la cele de jos, urbane, conform unui studiu ce scoate în evidenţă impactul toxicologic al acestor poluanţi atmosferici extrem de fini, relatează miercuri The Independent.

O echipă de oameni de ştiinţă de la Laboratoarele Federale Elveţiene pentru Ştiinţa şi Tehnologia Materialelor (EMPA), Institutul pentru Cercetări Marine şi Atmosferice din Utrecht, Ţările de Jos şi de la Institutul Central Institute de Meteorologie şi Geofizică (ZAMG), din Austria, a dorit să afle cât plastic cade pe pământ din atmosferă. Rezultatele studiului au fost publicate în jurnalul Environmental Pollution.

Potrivit cercetătorilor, aproximativ 43 de trilioane de particule minuscule de plastic, sau 3.000 de tone de nanoparticule de plastic, se aştern în fiecare an în Elveţia, din Alpi până în oraşe. Aceste estimări sunt mai mari comparativ cu alte studii, însă cercetătorii au declarat că studiul actual reprezintă cea mai precisă evaluare de până în prezent a poluării atmosferice cu nanoplastice. Cu toate acestea, sunt necesare cercetări suplimentare pentru a confirma concluziile, au subliniat ei.

În cadrul cercetării, oamenii de ştiinţă au evaluat o zonă restrânsă situată la o altitudine de 3.106 metri, în vârful muntelui Hoher Sonnblick din Parcul Naţional Hohe Tauern din Austria, folosind o nouă tehnică de analiză chimică pentru determinarea contaminării probelor.

Oamenii de ştiinţă au prelevat o parte din stratul superior de zăpadă din zona unui indicator la ora 8:00 în fiecare dimineaţă în orice condiţii meteorologice, pe care l-au depozitat cu atenţie. Deoarece contaminarea probelor cu nanoparticule de plastic în atmosferă sau pe hainele oamenilor de ştiinţă a fost o reală provocare, ei au trebuit uneori să stea nemişcaţi în laborator atunci când un coleg manipula o probă deschisă.

Foto: (c)  SILVIU MATEI / AGERPRES FOTO

Folosind date meteorologice, ei au urmărit originea particulelor minuscule de plastic şi au descoperit că cea mai mare emisie de nanoplastice în atmosferă provenea din zonele urbane dens populate. Potrivit cercetătorilor, aproximativ o treime din particulele de nanoplastic cu dimensiuni extrem de mici măsurate în mostrele prelevate de pe vârful muntelui proveneau de pe o rază de 200 km, în principal din oraşe, existând însă şi microparticule de plastic din oceane, ajunse în aer după ce au fost împrăştiate de valuri.

În urma studiului s-a constatat totodată că aproximativ o zecime din particule au ajuns pe munte de la o distanţă de 2.000 km - unele dintre ele provenind din Atlantic, conform unui articol publicat pe site-ul EMPA.

Dintre diferitele tipuri de materiale plastice găsite, cercetătorii au spus că principalii polimeri observaţi în regiune au fost polipropilena (PP) şi tereftalat de polietilenă (PET). Citând diverse studii, oamenii de ştiinţă au declarat că aceste particule de plastic ultra-mici pot provoca diverse efecte adverse asupra organismelor sau celulelor expuse la ele.

Ei au avertizat că, în timp ce particulele mai mari de 10 microni este probabil să fie filtrate şi eliminate de sistemul respirator superior, nanoparticulele de plastic ar putea pătrunde adânc în plămâni. ''Nanoplasticele pot pătrunde adânc în plămâni (alveole) şi, având în vedere diametrul lor redus, pot chiar să treacă de bariera membranei celulare şi să intre în fluxul sanguin'', au notat cercetătorii în studiu.

Ei au subliniat necesitatea unor studii suplimentare asupra nanoparticulelor de plastic din zonele urbane, rurale şi îndepărtate pentru evaluarea gradului de poluare cu acestea. ''Astfel, vom avea o perspectivă asupra nivelurilor de expunere umană, astfel încât să poată fi stabilite protocoale precise de calitate a aerului, evaluări toxicologice şi demersuri pentru reducerea'' acestui tip de poluare, au remarcat semnatarii studiului. AGERPRES/(AS - autor: Dana Purgaru; editor: Mihaela Nicolaescu, editor online: Anda Badea)